Căutare
Căutare
Toate procedurile
Analiza detaliată
Analiza detaliată
Fibrilația atrială, întâlnită adesea sub acronimul FiA, reprezintă apariția bătăilor neregulate și adesea rapide ale inimii. După cum îi spune și numele, fibrilația atrială ia naștere în atrii – acestea încep să se contracte rapid și neregulat (fibrilație), chiar până la de 400 de ori într-un minut. Modul acesta de a se contracta determină o afectare a funcției de pompă a inimii. Astfel, crește riscul apariției unui infarct sau a unui accident vascular cerebral. Fiind cea mai frecvent întâlnită aritmie, fibrilația atrială afectează peste 2% din populație, riscul de apariție crescând odată cu înaintarea în vârstă. De asemenea, s-a constatat o afectare preponderent în rândul bărbaților.
În condiții normale, cordul are între 60-100 de bătai pe minut, pe când într-un episod de fibrilație atrială, numărul de bătai depășește 100 pe minut și poate ajunge până la 175 de bătai pe minut.
În condiții normale, bătăile normale ale inimii sunt asigurate de impulsurile electrice inițiate la nivelul nodului sinusal (pacemaker-ul natural al inimii, situat la nivelul atriului drept). De la nivelul nodului sinusal, impulsul coboară până la nivelul nodului atrioventricular, totodată depolarizând atriile și determinând contracția lor. De la nivelul nodului atrioventricular se transmite impulsul pentru depolarizarea și, în consecință, contracția ventriculilor, ceea ce determină trimiterea sângelui în circulație.
În episoadele de fibrilație atrială, această transmitere a impulsului electric nu se mai produce normal. La nivelul atriilor apar semnale electrice haotice prin depolarizarea unor alte surse, diferite de nodul sinusal. Acestea poartă denumirea de focare ectopice. Focarele ectopice transmit impulsul către nodul atrioventricular, însă nu toate trec mai departe spre a depolariza ventriculii. Consecința acestui mod de contracție este apariția bătăilor rapide și neregulate ale inimii.
Deși cauzele de apariție a fibrilației atriale nu sunt pe deplin cunoscute, anumite boli cardiace sau condiții preexistente sunt incriminate. Dintre acestea, enumerăm:
Boli cardiace asociate cel mai frecvent cu apariția fibrilației atriale:
Dintre cauzele extracardiace, care duc la apariția fibrilației atriale, menționăm:
S-a arătat faptul că persoanele obeze sunt mai predispuse să dezvolte fibrilație atrială. Uneori, fibrilația atrială poate apărea la oameni sănătoși, fără o patologie asociată și chiar la atleți. Când episodul aritmic nu este asociat cu nicio altă boală, acesta poartă numele de fibrilație atrială izolată.
Unele obiceiuri nocive precum fumatul, consumul excesiv de băuturi alcoolice și abuzul de droguri pot declanșa apariția acestei aritmii.
Principalul simptom descris de către persoanele ce suferă un episod aritmic este apariția palpitațiilor, care pot să dureze de la câteva secunde până la câteva minute. Alte simptome care pot să apară sunt:
În cazul apariției oricărui simptom menționat mai sus, este indicat să vă adresați medicului.
Unele persoane, cu precădere vârstnicii, nu prezintă niciun fel de simptom în timpul puseelor de fibrilație atrială. În multe cazuri, se constată existența ritmului neregulat în contextul unui consult de rutină sau efectuat pentru o altă cauză.
În funcție de apariția și evoluția sa, fibrilația atrială poate fi:
Pentru un diagnostic concret, este necesară efectuarea unor investigații de laborator, imagistice și ecografice. Dintre acestea, cele mai utilizate sunt:
EKG-ul de repaus este una dintre cele mai prețioase metode de diagnostic a aritmiilor. Dacă testul este efectuat în timpul unui episod de fibrilație atrială, aspectul caracteristic al complexelor va duce către punerea unui diagnostic de certitudine.
Dacă există suspiciunea unei aritmii, însă electrocardiograma de repaus nu este concludentă, se recomandă monitorizarea bătăilor inimii într-un interval mai mare de timp cu ajutorul unui Holter EKG. Astfel, se pot surprinde episoadele de fibrilație.
Deoarece unele defecte structurale cardiace pot duce la apariția de aritmii, se recomandă efectuarea unei ecocardiografii pentru a vizualiza cordul și a identifica eventuale probleme.
Efectuarea unei radiografii toracice este necesară pentru a determina dacă apariția FiA are o cauză pulmonară.
Este necesar să testăm hormonii tiroidieni pentru a evidenția o posibilă hiperfuncție a tiroidei. De asemenea, este important să vedem dacă există altfel de probleme precum anemie, probleme hepatice sau renale.
