Droguri
Mulţi oameni nu reuşesc să înţeleagă cum sau de ce au ajuns cei din jurul lor să devină dependenţi de droguri. Ei cred în mod eronat că cei care le utilizează în mod constant nu au voinţa de a renunţa sau nu au principii morale. În realitate, dependenţa de droguri este o boală complexă, iar renunţarea necesită mult mai mult decât intenţii bune sau o voinţă puternică.

Droguri – de la curiozitate la dependenta

Mulţi oameni nu reuşesc să înţeleagă cum sau de ce au ajuns cei din jurul lor să devină dependenţi de droguri. Ei cred în mod eronat că cei care le utilizează în mod constant nu au voinţa de a renunţa sau nu au principii morale. În realitate, dependenţa de droguri este o boală complexă, iar renunţarea necesită mult mai mult decât intenţii bune sau o voinţă puternică.

Ce sunt drogurile?

Drogurile reprezintă substanţe care au proprietatea de a se lega de receptori din diferite celule sau de a inhiba anumite proteine/enzime implicate în transportul neurotransmiţătorilor. Efectele produse de droguri depind de mai mulţi factori:

  •           În primul rând doza este cea mai importantă. Senzaţia indusă de narcotice creşte în intensitate direct proporţional cu concentraţia drogului ajunsă în organism;
  •           Un alt factor este modul de administrare. Aici putem da ca exemplu cocaina. Cocaina, dacă este administrată prin prizare, trebuie întâi să străbată mucoasa olfactivă, iar efectul său se pierde pe parcurs. Dacă este folosită intravenos, aceasta va ajunge direct în ţesuturi în decurs de câteva secunde.

Categoriile de consumatori

Există mai multe tipuri de consumatori de narcotice sau stupefiante:

  1. Consumatorul experimental – Acesta foloseşte droguri pentru prima dată din curiozitate, iar după prima folosire ajunge imediat la o răscruce de drumuri. El va trebui să aleagă dacă intră în următoarea categorie, cea de consumator regulat, sau se va opri aici.
  2. Consumatorul regulat – Comportamentul acestui tip de consumator de stupefiante devine periculos pentru el însuşi deoarece începe să lipsească de la serviciu sau şcoală din teama de a nu pierde sursa de procurare a drogului.
  3. Dependentul – In această categorie se află oamenii care se trezesc dimineaţa cu gândul la droguri, iar pe parcursul zilei şi le procură şi îşi fac planul pentru următoarea zi. Familia, şcoala sau serviciul nu mai prezintă interes pentru consumator.

Principalele tipuri de droguri

Cele mai cunoscute stupefiante, dar şi cele mai folosite sunt:

  •          Opiul;
  •          Cocaina;
  •          Heroină;
  •          Metamfetamina;
  •          LSD;
  •          Ecstasy;
  •          Marijuana.

1. Opiul

Cea mai timpurie referire la creșterea și utilizarea opiului este din anul 3.400 Î.e.n., când macul de opiu a fost cultivat în partea inferioară a Mesopotamiei (Asia de Sud-Vest). Sumerienii o denumeau Hul Gil sau „planta bucuriei”.

Opiul se obţine manual din capsulele unor specii de mac (Papaveraceae). Recoltarea are loc la circa 12 zile de la căderea petalelor florilor printr-o tehnică numită scarificare. Capsulele de mac sunt incizate, iar prin spaţiul deschis va curge un latex care după câteva zile se va racla de pe plantă.

Opiul se poate consuma prin ingerare sub forma pilulelor sau poate fi fumat. Efectul său depinde de doza administrată şi de regularitatea folosirii acestui drog.

Opiul are un efect neplăcut la prima utilizare, mai ales dacă este fumat, deoarece produce o senzaţie de greaţă, ameţeli şi cefalee. Adaptarea la acest drog se face rapid, iar la administrări ulterioare va oferi consumatorului o senzaţie de euforie, descrisă ca o trăire de fericire pasivă, liniştită, contemplativă, urmată de o perioadă de somn cu vise frumoase.

Dependenţa de opiu

După administrări repetate opiul produce dependenţă fizică şi psihică.

