Căutare

Toate procedurile

Schimba ora Programări

Inchide

Programează Consultație

Atenție! Data și ora exactă a programării va fii stabilită telefonic, apoi vă va fi comunicată verbal dar si pe e-mail.

Programează serviciu medical

Cerere o ofertă medicală

Cerere serviciu medical

Analiza detaliată

Analiza detaliată

Răspuns

Răspuns


Fiziologia sistemului respirator

Buican
Buican

28 Apr 2021

eye-glyph Vizualizări: 3490

Distribuie Articolul

În cadrul sistemului respirator, plămânii dețin rolul principal asigurând homeostazia. Cei doi plămâni, unul stâng și altul drept sunt situați in cavitatea toracică, ocupând regiunile pleuro-pulmonare. Sunt acoperiți de pleură, fiind ținuți în poziție prin ligamentul pulmonar și elementele pediculului pulmonar. Greutatea plămânului drept este de aproximativ 600 grame și cea a plămânului stâng de 600 grame. Aceste valori sunt supuse variabilității în funcție de individ. La naștere are culoarea roz, la adult este gri și devine cenușiu cu desen marmorat odată cu inaintarea în vârstă. Pentru a înțelege fiziologia acestora este necesară cunoașterea a câtorva elemente anatomice.

                                                    

  1. Organizarea funcțională a aparatului respirator

 

Respirația reprezintă funcția prin care se realizează schimbul de O2 și CO2 al organismului cu mediul încojurător și se asigură homeostazia gazoasă la nivel tisular. Se clasifică în:

  • Respirația externă, denumită și respirația pulmonara care este funcția prin care se realizează mobilizarea aerului din atmosferă în plămâni și din plămâni în atmosferă, precum și schimburile gazoase dintre aerul alveolar și sângele din capilarele pulmonare;
  • Respirația internă sau celulară.

 

         Respirația cuprinde 5 procese:

 

  • Ventilația pulmonara = schimbul între aerul atmosferic și plămâni ( schimbul I );
  • Difuziunea gazelor respiratorii ( O2 și CO2 ) prin membrana alveolo-capilară = schimbul între aerul alveolar și sânge ( schimbul II);
  • Transportul sanguin al gazelor respiratorii;
  • Difuziunea gazelor la nivel tisular = schimbul între sânge și țesut ( schimbul III ).
  • Respirația celulară.

 

  • Componentele sistemului respirator
  • Căile respiratorii;
  • Plămânii;
  • Circulația pulmonară;
  • Circulația sistemică;
  • Țesuturi ( celule );
  • Respirația celulară.

 

  • Componentele aparatului respirator
  • Căile respiratorii – sistem de conducte aerifere;
  • Țesutul pulmonar – sistem de transfer al gazelor respiratorii;
  • Sistem toraco-pulmonar – sistem mecanic de pompă.

 

  1. Fiziologia căilor respiratorii

 

Principalele roluri ale căilor respiratorii:

  • Asigură pasajul bidirecțional al aerului în/din plămâni;
  • Condiționarea aerului respirat: curățarea de particule, umidificarea și încălzirea aerului înhalat;
  • Funcții speciale cum ar fi mirosul, vorbirea;
  • Zone reflexogene: strănut, tuse.

 

Clasificarea căilor respiratorii în funcție de dimensiuni și caracteristici funcționale:

  • Căi respiratorii superioare;
  • Căi respiratorii inferioare centrale;
  • Căi respiratorii inferioare periferice.

 

 

  1. Căi respiratorii superioare: nazo-buco-faringe până la glotă;
  2. Căi respiratorii inferioare centrale: laringe, trahee, arborele bronșic până la bronhiole
  3. Căi respiratorii inferioare periferice. Acestea nu prezintă cartilaj, dar au multe fibre musculare netede.
  • Fiziologia căilor respiratorii superioare

    Rolul foselor nazale:

  • Curățarea aerului de particule;
  • Încălzirea și umidifierea aerului.

 Faringele, are două roluri majore:

  • Zonă reflexogenă cu rol major în controlul trecerii corecte a aerului și a alimentelor; asigură:

          - Trecerea aerului din/spre faringe;

          - Trecerea alimentelor spre esofag.

  • Rol în apărarea antibacteriană.