Citeste mai multe despre interpretarea fibrilației atriale pe EKG.
Tratamentul fibrilației atriale are ca scop îmbunătățirea calitații vieții prin ameliorarea simptomelor și prevenirea complicațiilor precum formarea trombilor.
Cardioversia se recomandă în cazul unor pacienți cu fibrilație atrială. Aceasta presupune administrarea unor șocuri electrice controlate cordului, cu scopul de a restabili ritmul sinusal. Dacă episodul aritmic durează de peste 2 zile, cardioversia crește riscul de apariție al trombozei. De aceea, se prescrie tratament anticoagulant ce trebuie urmat atât înainte de efectuarea procedurii, cât și după.
În prescrierea unui tratament, este necesar să avem în vedere vârsta pacientului, starea generală de sănătate, tipul de fibrilație atrială și frecvența și intensitatea simptomelor. De asemenea, este foarte important să identificăm și să încercăm să rezolvăm cauza ce determină aritmia.
Principalele clase de medicamente prescrise în tratamentul fibrilației atriale sunt:
Au ca scop conversia la ritm sinusal și menținerea acestuia. Cel mai frecvent utilizate sunt amiodarona, sotalol și flecanida.
Rolul acestor medicamente este de a menține un ritm cardiac regulat, cu o frecvență sub 100 de bătăi pe minut în repaus. Clasele de medicamente cele mai eficiente în acest caz sunt beta-blocantele (bisoprolol, atenolol) și blocantele de canale de calciu (verapamil, diltiazem).
Datorită unui risc crescut de apariție a trombilor în rândul persoanelor care suferă de fibrilație atrială, se recomandă medicamente care previn formarea și embolizarea lor.
Tratamentul anticoagulant trebuie atent monitorizat prin efectuarea lunară a INR, pentru a nu exista riscul de sângerare. Cel mai frecvent se prescriu antivitaminice K (anticoagulante cumarinice precum Sintrom). Există și anticoagulante de generație nouă, care nu necesită monitorizarea INR și se administrază în doză fixă: Dabigatran, Apixaban, Endoxaban.
Ablația prin cateter este o procedură invazivă care se recomandă atunci când tratamentul medicamentos nu este bine tolerat sau se dovedește ineficient.
Intervenția durează aproximativ 2-3 ore, sub anestezie totală și presupune ghidarea unor catetere prin sistemul venos, până la inimă. Aici, acestea înregistrează activitatea electrică și caută sursa descărcării impulsurilor aberante. Când sursa este identificată, țesutul respectiv este distrus sau cicatrizat cu ajutorul undelor de radiofrecvență. Prognosticul este unul bun, iar recuperarea durează 1-2 zile.
Pacemaker-ul este un mic dispozitiv electric ce se implantează sub claviculă, de obicei cu anestezie locală. Scopul lui este de a readuce cordul la rimul sinusal în timpul episoadelor de fibrilație. Este recomandat pacienților care nu răspund la tratamentul medicamentos.
Atunci când atriile sunt în fibrilație, își pierd funcția de pompă și la nivelul lor se acumulează sânge. Acest lucru favorizează formarea de cheaguri la acest nivel. Dacă un cheag ajunge în ventriculi și de aici este pompat în circulație, există riscul să ajungă la nivelul creierului și să producă un accident vascular cerebral. Persoanele ce suferă de fibrilatie atriala sunt de aproximativ 5 ori mai predispuse la un accident vascular cerebral față de populația generală. Acestui risc se adaugă alți factori precum prezența diabetului zaharat, a hipertensiunii arteriale sau tromboza în antecedente.
În cazuri extreme, persistența fibrilației atriale poate duce la slăbirea mușchiului cardiac și pierderea funcției globale de pompă., ceea ce duce la insuficiență cardiacă.
Este importantă efectuarea unor controale periodice chiar și în absența manifestărilor clinice, pentru a depista eventuale aritmii asimptomatice. Se recomandă adoptarea unui stil de viață echilibrat, care să favorizeze menținerea sănătății cardiovasculare.
Medicii recomandă mai ales:
Hipertensiunea arteriala (HTA)
Dislipidemia , Hipertensiunea arteriala (HTA) , Infarctul miocardic Insuficiența cardiacă
Anevrismele aortei toracice , Anevrismul cardiac , Anevrismul disecant al aortei Anevrismul micotic al aortei
Dislipidemia , Nefropatia diabetica , Sindromul insulinic autoimun cu hipoglicemie Neuropatia diabetica
Atac ischemic tranzitor
Boala cardiaca hipertensiva
Șocul - explicații, tipuri, manifestări clinice și tratament
© Copyright 2023 NewsMed - Toate drepturile rezervate.