Giardia Lamblia
Giardia Lamblia este parazitul răspunzător de boala numită Giardioză

Giardia lamblia (Giardioza)- simptome și tratament

Giardia lamblia – Generalităţi şi morfologie

Giardia lamblia este un parazit intestinal din încrengătura Protozoa, clasa Flagelata (Poliflagelata). Se prezintă sub două forme: trofozoit şi chist. Trofozoitul este forma vegetativă a parazitului, având circa 15-20 de microni lungime. Corpul celular are aspect de pară (piriform). Extremitatea anterioară este mai rotunjită, iar cea posterioară ascuţită. Privită din lateral, microorganismul are un aspect plan-convex. Spre anterior prezintă o scobitură cu care se fixează de mucoasa intestinului. Aceasta poartă numele de „plan adeziv”.

Trofozoitul de Giardia Lamblia prezintă simetrie bilaterală, având doi nuclei dispuşi simetric (cu aspect de ochelari). Are 8 flageli (cu rol în deplasare) grupaţi în patru perechi. Perechea anterioară se încrucişează, iar ulterior cei doi flageli devin liberi. Urmează o pereche posterioară, cu doi flageli ce devin liberi spre extremitatea posterioară şi două laterale.

Forma chistică a Giardia lamblia are de regulă formă ovalară, circa 11μm (10-12) şi o membrană dublă. Interiorul prezintă resturi de flageli şi 2-4 nuclei.

Giardia lamblia – Habitat

Parazitul trăieşte în intestinul subţire al omului (mai puţin în ileon) şi uneori în căile biliare intrahepatice şi extrahepatice ale omului.

Giardia lamblia – Ciclul biologic

Ciclul de viaţă îi asigură parazitului şansa de a-şi desfăşura activitatea, ajutându-l să se hrănească şi să prolifereze. Trofozoiţii ce trăiesc în intestinul subţire se înmulţesc prin divizune binară. După o perioadă de timp, unii trofozoiţi se închistează. Chiştii reprezintă forma de rezistenţă, forma infectantă a parazitului. Aceşti chişti sunt eliminaţi prin materiile fecale în mediul extern, de unde pot ajunge pe fructe, legume sau în apă. Odată ajunşi în sistemul digestiv al noii gazde, dintr-un chist (care are 4 nuclei) vor rezulta doi trofozoiţi. Aceştia se vor plasa în vecinătatea vilozităţilor intestinale şi se vor înmulţi.

Giardioza – boala produsa de Giardia lamblia

Se numeşte giardioză sau lamblioză. De cele mai multe ori prezintă o simptomatologie necaracteristic. Poate fi confundată uşor cu o dischinezie biliară (bilă leneşă). Există forme acute, cronice şi asimptomatice. Cele asimptomatice apar în circa 25% din cazuri. În formele acute apar scaunele diareice urât mirositoare, greaţa, voma, frisoanele, durerile de cap. Forma cronică e caracterizată de urticarii, steatoree (grăsimi în scaun), oboseală, dureri abdominale. Uneori mai apar şi simptome precum astenia sau insomnia.

La persoanele cu imunitatea scăzută (în special la bolnavii de SIDA) există o incidenţă crescută a acestei boli. Prezenţa Giardiei lamblia favorizează apariţia hepatitei cronice la aceste persoane.

Giardioza – Diagnostic

Diagnostiul parazitologic este de bază, mai precis examenul coproparazitologic. Se efectuează cel puţin trei probe; este indicat a se efectua chiar şi 5. Metoda cu lugol evidenţiază chiştii de Giardlia lamblia în fecale. O altă metodă este examenul lichidului duodenal, unde se găsesc trofozoiţi. Biopsia intestinală este o altă cale de diagnostic. Aceasta presupune examinarea mucusului intestinal. Diagnosticul imunologic urmăreşte evidenţierea anticorpilor IgM. Aceştia sunt crescuţi în infecţiile active. Anticorpii IgG nu sunt relevanţi pentru că pot rămâne crescuţi mult timp după vindecare. Metoda PCR este şi ea eficientă, fiind obţinut ADN-ul parazitar.

Giardioza – Tratament

Tratamentul urmăreşte distrugerea parazitului şi dispariţia simptomelor bolii. Cele mai folosite medicamente sunt Metronidazol şi Abendazol. Există şi alte medicamente care sunt mai comod de administrat, dar nu sunt foarte eficiente.

Epidemiologie

Giardioza (sau lamblioza) este o parazitoză foarte răspândită pe întregul glob pământesc. Afecţiunea este prezentă mai ales în ţările nedezvoltate sau în colectivităţile de copii. Un caz major de giardioză a avut loc în anul 1998 în Australia. Doi paraziţi au fost descoperiţi în sistemul de distribuţie al apei potabile în Sydney (Giardia Lamblia şi Cryptosporidium parvum). A apărut o mare criză de apă potabilă în perioada iulie- septembrie 1998. Cercetările au arătat că cei doi paraziţi au pătruns în sistemul de distribuţie odată cu o inundaţie ce a afectat o uzină de apă.

Giardioza – Căi de transmitere

Boala se transmite prin intermediul chisturilor. Aceştia rezistă chiar şi două săptămâni la temperaturi sub -10°C. Principala cale de contaminare este cea fecal-orală, prin alimente infectate (fructe, legume). Vectorii mecanici (muştele) pot vehicula chişti pe alimente. Parazitul poate pătrunde în sistemele de filtrare în uzinele de apă în urma unor defecţiuni. Prin urmare, şi apa contaminată reprezintă o cale de transmitere.

Măsuri profilactice

Pentru evitarea bolii este necesară efectuarea unor controale parazitologice în colectivităţile de copii. Fierberea apei de băut este o metodă bună de a ucide parazitul în caz de suspiciune a contaminării. Bineînţeles, igiena personală şi alimentară sunt de bază; sunt cele mai bune metode de prevenţie.

Adauga comentariu

Apasa aici pentru a adauga comentariu

Suntem pe social media

Like us!