Glota este localizată între corzile vocale inferioare și fața internă a cartilajelor aritenoide; aceasta are un rol major în fonație.

Modificările de diametru ale glotei depind de musculatura intrinsecă laringiană, astfel:

  • Glota este parțial deschisă în repaus respirator și expir normal;
  • Glota este larg deschidă în inspir forțat;
  • Glota se micșorează în vorbire;
  • Inchidere voluntară a glotei în expirul forțat din manevra Valsalva.

 

  • Ce este manevra Valsalva?

Manevra Valsalva este un mod particular de a respira cu ajutorul căruia crește presiunea la nivelul toracelui. Acest mod de a respira cauzează diverse efecte la nivelul corpului, incluzând aici schimbări la nivelul ritmului cardiac și al presiunii sângelui. Oamenii pot face această manevră atunci când respiră în mod regulat, fără a fi conștienti de acest lucru.

 

  • Fiziologia căilor respiratorii inferioare

Componente:

  • Căi respiratorii inferioare( CRI ) centrale: laringe, trahee, arborele bronșic până la bronhiola cu diametrul aproximativ 2 mm;
  • Căi respiratorii inferioare ( CRI ) perferice: de la bronhiola cu diametrul mai mic de 2 mm până la bronhiola terminală cu diametrul aproximativ 0,2 mm.

 

     A. Căile respiratorii inferioare centrale

Componente: laringe, trahee, arborele bronșic până la bronhiola cu diametru aproximativ 2 mm. Laringele conduce aerul spre trahee.

Roluri:

  • Conduce aerul spre/ din bronhii;
  • Clearance mucociliar: prin mișcarea ciliilor celulelor epiteliale se transportă particulele depuse pe mucus ( inclusiv bacteriile ) spre orofaringe, unde sunt înghițite;
  • Imunitate.

 

     B. Căile respiratorii inferioare perferice

  • De la bronhiolele cu diametru mai mic de 2 mm până la bronhiolele terminale.

 

            Clearance-ul muco-ciliar           

 

                                            

Clearance-ul muco-ciliar reprezintă un proces fiziologic de curățare a aerului inhalat de particule. Implică două componente:

  • Stratul de mucus – cu strat extern vâscos și strat intern seros;
  • Cilii celulelor epiteliale.

Stratul de mucus este produs de celulele caliciforme și celulele glandelor mucoase. Cantitatea variază între 10 ml/zi – 100 ml/zi. Producția mucusului este stimulată de iritația căilor respiratorii și de inflamații. Stratul de mucus prezintă două straturi:

  • Vâscos: se găsește la suprafața mucoasei, poate fi considerat un „covor” pe care se depun particulele din aerul inspirat;
  • Seros: se găsește în profunzime și asigură mișcarea cililor.

Cilii celulelor epiteliale

Cilii prezintă mișcari rapide înspre înainte; aceștia împing mucusul dinspre căile respiratorii mici spre cele superioare. Prin mișcăriile cililor se realizează un mecanism escalator, prin care covorul de mucus și particulele depuse se deplasează în sens anterograd, dinspre bronhiole spre arborele traheo-bronșic, spre faringe, de unde mucusul este eliminat prin înghițire sau tuse. Clearance-ul muco-ciliar este un mecanism foarte eficient de curățare a aerului de particule. 90% dintre particule sunt eliminate în decursul primei ore, urmând ca curățarea completă să se realizeze în decurs de 6-12h.

Factorii inhibitori asupra transportului muco-ciliar:

  • Fumul de țigară, poluanți gazoși, anticolinergice, anestezice, aerul uscat, temperaturi extreme, antidepresive;

Factorii activatori ai transportului muco-ciliar:

  • Adrenergice, mucolitice, miofilina, aerul umed, soluții saline, etc.

 

  1. Fiziologia țesutului pulmonar

 

Țesutul pulmonar este organizat în lobi, lobuli și acini pulmonari. Plămânul drept prezintă 3 lobi, în timp ce cel stâng are doar 2. Unitatea morfologică și funcțională a plămânului este acinul pulmonar.

 

  1. Volume pulmonare și capacitățiile pulmonare statice

 

Ventilația reprezintă schimbul de aer dintre atmosferă și alveole

Ciclul ventilator = inspir urmat de expir.

