Etapele dezvoltării copilului sunt cele care ghidează părintele în înţelegerea comportamentelor copilului la această vârstă. Astfel, părintele va acorda atenţia necesară evenimentelor importante din viaţa copilului şi va putea ghida copilul către o dezvoltare echilibrată. Etapele dezvoltării copilului sunt cele care îndrumă părintele în rezolvarea diferitelor provocări care pot apărea. Prin recunoaşterea, înţelegerea şi deţinerea unor idei de clarificare a acestora, părintele participă la crearea unei atmosfere calme şi armonioase. O astfel de atmosferă este benefică atât pentru părinţi, cât şi pentru copii.
3 ani – 3,5 ani
Copilul la vârsta de trei ani are formată personalitatea, se poate spune chiar că a acumulat unele experienţe. Această perioadă este caracterizată predominant de atenţia acordată propriei persoane. Cu toate acestea, cei din jurul său şi chiar mediul îi stârnesc curiozitatea. Această curiozitate îl determină pe copil să exploreze şi să înveţe cât mai multe. Nevoile unui copil în această perioadă sunt simple: afectivitate, securitate, deschidere către lume. Cunoaşterea stadiilor psihologice prin care trece un astfel de copil sunt necesare pentru a asigura o evoluţie armonioasă a acestuia.
Personalitatea
Copilul îşi exprimă mai puţin afectivitatea faţă de părinţi. Cu toate acestea, recurge la comportamente care sunt pe placul părinţilor, dorind a le face plăcere. Copilul învaţă ghicitori şi îi place să le spună celor din jur. Înţelege umorul şi râde de acţiunile sale sau găseşte părţi amuzante în acţiunile celor din jur.
În această perioadă, apare frica de întuneric şi în unele cazuri şi teama de clovni. Părinţii au un rol esenţial în a-i prezenta copilului lucrurile de care acesta se teme. Chiar dacă frica nu va trece imediat, copilul va înţelege în timp că întunericul este un fenomen natural şi normal.
Copilul poate avea cerințe exagerate în ceea ce privește atenția acordată de adulți. Pot exista cazuri când această nevoie a copilului nu este satisfăcută, iar cererea este justificată. Pot exista și cazuri în care copilul s-a obișnuit să fie mereu în centrul atenției, ajutat sau asistat de un adult. Această dependență poate fi eliminată printr-o comunicare eficientă și prin explicarea faptului că părintele are și alte activități de întreprins. Copilul are nevoie de explicații clare pentru a înțelege. Un exemplu poate fi: „Te ajut să pui primele piese ale puzzle-ului, pe restul le pui singur. Când ai terminat ne uităm împreună la ceea ce ai realizat.”.
Limbajul și socializarea
Vocabularul copilului cuprinde până la 1000 de cuvinte. Acesta foloseşte pluralul la majoritatea substantivelor, foloseşte corect pronumele personal şi le acordează corect cu verbele în majoritatea cazurilor. Este fascinat de rime, poezii, iar acestea pot fi folosite cu scopul de a învăţa noţiuni noi. Poate recunoaște și caracteriza imagini simple.
În general, copilul are o relație mai profundă cu mama decât cu tata. Îi face plăcere să petreacă timpul cu aceasta, să o ajute la treburile gospodărești, să o însoțească la cumpărături etc. Tatăl este preferat pentru activitățile mai tehnice.
În raport cu frațile sau surorile, copilul experimentează sentimente de gelozie, rivalitate. Relația dintre frați este dificilă, între aceștia ivindu-se multe conflicte. Conflictele pot fi ținute cu greu sub control de către părinți.
La grădiniță, copilul se atașează de educatoare și dorește ca el să fie preferatul acesteia. Cu prietenii și colegii de la grădiniță dezvoltă relații mai amiabile, comunică mai eficient cu aceștia, comparativ cu vârstele mai mici. Învață să aștepte, devine mai atent și mai înțelegător când e necesar a împărți jucăriile cu ceilalți copii. Este necesar ca adulții să puncteze importanța utilizării sintagmelor: „Te rog”, „Bună ziua”, „La revedere”, „Pa”, „Mulțumesc”. La această vârstă, copilul este receptiv la însușirea acestor elemente de politețe.
