Fibromialgia – stresul zilei de mâine

Ce este fibromialgia?

Fibromialgia reprezintă o afecţiune cronică, complexă, caracterizată prin dureri generalizate (în întreg corpul) şi o sensibilitate exagerată la exercitarea unei presiuni în diverse puncte specifice. Este adesea însoţită de fatigabilitate, somnolentă şi afectări ale memoriei.

Fibromialgia este o entitate frecvent întâlnită de către medicul reumatolog. Această suferinţă este a doua cea mai întâlnită afecţiune în cadrul bolilor reumatice, primul loc fiind ocupat de bolile ce afectează articulaţiile (artrite, artroze etc.). Spre deosebire de alte boli din sfera reumatologică, cum ar fi artritele, fibromialgia nu este o boală inflamatorie.

Fibromialgia a fost tratată vreme îndelungată că pe o boală mintală sau ca pe un reumatism articular. Termenul de fibromialgie a fost introdus abia în anul 1976 și are la origine trei cuvinte:

–          Fibra (latină) – înseamnă ţesut fibros;

–          Myos (greacă) – înseamnă muşchi;

–          Algos (greacă) – înseamnă durere.

Etiologie

Având în vedere că afecţiunea este una relativ recent recunoscută, cauza acesteia nu a fost încă descoperită. Există un număr mare de teorii ce explică cauzele posibile, dar niciuna din ele nu a fost dovedită. Cu toate acestea, este posibilă asocierea următorilor factori cu fibromialgia:

–          traume fizice – de exemplu accidente rutiere;

–          antecedente familiale – în cadrul fibromiagliei s-a demonstrat existenţa unei relaţii de transmitere familială, mai ales pe linie feminină.

–          sexul feminin – fibromialgia afectează cu preponderenta persoanele de sex feminin, circa 70-80% din bolnavi sunt femei, iar apogeul apariţiei afecţiunii este între 30-50 ani.

–          afecţiuni autoimune – de exemplu: artrită reumatoida, lupus;

–          intervenţii chirurgicale;

–          infecţii: hepatită C, virus Epstein-Barr, boala Lyme.

În unele cazuri, simptomele se înrăutăţesc gradual cu trecerea anilor fără a exista un eveniment cauzator.

Mecanismul bolii

Fibromialgia se caracterizează printr-un defect al procesării stimulilor periferici. Între procesarea centrală a durerii şi acţiunile asupra corpului exercitate de către mediul extern există un dezechilibru şi anume producerea unei amplificări a impulsurilor senzoriale externe. Pe scurt, pacientul cu fibromialgie simte durerea mult mai puternic decât ar trebui.

În spatele acestui defect sta o hiperactivitate a sistemului nervos simpatic. Acest sistem intervine asupra organismului în condiţii de stres prin secreţia de adrenalină şi noradrenalină. Drept dovadă, durerea este reprodusă la aceşti pacienţi prin injectarea de noradrenalină.

În rândul pacienţilor cu fibromialgie se mai anumite anomalii sau defecte, precum:

·         Scăderea serotoninei- cu rol în accentuarea durerii;

·         Niveluri crescute ale substanţei P- peptid care intervine asupra receptorilor durerii;

·         Deficienta hormonului de creştere;

La bolnavii cu fibromialgie au fost descoperite şi infecţii cu diferiţi germeni, dar rolul acestora nu a fost elucidat. Aceştia sunt:

·         Chlamidya pneumonia;

·         HIV;

·         Virusul hepatitic C;

·         Citomegalovirus

Diagnosticul afecţiunii

Diagnosticul fibromialgiei este dificil chiar şi pentru medicii experimentaţi, iar acest lucru poate fi frustrant – atât pentru pacient, cât şi pentru medic.

Primul pas în cadrul diagnosticului este cel al excluderii altor afecţiuni. Astfel, se poate recurge la o serie de teste:

–          Din sfera endocrinologă – pentru a depista o eventuală hipotiroidie sau hipertiroidie;

–          Markeri de boli autoimune – necesare în cazul suspiciunii unui lupus eritematos sistemic sau o poliartita reumatoida;

–          Analize virusologice – pentru excluderea unor afecţiuni virale.

Următorul pas este diagnosticarea propriu-zisă a fibromialgiei.

1.  Primul şi cel mai important criteriu de diagnostic este durerea cronică generalizată (simţită ,,din cap până în picioare” cu o durată de peste 3 luni), care asociază durere la nivelul coloanei vertebrale (durere axială). Durerea are caracter de înţepătura sau de arsură şi este însoţită şi de spasm muscular.

În cadrul anamnezei se reţine un detaliu important legat de trăirile pacientului şi anume evoluţia zilnică a durerii. Aceştia povestesc cum durerea variază ca intensitate de la o zi la alta, fiind mai severă în zonele solicitate şi anume gâtul, umerii sau picioarele. Variabilitatea durerii intervine şi în activităţile pacienţilor – ea se poate accentua în anumite condiţii de effort fizic sau psihic. În funcţie de intensitate, durerea poate interfera decisiv sau se poate manifesta ca un simplu discomfort.

Pacienţii mai pot reclama şi oboseală. Aceasta poate fi direct proporţională cu severitatea durerii din acea zi, adică se poate manifesta oscilant de la o stare gripală până la starea de epuizare.