  • Dependenţa psihică este la fel aproape la toate narcoticele şi se traduce printr-o dorinţa nestăvilită de a obţine drogul şi de a resimţi starea de euforie.
  • Dependenţa fizică se manifestă prin sindromul de retragere. Acest sindrom apare ca rezultat al dezechilibrelor dezvoltate în organism în urma folosirii repetate a unui anumit drog. Astfel pentru a readuce la normal parametrii organismului, consumatorul trebuie să oprească complet această dependenţă şi să aştepte o perioadă de timp până ce organismul său îşi creşte din nou toleranţa în faţa narcoticelor şi nu mai vede drogul ca o necesitate zilnică.
Supradozajul de opiu

Supradozajul acestui drog va duce inevitabil la deces prin deprimarea centrilor respiratori din sistemul nervos central.

2. Cocaina

Cocaina este un drog obţinut din frunzele plantei coca originară în America de Sud. Este denumit şi drogul bogaţilor deoarece preţul său este foarte ridicat faţă de celelalte droguri.

Cu toate acestea, există şi o formă ieftină a cocainei – crack-ul. Diferenţa între ele constă în modul de utilizare, de regulă cocaina se prizează, iar crack-ul se fumează. Efectul este mai scurt în cazul crack-ului şi produce depresie psihică, cu dependenţă de la prima doză.

Cocaina acţionează în organism asupra balanţei dintre serotonină şi dopamină. Serotonina este responsabilă de trăirile euforice, de senzaţiile plăcute, iar dopamina de exact opusul acestora. Astfel, cocaina intervine asupra enzimei de transport a dopaminei având drept scop inhibarea acestui mecanism. Un nivel scăzut de dopamină şi unul normal de serotonină sunt de ajuns pentru a induce efectele care definesc acest drog.

Pe lângă intervenţia asupra transportului dopaminei, cocaina acţionează asupra sistemului nervos simpatic (SNS). Acesta este responsabil de răspunsul organismului în condiţii de stres, cunoscut ca şi “fight or flight” (traducere: luptă sau zboară). În urma acestei stimulări se va produce o eliberare de adrenalină cu efecte directe în tot corpul, mai ales asupra cordului. Tahicardia, creşterea forţei de contracţie a miocardului şi a tensiunii arteriale va da impresia consumatorului că nimic nu îl poate opri şi că poate face o mare risipă de efort fără probleme.

Decesul provocat de cocaină

Decesul în cazul consumatorilor de cocaină se produce prin inhibiţie bulbară, şi inhibiţie directă asupra miocardului, cea din urmă se reflectă cel mai bine prin aritmii. Consumatorii cronici dezvoltă în timp tulburări psihice de personalitate cum ar fi psihoza paranoidă sau din cauza mecanismului de administrare îşi produc ulceraţii ale mucoasei nazale.

3. Heroina

Heroina a fost prima dată sintetizată de firma Bayer care o folosea ca şi calmant sau antitusiv. Numele său provine de la cuvântul de origine germană “heroisch” care înseamnă erou.

Heroina este probabil drogul care produce cele mai multe tragedii, morale dar şi umane. Este un drog opiod extras prin sintetizarea morfinei. Se prezintă sub forma unui praf alb sau maro, sau chiar şi negru, sub denumirea de “black tar heroin”. Aceasta poate fi fumată sau administrată intravenos.

Administrată intravenos heroina da o senzaţie de euforie, cu uscăciunea gurii, o senzaţie de greutate a mâinilor şi picioarelor şi valuri de căldură. Utilizatorul îşi încetează senzaţiile de foame sau pornirile sexuale, se simte protejat, dezinhibat şi imun în faţa mediului ambiant.

Heroina este un drog extrem de periculos pentru sănătate dacă este folosit pe termen lung. El dă dependenţă după câteva doze, iar de regulă consumatorii împart drogul între ei împreună cu instrumentarul de administrare şi anume, seringa.