Importanța grădiniței
Grădinița are un rol foarte important în dezvoltarea copilului în plan social, intelectual, fizic, motric, moral. Petrecerea timpului în această instituție are menirea de a deprinde copilul cu abilități sociale utile. Aceste abilități ce fac parte din educația socială sunt greu, aproape imposibil de dezvoltat la un copil care nu frecventează grădinița.
Un alt rol important al grădiniței este acela de a obișnui copilul să se adapteze și în alte medii, nu doar cel familiar. Așadar, ei vor învăța să respecte un program, să respecte reguli, să lege prietenii cu alți copii de vârstă apropiată și nu numai. Este necesar a deprinde aceste caracteristici pentru o acomodare cât mai eficientă la școală.
Studiile efectuate asupra perioadei petrecute în grădiniță au evidențiat că și durata acestui ciclu influențează dezvoltarea ulterioară a copilului. Astfel, cu cât durata este mai mare (un număr mai mare de ani), riscul de a repeta un an școlar în ciclul primar este mai mic. Această caracteristică este mai pronunțată în cazul copiilor care provin din medii defavorizate.
Provocări ce pot apărea la grădiniță
De asemenea, tot aici, pot exista și unele provocări întâmpinate de părinți. Cea mai des întâlnită este refuzul copilului de a merge la grădiniță. Durata de adaptare în acest mediu este diferită de la copil la copil. Cea mai mare durată este întâlnită la copii ce nu au avut multe experiențe de socializare cu alți copii, care nu au ieșit des sau chiar niciodată din mediul familiar. Poate fi întâlnită și situația în care copilul nu se înțelege cu ceilalți colegi din diferite motive. În astfel de situații, comunicarea dintre copil – părinți, copil – educatoare, părinți – educatoare este foarte importantă. Toate aceste situații se pot rezolva dacă este înțeleasă cauza care a determinat apariția unui astfel de conflict.
Este foarte important de urmărit comportamentul copilului. În unele cazuri, pot apărea diferite forme de somatizare a conflictelor, a nemulțumirile legate de grădiniță. Astfel, pot apărea dureri de burtică, care nu par a avea cauze evidente. Pot apărea și unele neplăceri fizice repetate, precum: constipația, amigdalita, otita etc.
3,5 – 4 ani
Personalitatea
Cea mai mare provocare a acestei perioade este dobândirea autocontrolului. Copilul poate experimenta diferite sentimente: de la frica de singurătate, de animale, până la furie și agresivitate. El își exprimă mult mai bine sentimentele și poate spune celor apropiați „Te iubesc”.
La această vârstă, fetele sunt mai atașate de tatăl lor, fenomen cunoscut sub denumirea de Complexul Electra. La băieți, se întâlnește Complexul lui Oedip. Ei devin foarte atașați de mamă. Este perioada în care copilul începe să consțientizeze existența celor două sexe. Este foarte curios cu privire la particularitățile care definesc cele două sexe și vrea să afle cât mai multe despre viața intimă a adulților.
Copilul este capabil să ofere ajutor mamei, prin efectuarea unor acțiuni simple: așezarea tacâmurilor, sortarea hainelor pentru spălat, aranjarea patului etc. Noțiunile de igienă sunt învățate, iar copilul reușește să se spele singur pe mâini și deprinde o autonomie mai mare. Reușește să se îmbrace și să se dezbrace singur, precum și să se încalțe. Copilul nu mai încurcă pantoful stâng cu cel drept.
Noțiunile de Moș Nicolae, Moș Crăciun prind contur. Copilul îl așteaptă pe Moș Crăciun și este nerăbdător să primească cadouri. Atmosfera de sărbătoare, vizitele, excursiile îi fac plăcere copilului și reprezintă pentru acesta o ocazie de a învăța ceva nou.
În această etapă de dezvoltare, copilul începe să învețe să își aștepte rândul și să împartă cu ceilalți. Este important de menționat că felicitările și mustrările îl afectează într-o proporție destul de mare. Astfel de acțiuni pot determina schimbări majore în personalitatea copilului. Copilul are nevoie de afecțiune și încurajări. Cu toate acestea, este important a-i arăta și unde greșește, dar într-un mod calm, astfel încât să înțeleagă.
