Fasciola hepatica (Viermele de galbeaza)- generalităţi şi patologie

Generalităţi şi morfologie

Fasciola hepatica este un vierme parazit ce face parte din clasa Trematoda, încrengătura Plathelmintes. Este un vierme plat cu corpul nesegmentat. Se mai numeşte şi viermele de gălbează. Prezintă două forme: viermele adult şi oul.

Viermele de Fasciola hepatica are o lungime de maxim 2-3 cm (minim 1-1,5 cm). Are formă de frunză şi o culoare alb-gălbuie. Prezintă un înveliş numit cuticulă, prevăzut cu spini recurbaţi posterior. Aceşti spini au rol în deplasarea viermelui. Prezintă o ventuză bucală şi una ventrală, apropiate. Are un aparat digestiv care prezintă două cecumuri foarte ramificate. Aceste cecumuri se termină în „deget de mănuşă”. Este hermafrodit. Testiculii se afă în treimea mijlocie a viermelui şi au aspect tubular. Zona marginală a corpului viermelui este ocupată de glandele vitelogene.

Ouăle de Fasciola hepatica au formă ovalară şi culoare galben-maronie. Sunt mari, măsurând circa 130-150 μm. La un pol, oul prezintă un capac numit opercul, iar la interior o substanţă neembrionată.

Habitat

Viermele trăieşte în căile biliare ale oilor, bovinelor şi omului.

Ciclul biologic

Ouăle ajung odată cu bila în intestin. De aici, ajung în mediul extern odată cu materiile fecale. În cazul în care ajung în apă, ouăle se embrionează şi se transformă în miracidii. Acestea reprezintă, de fapt, nişte larve acoperite de cili. Aceste larve numite miracidii înoată până întâlnesc gazda intermediară, un melc din genul Limnea.

Miracidiul intră în corpul melcului pe cale respiratorie. Ajunge în plămânul melcului şi se transformă în sporochist. Acesta are o formă ovalară, cu aspect de sac, numită şi larvă de gradul I. Ulterior, în sporochist de dezvoltă larve de gradul II, numite redii. Acestea au o formă alungită şi circa 1,5 mm lungime.

Rediile ies din sporochist şi intră în hepatopancreasul melcului. Aici îşi continuă evoluţia. Aici rezultă atât redii-fiice, dacă temperatura este scăzută sau larve de gradul III, numite cercari, când temperatura este potrivită. Cercarii au forma unor mormoloci. Sunt formaţi dintr-un cap şi o coadă. Aceşti cercari părăsesc melcul şi înoată până ajung pe diverse plante acvatice (creson, năsturel, untişor).

Aici se transformă în metacercari, forma infectantă pentru om. Metacercarii pot fi ingeraţi odată cu plantele sau cu apa contaminată. Ajung în duoden, unde se dechistează. Se formează larve mobile care traversează peretele intestinal. Străbat cavitatea peritoneală şi migrează spre ficat. Străbat capsula lui Glisson, parenchimul hepatic şi se opresc în căile biliare. După 3-4 luni se transformă în viermi adulţi. Uneori pot migra şi în alte organe (ochi, plămâni, creier, etc.).

Boala

Se numeşte fascioloză şi popular gălbează. Fascioloza poate fi asimptomatică, dar uneori îmbracă şi forme grave. Incubaţia durează de la două săptămâni la o lună. Perioada de invazie prezintă simptome ca: febra, tulburările digestive şi scăderea în greutate. Odată ajuns în ficat, parazitul dă alte simptome: hepatomegalie, icter mecanic. Printre complicaţii se numără ciroza hepatică sau pancreatitele acute.

În unele zone geografice (Orientu Mijlociu) există o formă particulară de boală. Se numeşte „halzoun” şi apare în urma consumului de ficat de vită crud. Acesta poate conţine viermi adulţi care se fixează cu ventuzele de peretele faringelui.

Diagnostic

Există unele semne ce indică fascioloza. Anamneza este importantă pentru că infirmă sau confirmă consumul de salate de creson, năsturel, etc. Eozinofilia crescută este un alt factor important. Ecografia hepatică poate indica prezenţa viermilor adulţi, cu o dimensiune de până la 2-3 cm.

Examenul coproparazitologic evidenţiază ouăle cu aspect caracteristic. Ouăle apar în fecale la circa 3 luni de la infecţie. O situaţie aparte este atunci când omul consumă ficat sau pateu parazitat. La examenul coproparazitologic vor apărea ouă, însă acestea vor fi „ouă de pasaj”. Ele dispar după încetarea consumului de ficat/ pateu contaminat.

Examenu lichidului duodenal este o altă metodă de diagnostic. Sunt evidenţiate ouăle.

Metodele imunologice sunt mai utile în perioada de invazie. Totodată, au rezultate notabile în cazul în care larvele migrează în alte organe decât căile biliare. Sunt folosite: testul ELISA, imunoelectroforeza sau reacţia de imunoflorescenţă indirectă.

Tratament

Medicamentele cele mai utilizate sunt: Bithionol, Praziquantel, Dehidroemetină şi Triclabendazol.

Epidemiologie

Fascioloza (gălbează) prezintă o distribuţie foarte largă. Este o zoonoză întâlnită pe tot globul, dar mai ales în zonele cu bălţi şi păşuni. Este endemică în unele ţări din America Centrală şi de Sud (Chile, Cuba, Peru). În Europa cazuri numeroase se întâlnesc în Marea Britanie şi în Franţa (valea Loirei).
Căi de transmitere

Omul se poate îmbolnăvi prin ingerarea unor salate de plante acvatice. Şi consumul de apă contaminată reprezintă o modalitate de infecţie.

Măsuri profilactice

Printre măsurile de protecţie se numără:

-depistarea şi tratarea animalelor bolnave;

-evitarea dejecţiilor de fecale pe sol sau în apă;

-spălarea riguroasă a salatelor şi a mâinilor;

-tratarea păşunilor cu substanţe ce omoară melcii.

Adauga comentariu

Apasa aici pentru a adauga comentariu

Suntem pe social media

Like us!