Evaluarea funcției ventilatorii se bazează pe măsurarea fluxurilor și volumelor de aer și se utilează spirometre computerizate, manevra în sine numindu-se spirometrie. Aerul mobilizat în timpul inspirului și expirului indică performanța pompei pulmonare, pe baza măsurării:

  • Volumelor pulmonare
  • Capacităților pulmonare
  • Fluxurilor pulmonare

Disfuncția ventilatorie = funcționarea anormală a pompei respiratorii, evidențiată prin modificarea volumelor și/sau fluxurilor pulmonare.

Volumele și capacitățile pulmonare sunt parametri statici, măsurați în anumite momente ale ciclului respirator. Valoarea lor variază în funcție de vârstă ( scad pe măsura înaintării în vârstă ), gen ( la sexul feminin sunt mai crescute cu aproximativ 20-25% ) și dezvoltare fizică ( înălțime, greutate, raporturile dintre segmentele corpului ).

  1. Volumul de aer mobilizat într-un ciclu ventilator de repaus, aproximativ 500 ml;
  2. Volumul inspirator de rezervă – volumul maxim de aer care mai poate fi inspirat forțat după un inspir de repaus, până la poziția inspiratorie maximă; aproximativ 3000 ml;
  3. Volumul expirator de rezervă – volumul maxim de aer care mai poate fi expirat forțat, după un expir de repaus, până la poziția expiratorie maximă; aproximativ 1200 ml.

Determinarea celor trei volume se realizează direct prin spirometrie lentă.

  1. Volumul rezidual – volumul de aer care rămâne în plămâni la sfârșitul unui expir maxim, deci în poziția expiratorie maximă; aproximativ 1200 ml. Se determină prin metode indirecte ( pletismografie, metoda diluției heliului, metoda spălării azotului )

Patologic:

  • Volum rezidual crescut rezultă hiperinflație, care ulterior dă sindroame obstructive ( astm, emfizem );
  • Volum rezidual scăzut: fibroze pulmonare, pneumonie, edem pulmonar.

 

  1. Capacitatea pulmonară totală – volumul de aer conținut în plămâni la sfârșitul unui inspir maximal, în poziția inspiratorie maximă. Determinarea sa se realizează prin combinarea metodei indirecte folosite pentru determinarea volumui rezidual cu metoda directă pentru determinarea capacității vitale ( spirometrie ); valori normale: 100% +-20% din valoare ideală. Scăderea valorii sub 80% sau creșterea peste 120% din valoarea ideală ne indică diferite tipuri de disfuncții ventilatorii.
  2. Capacitatea inspiratorie – volumul de aer inhalat în cursul unui inspir maxim care începe după un expir de repaus; reprezintă 50% din capacitatea pulmonară totală ( aproximativ 3600 ml. );
  3. Capacitatea vitală – volumul de aer mobilizat în cursul unui ciclu respirator maximal. Valoare: aproximativ 4500 ml ( 75% din capacitatea pulmonară totală ). Se determină prin metodă directă ( spirometrie lentă sau forțată ). Ca valoarea să fie considerată normală trebuie să fie mai mare de 80%. Când aceasta scade sub 80% din valoarea ideală, indică o disfuncție ventilatorie restrictivă ( afecțiuni pulmonare – fibroze, pneumonie, edem pulmonar, etc; procese care limitează expansiunea plămânilor – afecțiuni ale cutiei toratice: paralizii ale nervilor intercostali, fracturi costale).
  4. Capacitatea reziduală funcțională- volumul de aer care rămâne în plămâni la sfârșitul unui expir de repaus. Se determină prin metode indirecte ( pletismografie ).

 

  • Ce este spirometria?

                                 

          Spirometria este un test simplu, care ajută la diagnosticarea și monitorizarea anumitor condiții ale plămânilor, prin măsurarea volumului de aer din expirație. În timpul testului veți expira (sufla) cât de mult aer și cât de tare puteți într-un dispozitiv numit spirometru. Spirometria se folosește cel mai frecvent pentru aprecierea funcției dinamice pulmonare, atât pentru examinările de rutină ale funcției pulmonare, cât și pentru cadrul celor de specialitate.