Abilități cognitive dobândite
Capacitatea de memorare crește în ceea ce privește numele celor din jur. Își dezvoltă și imaginația, începând să construiască turnuri și diferite clădiri din cuburi. Unii dintre copii care nu au frați sau alți copii cu care să se joace constant pot inventa un prieten imaginar. Copilului îi place ca în jocurile sale să imite diferite personaje: medic, astronaut, polițist etc. Fetițele se joacă cu păpuși, le îmbracă cu diferite haine și simulează diferite situații. Se poate observa o ușoară stângăcie în îmbrăcarea păpușilor, coordoanarea și motricitatea nefiind dezvoltate suficient. Cu timpul și prin executarea diferitelor exerciții, copii își dezvoltă o motricitate foarte bună.
Tot acum, copilul își dezvoltă capacitatea de atenție, putând asculta povești mai lungi sau implicându-se pe o perioadă mai lungă de timp într-o activitate. Învață să numere până la zece. Unii copii adoră muzica, învațând cântecele. De asemenea, le face o mare plăcere să le cânte și să danseze.
Debutarea noțiunii de lectură la această vârstă aduce avantaje mari în ceea ce privește dezvoltarea ulterioară a copilului. Lectura poveștilor, comentariile pe imagini sau chiar cele legate de povești îl stimulează cognitiv pe copil. Învățarea literelor se poate face în joacă. Copilul poate învăța într-o primă etapă literele de pe cutia de cereale, de lapte, de pe afișele publicitare sau chiar titlurile poveștilor preferate. Nu este de dorit a se instala o atmosferă stresantă pentru copil și nici ca părintele să îl înlocuiască pe învățător. Părintele poate realiza diferite jocuri prin care îl învață pe copil să urmărească un traseu pornind din partea stângă până în partea dreaptă.
O altă etapă ce ar putea fi parcursă este inițierea celui mic în tainele scrisului. La început acesta se va obișnui cu instrumentele de scris, va învăța să le mănuiască corect. Ulterior, pot fi introduse diferite simboluri ușoare. Copilul trebuie încurajat să își dezvolte aceste aptitudini. Coordonarea mână – ochi este importantă. Se poate dezvolta prin jocuri de tipul unirea punctelor cu scopul de a realiza o imagine etc.
Limbajul
Vocabularul copilului poate atinge peste 1000 de cuvinte. Poate forma propoziții și se exprimă mai clar. Începe să folosească mai des întrebarea „De ce?”, aceasta atingând un apogeu în jurul vârstei de 4 ani.
La această vârstă riscul de apariție a bâlbâielii (balbism) este foarte ridicat. Aceasta poate fi asociată cu incapacitatea de realizare corectă a propozițiilor, dar și cu un număr mic de cuvinte însușite. Cel mai adesea bâlbâiala apare la sexul masculin.
Bâlbâiala este întâlnită adeseori la copii, mai ales în perioada în care începe dezvoltarea limbajului. Copilului îi este greu să își găsească cuvintele sau nu este sigur ce cuvinte ar trebui să utilizeze. Se poate întâlni și situația în care ideile sale se succed într-un ritm mai rapid decât limbajul. Bâlbâiala poate fi prezentă numai în anumite situații: copilul este obosit, se simte în inferioritate, este contrazis etc. Elementul psihologic în tratarea acestei tulburări nu trebuie ignorat. Diminuarea și dispariția acesteia necesită răbdare, calm și explicații clare, nicidecum nervi și reproșuri din partea adulților. Este important să se cunoască faptul că, persistența acestei tulburări după vârsta de 4 ani nu reprezintă o caracteristică normală de dezvoltare. Îndrumarea unui logoped ameliorează și conduce la dispariția bâlbâielii.
Etapele dezvoltării copilului
Etapele dezvoltării copilului reprezintă un instrument ajutător în analiza perioadelor parcurse de copil. Acestea permit părintelui înțelegerea evoluției propriului copil, dar și necesitățile acestuia. Astfel, adulții pot contribui la dezvoltarea capacităților sale cognitive, sociale, motorii. Cunoscând nivelul acestor capacități raportat la vârsta copilului, ei pot încuraja o dezvoltare normală a acestuia. Chiar dacă copii progresează diferit, elementele de bază ale etapelor de dezvoltare sunt comune tuturor.
