Căutare
Căutare
Toate procedurile
Analiza detaliată
Analiza detaliată
Ecocardiografia este o tehnică imagistică neinvazivă și neiradiantă care utilizează ultrasunetele pentru a recompune în timp real imagini în mişcare ale aparatului cardiovascular. Ecocardiografîa este actualmente cea mai folosită investigaţie imagistică în cardiologie. Se estimează că în Statele Unite ale Americii se efectuează anual peste 5 milioane de ecocardiografii şi că peste 2% din populaţia generală este examinată ecocardiografic în decursul unui an.
În timp ce toate modalitățile imagistice cardiace se îmbunătățesc continuu, ecocardiografia rămâne în prim-plan în furnizarea de informații clinice unice care sunt ușor disponibile și portabile. Acest loc a fost menținut de introducerea și validarea continuă a noilor tehnologii (computer tomograf, rezonanță magnetică nucleară, angiografie cardiacă), împreună cu extinderea metodelor de diagnostic existente în domenii noi.
Ultrasunetele sunt produse de un cristal piezoelectric plasat în sonda ecografului. Fasciculele de ultrasunete emise de sondă sunt reflectate şi se întorc la transductor, fiind prelucrate şi transformate în imagini. La fiecare nouă interfaţă întâlnită, fasciculul este reflectat diferit. Dacă fasciculul traversează un mediu lichid el este absorbit, iar dacă traversează un mediu solid, este mai mult sau mai puţin reflectat, în funcţie de densitatea sa acustică.
Această largă utilizare se datorează numeroaselor avantaje ale ecocardiografiei:
Dezavantajul principal al ecocardiografiei constă în dependenţa de operator, de unde şi variabilitatea unor rezultate în funcție de diferiții medici care le realizează. Acest dezavantaj poate fi combătut prin următoarele măsuri: pregătire adecvată într-un mediu corespunzător; dotare adecvată (variabilitatea este direct legată de calitatea imaginii); standardizarea examinări lor ecocardiografice; acces la tehnici alternative pentru verificarea rezultatelor ecocardiografice; întâlniri periodice ale membrilor laboratorului cu discutarea cazurilor dificile şi a rezultatelor discordante, pentru identificarea sursei de eroare.
În plus, îmbunătăţirea permanentă a tehnologiei disponibile a determinat în timp ameliorarea substanţială a calităţii imaginilor ecografice. Aceasta determină atât reducerea semnificativă a proporţiei pacienţilor cu imagine ecografică inadecvată, cât şi reducerea variabilităţii interobservator (medicii cardiologici sau medicii interniști).
Ecocardiografia este o tehnică de explorare paraclinică neinvazivă ce foloseşte ultrasunetele pentru a vizualiza structurile cardiace. Ea permite obţinerea de imagini dinamice, în mişcare, ale inimii, valvelor, pereţilor, cavităţilor şi ale marilor vase, cât şi imagini spaţiale în timp real asemănătoare cu anatomia structurilor cardiace. Această explorare poate fi necesară în următoarele cazuri:
În funcție de informațiile de care are nevoie medicul cardiolog stabilește unul din următoarele moduri de realizare a ecocardiografiei:
Aceasta este o ecocardiogramă standard, neinvazivă. Medicul răspândește gelul pe piept și apoi apasă cu fermitate un dispozitiv cunoscut ca un traductor pe piele, urmărind un fascicul de ultrasunete prin piept în inima ta. Traductorul înregistrează ecourile sonore din inimă. Un computer transformă ecourile în imagini în mișcare de pe un monitor. Dacă plămânii sau coastele vă blochează vederea, este posibil să aveți nevoie de o cantitate mică de lichid (agent de contrast) injectat printr-o linie intravenoasă, care va face ca structurile inimii să apară mai clar pe un monitor, îmbunătățind imaginile.
Atunci când este dificil de obținut o imagine clară asupra cordului prin intermediul ecocardiografiei transtoracice se poate realiza ecocardiografia transesofagiană. Aceasta este o tehnică mai invazivă, comparabilă cu gastroscopia, care utilizează un transductor de frecvenţă mai mare (5 MHz). În această procedură, un tub flexibil care conține un traductor este ghidat în jos în gât și în esofag, care „conectează gura la stomac”. De acolo, traductorul poate fi poziționat pentru a obține imagini mai detaliate ale inimii. Are avantajul de a vizualiza regiunile posterioare ale cordului (atriul stâng şi urechiuşa stângă, septul interatrial, atriul drept, aorta toracică).
c) Ecocardiografia de efort (la cicloergometru sau covor rulant) poate evidenţia anomaliile de motilitate segmentară induse de efort, ca urmare a ischemiei.
d) Ecocardiografia de stres utilizează diferite substanţe farmacologice pentru evidenţierea tulburărilor de kinetică absente în repaus, în vederea stabilirii indicaţiilor de revascularizare. Cel mai frecvent este utilizat testul cu Dobutamină, care permite evaluarea miocardului viabil restant şi a miocardului la risc pentru un nou infarct miocardic. Alţi agenţi farmacologici utilizaţi în studii ecocardiografice sunt Dipiridamolul, Adenozina.
e) Ecografia intracoronariană permite vizualizarea directă a leziunilor aterosclerotice şi a fluxului intracoronarian prestenostic şi poststenotic.
Examenul ecocardiografic curent cuprinde: explorarea în modul M, ecocardiografia bidimensională şi ecografia Doppler. Alte modalităţi de examinare ecocardiografică: transesofagiană, de contrast.
© Copyright 2023 NewsMed - Toate drepturile rezervate.