Eritemul multiform – simptome si tratament

inscriere in comunitate de doctori

Ce este eritemul multiform?

Eritemul multiform reprezintă o afecțiune cutanată (dar care poate afecta și mucoasele) ce poate fi întâlnită la orice vârstă, cu o incidență mai mare la adolescenți și tineri. Există două forme de manifestare a eritemului multiform, forma minoră și forma majoră. Eritemul multiform mai este numit și eritem polimorf; pentru forma majoră severă mai este folosită denumirea de sindrom Stevens-Johnson sau necroliză epidermică toxică. Dacă forma de eritem multiform minor este întâlnită frecvent și nu reprezintă o afecțiune gravă, forma de eritem multiform major se întâlnește mai rar și poate îmbrăca forme grave, în care este prezentă afectarea unor organe interne.

Cum arată eritemul multiform?

Aspectul eritemului multiform minor întrunește caracteristicile unor leziuni de formă circulară, eritemato-papuloase sau eritemato-veziculoase, „în cocardă”, cu dimensiuni până în 15-20 mm, răspândite îndeobște simetric la nivelul extremităţilor. Aspectul eritemului multiform major întrunește caracteristicile unor leziuni în formă de țintă, veziculare, chiar buloase, dureroase, uneori sângerânde, cu dimensiuni peste 20 mm; leziunile eritematoase de tip multiform pot fi prezente oriunde pe suprafața corporală sau chiar pe mucoase (în cavitatea bucală, de exemplu). Adeseori aceste leziuni sunt însoțite de prurit, fapt care poate suprapune peste leziunile deja existente leziuni cu potențial de infectare. Legat de eritemul cu formă severă, în cazul acestuia pacienții pot acuza frecvent oboseală, alterarea stării generale, febră, deshidratare, convulsii etc.

Debutul bolii poate fi cu o stare prodromală, pacientul acuzând cu o săptămână anterior apariției erupției simptome precum: cefalee, febră, dureri musculare și/sau articulare. O dată apărută, erupția persistă pentru aproximativ 3 săptămâni. În cazul în care vorbim de eritem multiform major și de afectarea cutaneo-mucoasă, erupția se menține până la 6 săptămâni.

Este contagios eritemul multiform?

Nu, eritemul multiform nu este contagios și, în concluzie, nu reprezintă un pericol pentru aparținători și persoanele apropiate.

Cauzele eritemului multiform

Nu se poate incrimina o cauză exactă a eritemului multiform, de obicei originea sa fiind plurietiologică. În urma studiilor s-a emis ipoteza unei etiologii mediate imunologic, a unei reacții de hipersensibilitate de tipul IV. Dintre cele mai frecvente cauze identificate putem menționa anumite medicamente, infecții virale, fungice sau bacteriene, boli de colagen etc. Dintre substanțele medicamentoase s-a constatat că cele mai frecvente responsabile de apariția eritemului multiform sunt medicamentele care conțin grupări sulfurice (aproximativ 50 din cazuri); au mai fost incriminate ca și declanșatoare ale erupției anticonvulsivantele sau antibioticele de tipul penicilinei, ampicilinei, amoxicilinei, cefalosporinelor etc. Dintre infecțiile bacteriene amintim streptococii hemolitici, M. pneumoniae, bacilul tuberculozei, stafilococul auriu ș.a. Dintre infecțiile virale cel mai frecvent incriminate sunt cele cu Herpes simplex, Epstein-Barr, virusurile hepatice.

Factori de risc pentru eritemul multiform

Dintre principalii factori de risc menționăm sexul masculin, tratament prelungit cu corticosteroizi, condiții medicale cu imunitate deficitară precum HIV, boli de colagen, stări posttransplant medular, boli inflamatorii intestinale ș.a.