2. Al doilea criteriu important în diagnosticul fibromialgiei este localizarea anatomică a punctelor dureroase. Medicul trebuie să localizeze 11 din 18 puncte sensibile prin palpare digitală. Aceste puncte sunt:

·         Occipital: bilateral;

·         Cervical inferior: bilateral;

·         Trapez: bilateral, la mijlocul marginii superioare;

·         Supraspinos: bilateral, la originea muşchiului, deasupra spinei scapulei;

·         Coasta 2: bilateral, la a doua articulaţie costocondrala;

·         Epicondilul lateral: bilateral, 2 cm de epicondil;

·         Gluteal: bilateral, în cadranul fesier superior;

·         Marele trohanter: bilateral, posterior de proeminenta trohanteriana;

·         Genunchi: bilateral, pe fata medial, în ţesutul adipos;

Simptome/Sindroame asociate fibromialgiei

În cadrul fibromialgiei există o sumedenie de alte afecţiuni sau semne patologice care se pot asocia, dar înainte de a enumera aceste simptome trebuie lămurită o confuzie des întâlnită.

Fibromialgia se poate confunda cu sindromul miofascial. Diferenţa între cele două este că în sindromul miofascial există o arie sensibilă, dureroasă situată în profunzimea muşchiului unde se produce durere prin palpare. Caracteristic este că această durere este iradianta spre o anumită zonă. Sindromul miofascial mai poate include şi alte suferinţe dureroase cum ar fi cefaleea prin tensiune musculară sau lombalgia.

Fibromialgia se poate asocia cu:

·         Cefalee sau durere facială: apare la circa 70% din pacienţi şi poate fi datorată unei disfuncţii a articulaţiei temporomandibulare;

·         Tulburări de somn;

·         Modificări cognitive: dificultăţi de concentrare;

·         Tulburări gastrointestinale: dureri abdominale, balonare, constipaţie, diaree, sindromul de intestin iritabil care este prezent la 50% din pacienţi;

·         Simptome din sfera genito-urinara: micţiuni frecvente şi imperioase în absenţa unei infecţii;

·         Paresteziile: amorţeli, furnicături, senzaţie de arsură;

·         Sindromul picioarelor neliniştite: senzaţie imperioasă de a mişca picioarele care apare la 30% din pacienţi;

·         Simptome alergice: hipersensibilitate la lumină, zgomote, mirosuri. Cel mai probabil sunt datorate sistemului nervos simpatic hiperactiv;

·         Depresia şi anxietatea: ele nu sunt manifestări ale bolii ci se pot asocia;

Tratamentul fibromialgiei

În istoricul acestei boli s-au folosit mai multe tratamente care au impresionat prin eficacitate. Au fost utilizate mai multe clase de medicamente cum ar fi :

  • Antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) sau steroidiene;
  • Antidepresive triciclice;
  • Inhibitori selectivi ai recaptarii serotoninei;
  • Miorelaxante;
  • Anxiolitice.

Dintre schemele terapeutice care şi-au dovedit eficienta de-a lungul timpului retinem antidepresivele triciclice cu doi reprezentanţi: Amitriptilina şi Cyclobenzaprina. Ele şi-au arătat eficienta în calitatea somnului, oboseala, dar în schimb nu au avut rezultate notabile în ceea ce priveşte durerea.

Pregabalina, un medicament anticonvulsivant s-a dovedit a fi eficient în controlul severităţii durerii şi în ameliorarea somnului şi oboselii.

De asemenea, medicaţia analgezică formată din asocierea a două medicamente şi anume: tramadol şi acetaminophen, a adus rezultate promiţătoare în ceea ce priveşte durerea şi toleranţă.

Alături de tratamentul medicamentos se mai poate efectua exerciţiul fizic (gimnastică, stretching, înot). Efortul fizic ajuta la ameliorarea somnului şi chiar a durerii. Programul exerciţiilor fizice trebuie să fie regulat, deoarece în momentul întreruperii acestora simptomatologia clinică va reapărea (click aici – aici puteți urmări un set de exerciții efectuate de doi fizioterapeuți pe care le puteți încerca acasă).

Alte modalităţi de tratament utilizate în fibromialgie sunt infiltraţiile cu anestezice (lidocaină) sau cu ser fiziologic în punctele dureroase.

Evoluţia fibromialgiei

Evoluţia acestei afecţiuni este una lungă, uneori cu tendinţa la cronicizare. Orice pacient întrebaț ce este fibromialgia, probabil va răspunde DURERE – o durere ce persistă în ciuda unui tratament medicamentos. Oamenii pot ajunge să își limiteze activitățile zilnice în funcție de starea corpului lor.

Mituri legate de fibromialgie

1. Fibromialgia este o boală rară – Din nefericire, fibromialgia este una din cele mai frecvente boli întâlnite în cadrul secţiilor de reumatologie după afectările articulare. În plus, este o afecţiune tot mai des întâlnită.

2. Doctorii pun diagnosticul de fibromialgie doar atunci când nu găsesc un diagnostic ,,real”- Este adevărat că fibromialgia este o afecţiune cu un diagnostic dificil. Acest lucru se datorează lipsei unor teste specifice, simptomele simţite de pacient fiind cele mai importante în cadrul diagnosticului.

3. Fibromialgia este ,,boala femeilor”- 80% din persoanele afectate sunt femei, dar aceasta afecţiune poate apărea şi la bărbaţi.


Fibromialgia este o afecţiune ce trebuie luată în seamă cu seriozitate de către pacient dar şi de către medic. Este o afecțiune ce se află într-o continuă cercetare – dacă în anul 1990 erau publicate doar 200 de studii, în present numărul lor a ajuns la mai mult de 4000. Fibromialgia, prin durerea zilnică şi discomfortul creat intervine în cursul de zi cu zi al pacientului, iar acest lucru creează un mare neajuns în calitatea vieţii sale. De aceea, dacă mergem la medic şi relatăm cu atenţie şi detaliat aspectele bolii vom avea numai de câştigat.

Adauga comentariu

Apasa aici pentru a adauga comentariu

Suntem pe social media

Like us!