Chistul hidatic (Echinococoza)- diagnostic și tratament

Ce este echinococoza?

Echinococoza este o infecție cu paraziți ce fac parte din clasa cestodelor, precum Echinococcus granulosus (produce hidatidoza/ echinococoza uniloculară sau chistul hidatic)  sau Echinococcus multilocularis (produce boala hidatică alveolară sau echinococoza multiloculară). S-a observat că boala debutează în jurul vârstei de 55 ani. Cu toate acestea, în urma unor investigații de screening în masă s-au identificat infecții simptomatice și asimptomatice la pacienți începând cu vârsta de 6 ani și până la cei mai în vârstă.

Echinococcus granulosus este mai frecvent întâlnit în zonele de creștere a oilor  din zona Mediteraneană, în Orientul Mijlociu, Australia, Noua Zeelandă, Africa de Sud și America de Nord. Câinii sunt  gazda definitivă a parazitului, iar erbivorele (oi, cai, cerbi) sau oamenii reprezintă gazdele intermediare. Focare de infecție există și în regiunile din Canada, Alaska și California.

Echinococcus multilocularis se găsește la vulpi (în unele țări câinii și pisicile sunt considerate gazde definitive), iar larvele apar la rozătoarele mici, sălbatice. Câinii infectați și alte canine reprezintă sursa principală de infecție pentru om. Echinococcus multilocularis este adeseori întâlnit în Europa Centrală, Alaska, Canada și Siberia.

Echinococoza alveolară netrată este, de obicei, fatală. Rata de supraviețuire la 5 ani la pacienții netratați este în jur de 40%. Metodele terapeutice care s-au dezvoltat începând cu anul 1980 au îmbunătățit în mod semnificativ prognosticul. Între anii 1983-1993 s-a observat la un număr de 88 pacienți că rata de supraviețuire la 5 ani a fost de 88%.

Foarte rar, Echinococcus vagelii sau Echinococcus oliganthus pot cauza boala polichistică hidatică la oameni, cu localizarea primară la nivelul ficatului. Aceste specii se găsesc în America Centrală și de Sud.

Cum apare echinococoza?

Echinococcoza se transmite pe cale digestivă, prin ingestia de ouă ale parazitului ce se găsesc în fecalele animalului infectat. Există anumite grupe de risc pentru această boală, precum: vânători, blănari, tăbăcari și culegători de fructe de pădure.

Ciclul biologic al parazitului este următorul: animalul infectat (câine, vulpe) elimină ouă prin fecale, pe care gazda intermediară (oaie, vită, porc, cămilă, cangur, om) le preia pe cale digestivă. În interiorul gazdei intermediare, din ou eclozează embrionul, iar acesta traversează peretele intestinal și intră în sânge. Circa 60% din embrioni se opresc în ficat, 30 % la nivel pulmonar, iar 10% pot ajunge la splină, rinichi, creier, oase, etc. Acolo unde se localizează embrionul se va forma un chist hidatic (care crește cu 1-2 cm pe an).

Semne și simptome în echinococoză

Persoanele cu echinococoză uniloculară rămân adesea asimptomatice până când chistul hidatic crește suficient de mult pentru a cauza disconfort, durere, stare de greață și vomă. Aproximativ 40-45 % din chisturile hidatice se diagnostichează întâmplător, iar restul datorită complicațiilor pe care le determină. Chistul hidatic crește timp de câțiva ani până să ajungă la maturitate și rata apariției simptomelor depinde de localizarea chistului (ficat, plămân, splină, rinichi, inimă, oase, creier). Pot să apară semne generale care preced diagnosticul cu 1-2 ani, precum:

·        Astenie;

·        Adinamie;

·        Transpirații profuze;

·        Subfebrilitate;

·        Anxietate.

Chistul hidatic hepatic evoluează lent și dă compresie pe căile biliare. Se manifestă prin dureri în hipocondrul drept (în zona abdomenului superior drept), sindrom dispeptic, icter și hepatomegalie (creșterea în volum a ficatului). Poate să evolueze către ascită (acumulare de lichid în peritoneu), hipertensiune portală și febră. În cazul în care chistul se rupe în căile biliare apare angiocolita (se manifestă printr-o durere abdominală acută).