Diagnostic

Diagnosticul eritemului multiform este predominant clinic, pe baza semnelor și simptomelor; nu avem astfel un test specific de laborator care să ne poată orienta spre tranșarea diagnosticului corect. Cu toate acestea, se recomandă a fi recoltate analizele standard: hemoleucogramă, VSH, CRP, probe hepatice, probe renale, ionogramă etc., care pot orienta spre etiologia suspicionată (virală, bacteriană). De asemenea, pot fi prelevate și este indicat a fi prelevate în cazurile majore sau minore complicate probe din leziunile prezente pentru a identifica agentul bacterian. Poate fi efectuată biopsie pentru examenul histopatologic. Pot fi efectuate teste de imunofluorescență și PCR pentru a detecta antigenele specifice virusului Herpes simplex.

Diagnostic diferențial

Diagnosticul diferențial al eritemului multiform se efectuează cu alte afecțiuni ce evoluează cu erupții eritemato-papuloase sau veziculare: pemfigus, boala gură-mână-picior, varicelă, zona-zoster etc.

Tratament

De obicei eritemul multiform formă minoră evoluează cu vindecare spontană și nu necesită un tratament specific. Formele de eritem multiform minor complicat și cele de eritem major se vor adresa medicului dermatolog. Toate cazurile în care apar complicații și starea pacientului este profund alterată, se vor interna pentru investigații amănunțite și stabilirea tratamentului corespunzător.

Tratamentul va urmări în primul rând reechilibrarea hidro-electrolitică a pacientului. Tratamentul etiologic va putea fi administrat în cazul în care agentul cauzal a fost identificat; alergenul va fi îndepărtat, medicația incriminată va fi sistată. Simptomatic îi va fi administrată pacientului medicație în funcție de simptomele asociate; cel mai frecvent este prezentă febra, caz în care pacientului îi vor fi indicate antitermice; se pot administra, de asemenea, antihistaminice. Topic vor fi aplicate soluții sau spray-uri antiseptice și dermatocorticoizi. În cazul afectării de organ vor fi tratate complicațiile respective în colaborare cu specialiștii de a căror competență sunt. În situațiile în care nu se obține o ameliorare a strării pacientului, se instituie corticoterapie generală (Prednison) până la remiterea erupției eritemato-papulo-veziculare.

Complicații și evoluție

Cum am menționat deja, formele de eritem multiform minor evoluează bine; majoritatea se finalizează cu vindecare spontană în decurs de 3 până la 6 săptămâni, fără a necesita tratament specific sau internare în spital. Uneori, eritemul multiform minor se poate complica și atunci se intervine cu tratament adecvat.

Persoanele care fac cel mai frecvent complicații sunt cele care aveau deja o infecție bacteriană și cele imunocompromise. Ca și complicație imediată menționăm imposibilitatea alimentării adecvate în cazul afectării mucoasei orofaringiene. În cazul afectării oculare menționăm posibilitatea apariției conjunctivitelor, uveitelor, ulcerului cornean, panoftalmitei sau simblefaronului; acestea pot duce chiar la afectarea sau pierderea vederii. În cazul afectării mucoaselor genitale, putem discuta de apariția vulvo-vaginitelor la persoanele de sex feminin și a balanitei sau fimozei la persoanele de sex masculin. În evoluția eritemului multiform una din complicațiile frecvent apărute o reprezintă însăși recurența afecțiunii. Un alt aspect, mai mult de natură estetică, este cel al hiperpigmentărilor reziduale.

În concluzie, putem face ceva pentru a evita recurența eritemului multiform?

Da, pentru a evita stările recurențiale, putem manageria cu atenție bolile cronice de care suferă pacientul. De asemenea, trebuie identificate și tratate la timp și corespunzător infecțiile bacteriene. O atenție deosebită trebuie acordată pacienților cu sistem imunitar compromis: imunodeficiențe primare sau secundare, cărora li se administează profilaxie antibacteriană.

 

Adauga comentariu

Apasa aici pentru a adauga comentariu

Suntem pe social media

Like us!