Ebola – virusul african care a speriat întreaga lume

Introducere și scurt istoric

Ebola este o boală severă, frecvent fatală, cauzată de infecția cu un virus cu același nume, din familia Filoviridae. Decesul survine la peste 50% dintre pacienții infectați.
Această afecțiune a apărut pentru prima dată în anul 1976 într-un sat de pe valea râului Ebola, iar de aici îi provine și numele.  Satul se află în Republica Democrată Congo. Simultan, aceasta s-a manifestat și in Sudanul de Sud.

De-a lungul anilor, infecția a izbucnit sporadic în diverse țări din Africa, precum Uganda, Africa de Sud, Nigeria, Mali și altele, însă numărul cazurilor a fost nesemnificativ.
Izbucnirea care a avut loc în anii 2014-2016 a avut o amploare deosebită, boala răspândindu-se rapid între țări din vestul Africii. Așadar, aceasta a fost declanșată în Guineea și a ajuns în Sierra Leone și Liberia.
Se consideră că boala a apărut inițial la animale, liliecii fiind gazda cea mai susceptibilă pentru acest virus.

Mod de transmitere

Ebola se transmite prin contact direct cu fluidele corporale ale organismului infectat: sânge, salivă, materii fecale, urină, mucus, vomă, picături de transpirație, lacrimi, spermă. Acest lucru rămâne valabil chiar dacă este vorba de fluidele unui cadavru infectat cu virusul.
De asemenea, transmiterea se poate face prin contactul cu obiectele care au atins fluidele respective: haine, ace, seringi etc.

Contactul direct cu animale infectate, precum liliecii sau maimuțele, expune persoana la infecție.
O altă posibilitate de infectare este contactul cu sperma unui partener infectat sau care s-a vindecat de Ebola: prin sex oral, vaginal sau anal. Nu se cunoaște cât timp persistă virusul în sperma unei persoane care s-a vindecat. S-a arătat faptul că are loc o diminuare progresivă a acestuia, până la eliminare. Timpul eliminării nefiind cunoscut deocamdată, este recomandată evitarea contactului sexual cu un partener care a trecut cu bine printr-o astfel de infecție.

Semne și simptome

După expunerea la virus, simptomatologia poate începe între zilele 2-21. Cel mai frecvent, se manifestă între zilele 8-10 postexpunere. Oamenii devin contagioși pentru cei din jur doar din momentul în care boala începe să se manifeste.
Primele simptome includ febră, fatigabilitate, cefalee, dureri musculare și dureri în gât. Ulterior, se instalează vărsăturile, crampele abdominale, diareea și erupțiile cutanate. Funcțiile hepatice și renale sunt afectate. În unele cazuri, apar hemoragii interne și externe: sângerări gingivale, oculare, sânge în materiile fecale etc.

Diagnostic

Este dificilă diagnosticarea în primele zile ale infecției din cauza semnelor nespecifice ale bolii. Febra, astenia, durerile musculare pot apărea în multe alte boli virale.
Suspiciunea de infecție cu Ebola se face dacă o persoană a intrat în contact cu bolnavi sau a atins obiecte contaminate. Dacă cineva îndeplinește aceste condiții și prezintă și semne precoce ale bolii, va fi izolat pentru singuranța celorlalți.

Ulterior, vor fi preluate probe pentru diagnostic. Virusul este detectat în sânge la câteva ore de la debutul simptomelor. Febra este acompaniată de circuitul virusului în sânge. Poate dura până la 3 zile de la debut pentru ca virusul să atingă nivele detectabile.

Teste de laborator

La câteva zile de la debutul simptomelor, se utilizează următoarele teste:
-ELISA
-IgM ELISA
-PCR
-izolarea virusului
Ulterior, când boala este mai avansată sau dupa vindecare, se fac teste cu anticorpi IgM și IgG.
La pacienții decedați, se fac teste pentru imunohistochimie, PCR și izolare virală.
Toate probele se colectează în condiții speciale, având în vedere riscul extrem de crescut de contaminare. Se utilizează sistemul de triplă împachetare a probelor pentru transport național și internațional.