Chistul hidatic pulmonar evoluează destul de repede și pacientul poate prezenta: tuse, dispnee (respirație dificilă), junghi toracic. Dacă acest chist se rupe în bronhii va determina vomica hidatică.

Echinococoza alveolară (multiloculară) se caracterizează prin prezența unor formațiuni parazitare la nivelul ficatului și se poate răspândi la alte organe, precum: plămânii și creierul. La oameni, larvele de Echinococcus multilocularis nu se maturează complet în chisturi și apar niște vezicule care invadează și distrug țesuturile înconjurătoare și determină disconfort sau durere, pierdere în greutate, indispoziție. Echinococoza alveolară poate cauza insuficiență hepatică și moarte, din cauza extinderii în țesuturile vecine și destul de rar, în creier. Această afecțiune este periculoasă, având o rată a mortalității  cuprinsă între: 50-70%, fiindcă majoritatea persoanelor afectate trăiesc în zone îndepartate și nu au acces facil la serviciile medicale.

Diagnosticul echinococozei

Pentru a diagnostica echinococoza se pot folosi următoarele:

-imagistica: radiografie pulmonară, CT, IRM, ecografie (chistul pulmonar se descoperă, adesea, din întâmplare la un examen radiologic toracic de rutină);

-teste serologice: imunotestări enzimatice, teste de imunofluorescență, teste indirecte de hemaglutinare; se poate detecta eozinofilia;

-examinarea fluidului din chist.

Tratament în echinococoză

În trecut, chirurgia era singura soluție terapeutică pentru echinococoza chistică. Chemoterapia, puncția chistului și PAIR (percutaneous aspiration, injection of chemicals and reaspiration- aspirația percutană, injectarea unor substanțe și aspirație din nou) s-au folosit pentru a înlocui chirurgia, fiind eficiente în tratamentul echinococozei chistice. În orice caz, intervenția chirurgicală rămâne cel mai eficient tratament de îndepărtare  a chistului și poate duce la o vindecare completă. Albendazolul se folosește, de obicei, înainte de operație pentru a preveni răspândirea infecției parazitare în alte țesuturi. Unele chisturi nu determină apariția simptomelor și sunt inactive. Acestea nu necesită tratament.

Tratamentul echinococozei alveolare este mult mai dificil decât al celei chistice. Adesea, necesită chirurgie radicală, chemoterapie de lungă durată sau pe ambele.

Pentru unii pacienți, tratamentul cu benzimidazoli este cel mai preferat. Pacienții ce au chisturi mici sau chisturi multiple în mai multe organe pot fi tratați cu succes cu albendazol (10-15 mg/kg corp pe zi, maxim 800 mg oral în două doze). Ca o a doua alegere se poate folosi și mebendazolul (40-50 mg/kg corp pe zi)

Complicații ale echinococozei

Complicațiile ce pot să apară la pacienții cu echinococoză sunt:

·        Vomica hidatică (prin ruperea chistului la nivelul bronhiei);

·        Șoc anafilactic;

·        Hemoptizie (pacientul elimină sânge din căile respiratorii);

·        Angiocolită;

·        Icter;

·        Tromboze ale venelor: portă, hepatică principală, suprahepatică, cavă inferioară;

·        Complicații infecțioase;

·        Metastaze septice.

Profilaxia echinococozei

Echinococoza chistică poate fi prevenită prin împiedicarea transmiterii parazitului. Măsurile de profilaxie includ delimitarea zonelor pentru câini și prevenirea consumului de către animale a cărnii infectate cu chisturi.

Trebuie avute în vedere și următoarele:

·        Spălarea mâinilor, a fructelor și legumelor;

·        Controlul surselor de apă;

·        Deparazitarea animalelor de companie de cel puțin  două ori pe an;

·        Evitarea câinilor comunitari;

·        Sacrificarea animalelor (care ar putea fi gazde intermediare pentru parazit) în locuri special amenajate;

·        Arderea organelor contaminate;

·        Igiena profesională și colectivă (copiii trebuie învățați despre importanța spălării pe mâini ).

Adauga comentariu

Apasa aici pentru a adauga comentariu

Suntem pe social media

Like us!