Când este necesară o spirometrie:

  • Dacă atunci când mergeți mai repede rămâneți fără respirație;
  • Dacă sunteți fumător sau dacă ați fost fumător;
  • Dacă tușiți des;
  • Dacă doar sunteți curios de sănătatea plămânilor dumneavostră.

Efecte secundare: amețeală, cefalee, înroșirea feței, lipotimie sau sincopă.

Rezultatele spirometriei pot fi influențate de anumite activități precum fumatul, consumul de cafea și/sau alcool, exerciții fizice intense sau mese copioase. De asemenea, dacă urmați tratament inhalator medicul vă poate solicita oprirea acestuia înainte de test. Astfel, se recomandă: să purtați haine lejere, să nu fumați cu o oră înainte de test, să nu consumați alcool înainte cu patru ore de test, să nu faceți exerciții fizice intense și de asemenea să evitați mesele copioase și medicamentația bronhodilatatoare.

  1. Spirometria lentă – constă în înregistrarea unui ciclu respirator maximal lent, realizat prin efectuarea inițială a unor cicluri respiratorii de repaus, urmate de un inspir și un expir maxim, lent și prelungit.
  2. Spirometria fortață – cea mai utilizată, constă în efectuarea unui expir maximal forțat ( 6 secunde ), după un inspir maximal.

 

Volumul expirator maxim pe secundă ( VEMS )

  • Volumul de aer expulzat din plămâni în prima secundă a expirului maximal forțat, după un inspir maximal. Se determină direct prin spirometrie forțată. Valoarea normală: 80% din valoarea ideală – la sexul feminim este 90%. VEMS este un parametru de apreciere a funcției ventilatorii.

 

  1. Boli bronho-pulmonare

Boliile bronho-pulmonare sunt printre cele mai comune probleme de sănătate la nivel mondial, afectând sute de milioane de oameni. Cele mai frecvente boli:

 

  • Astmul – inflamarea căilor aeriene și îngustarea lor, îngreunând respirația.

                    

Simptome: respirație șuierătoare, tuse, senzația de strângere în piept.

Factori: infecții, alergeni, activitate fizică, emoții, factori iritanți, fumul de țigară, schimbări de temperatură, anumite medicamente.

Tipuri: astm alergic, astm ocupațional, astmul copilăriei.

  • Boala pulmonară obstructivă cronică(BPOC) – afecțiune cronică în care sunt afectate atât bronhiile cât și plămânii. Reprezintă o boală incurabilă, progresivă, cel mai adesea cauzată de fumat. Persoanele care suferă de BPOC prezintă de regulă una sau ambele afecțiuni:

           - Bronșită cronică;

             - Emfizem.

                                  

Simptome: tuse, mucus, oboseală.

Diagnostic: se efectuează spirometrie.

  • Boala pulmonară interstițială;
  • Hipertensiunea pulmonară – creșterea peste limite normale a tensiunii arteriale în vasele de sânge dintre inimă și plămâni din cauza îngustării și blocării acestor vase;

Simptome: senzația lipsei de aer, dureri în piept, amețeli, oboseală, ritm cardiac rapid;

  • Fibroză chistică – boală pulmonară congenitală, cu fond genetic;
  • Pneumonia cronică- infecție pulmonară cauzată de bacterii, ciuperci;
  • Cancerul bronho-pulmonar.

                         

 

Pentru a proteja sănătatea plămânilor și pentru a reduce riscul unor astfel de boli, este recomandat să:

  • Nu fumați;
  • Să reduceți expunerea la poluanți;
  • Adoptați un stil de viață activ, cu mișcare regulată și o alimentație sănătoasă;
  • Să efectuați periodic un control de rutină;
  • Să vă spălați pe mâini în mod regulat.

Pentru a înțelege pe deplin cum funcționează plămânii noștri este necesar să cunoaștem și câteva elemente de baza ale acestora. 

Adauga un comentariu

Medici care tratează această afecțiune

Logo

Site-ul NewsMed.ro se adresează oricărei persoane care prezintă interes cu privire la subiecte din sfera medicală şi care decide să nu rămână nepăsătoare atunci când vine vorba de asigurarea propriei sănătăţi.

Contacts

Colaborare:

colaborare@newsmed.ro

Publicitate:

publicitate@newsmed.ro
Social

Acum ne găsești și pe rețelele de socializare!