Prevenție

În cazul călătoriilor într-o zonă cu risc de infectare, sunt indicate următoarele măsuri:
-practicarea unei igiene corecte: spălarea frecventă a mâinilor cu apă și săpun sau dezinfectant pe bază de alcool.
-evitarea contactului cu sânge sau fluide corporale.
-evitarea atingerii obiectelor care ar fi putut intra în contact cu bolnavul.
-evitarea participării la înmormântări ale persoanelor care au decedat din cauza infecției cu Ebola și, mai ales, evitarea transportului sau atingerii cadavrelor.
-păstrarea distanței față de lilieci sau alte animale, precum și evitarea consumului cărnii insuficient preparată termic.
-evitarea contactului sexual cu o persoană infectată cu acest virus sau chiar recent vindecată.

După revenirea din zona respectivă, este recomandată monitorizarea sănătății timp de 21 de zile. La apariția unuia sau mai multe simptome descrise mai sus, prezentarea la medic este o urgență atât pentru sănătatea individului, cât și pentru a persoanelor apropiate.
Imagine cu echipamentul de protecție al personalului medical într-un spital din Monrovia, 2014:

Tratament și vaccinuri

Momentan, nu există un vaccin disponibil pentru Ebola. Au fost testate mai multe vaccinuri, in special pe animale, dintre care unele au funcționat. Deocamdată însă, nu au fost făcute suficiente teste care să implice organismul uman și să dovedească siguranța vaccinului.

Tratamentul constă în măsuri suportive și tratarea complicațiilor:
-administrarea de fluide intravenos pentru hidratare
-administrare de electroliți
-menținerea nivelului de oxigen și a tensiunii arteriale
-tratarea infecțiilor cu alți germeni în caz ca apar

Viața după Ebola

Supraviețuirea bolnavului depinde mult de sistemul său imunitar. Este important ca acesta să ajungă cât mai repede sub supraveghere medicală pentru a fi șanse mai mari de vindecare.
Dacă o persoană a trecut cu bine peste infecție, aceasta va avea anticorpi pentru virusul respectiv timp de aproximativ 10 ani. Aceasta înseamnă că, în caz că va veni iar în contact cu specia respectivă a virusului în urmatorii 10 ani, nu va mai face boala.

Atenție! Există 5 specii diferite ale acestui virus: Zaire, Bundibugyo, Sudan, Reston și Tai Forest. Primele 3 specii sunt cele mai răspândite în Africa. Dacă o persoană a fost infectată cu una dintre aceste specii și s-a vindecat, anticorpii formați îi asigură protecție doar față de specia respectivă. Așadar, infecția cu celelalte specii ale virusului râmâne posibilă.
Este interzis alăptatul dacă mama este infectată și este nerecomandat dacă aceasta s-a vindecat recent. În a doua situație, laptele poate fi testat în laborator. Dacă acesta nu conține virusul, mama poate alăpta.

Harta actualizată a zonelor unde s-a detectat Ebola

În continuare, vom atașa un link cu o hartă live a cazurilor detectate pe tot globul, ce conține atât zone cu risc crescut de infecție, cât și cazuri sporadice monitorizate sau supecte de infecție:
http://www.liveebolamap.com/

Riscul de deces în infecția cu Ebola. Concluzii

În februarie 2017, cercetătorii au introdus o nouă scală de evaluare a riscului de deces: PLOS Neglected Tropical Diseases. Așadar, co-infecția cu malarie, vârstele extreme (copii, vârstnici) și întârzierea prezentării la medic în caz de infecție sunt asociate cu o mortalitate crescută. Mai mult de atât, simptomele precum diareea, sughițul, conjunctivita, dezorientarea și durerile musculare sunt predictori ai decesului.

În concluzie, orice călătorie într-o zonă cu risc de infecție trebuie reevaluată. Orice contact cu un bolnav sau cu obiectele din jurul acestuia, precum și cu un animal infectat sau un cadavru al unei persoane decedate din cauza infecției expune persoana la un risc major de infecție cu Ebola.

În cazul apariției oricărui simptom dintre cele descrise mai sus, este urgentă prezentarea la medic și izolarea. Ulterior, se vor lua măsurile necesare supraviețuirii.
Boala virală Ebola are un risc foarte mare de deces, însă sub îngrijire medicală corespunzătoare și instalată precoce există șanse de vindecare.

Adauga comentariu

Apasa aici pentru a adauga comentariu

Suntem pe social media

Like us!