Efecte pe termen lung ale heroinei
  •          Infecţii bacteriene;
  •          Abcese;
  •          Infecţii HIV/SIDA, hepatită B sau C;
  •          Artrită;
  •          Depuneri pe valvele inimii.
Simptome ale abuzului de heroină
  •          Oboseală, urmată de stări de energie;
  •          Greutăţi de respiraţie;
  •          Greaţă;
  •          Vărsături;
  •          Dislexie;
  •          Dificultăţi de orientare.
Rolul heroinei in viaţa socială

Un lucru important de precizat ar fi ca în afară simptomelor produse de consumul cronic de heroină, acest drog are un important rol social asupra dependentului. Dependenţii de heroină trăiesc cele 24 de ore din zi doar pentru drog. Dimineaţa când se trezesc sunt într-un uşor sevraj deoarece au trecut 6-8 ore în care aceştia au dormit şi nu au consumat doza. În restul zilei ei încearcă să îşi procure doza care le oferă fericirea zilnică şi practic singurul sentiment de împlinire din viaţa lor. Se depărtează de familie şi de prieteni, se împrumută de bani pentru a-şi obţine drogul, unii din ei ajung să se prostitueze sau să fure pentru acest praf.

Supradozajul de heroină

Decesul survine în urma supradozajului. Nu de puţine ori, supradozajul este o greşeală a pieţei acestui stupefiant. Să luăm ca exemplu un consumator cronic care zi de zi îşi procură drogul de la acelaşi om. Acel distribuitor pune în doza de heroină o anumită concentraţie a acestui drog. De regulă este cam 10%, restul fiind alcătuit din aditivi care ajută la gramaj. Consumatorul fiind obişnuit cu o concentraţie de 10% a heroinei per doză, nu va avea într-o zi de unde să îşi procure fiindcă distribuitorul său obişnuit a fost arestat şi este obligat să ia din altă parte. Aici se poate produce supradozajul, fiindcă un alt distribuitor pentru a avea mai mulţi clienţi va folosi o concentraţie de 45% heroină per doză, fapt care nu este în avantajul consumatorului nostru.

Decesul în urma supradozajului se produce prin depresia centrilor respiratori din sistemul nervos central sau prin edem pulmonar acut.

4. Metamfetamina

Se cunoaşte faptul că metamfetamina era folosită de armata germană în al doilea război mondial pentru a produce un efort susţinut al soldaţilor în speranţa victoriilor pe front. Ceea ce probabil au omis conducătorii acelor soldaţi este că medicina are anumite limite care nu pot fi depăşite.

Metamfetamina, cunoscută şi sub numele de “speed” sau “meth” este un psihostimulent care afectează prin intermediul neurotransmiţătorilor activitatea cardiacă, temperatura corpului, simţurile şi pofta de mâncare. Drogul se prezintă sub forma unei pudre cristaline albe, inodoră, cu gust amar, şi poate fi dizolvat în apă, injectat, prizat sau fumat.

Efecte pe termen scurt ale metamfetaminei
  •          Insomnie;
  •          Lipsa apetitului;
  •          Convulsii;
  •          Schimbări de comportament;
  •          Anxietate;
  •          Gânduri de suicid.
Simptome şi semne ale consumului cronic de metamfetamină
  •          Probleme de respiraţie, infecţii ale căilor aeriene superioare;
  •          Urme de ace pe mâini şi picioare;
  •          Ulceraţii la nivelul membrelor;
  •          Halucinaţii;
  •          Infecţii dermatologice;
  •          Agresivitate;
  •          Pierderea dinţilor;
Dependenţa de metamfetamină

Dependenţa fizică de metamfetamine produce modificări ireversibile pe termen lung. Consumatorii prezintă un risc ridicat de accident vascular sau infarct miocardic, tulburări psihice cum ar fi psihoza paranoidă, depresia sau halucinaţiile.

Decesul acestor consumatori survine în urma complicaţiilor produse de utilizarea pe termen lung a drogului.

5. LSD

LSD-ul  fost sintetizat pentru prima dată în anul 1938 de  către chimistul elveţian Albert Hoffman, în încercarea de a descoperi un tratament pentru cefalee. Traficul şi consumul de LSD au luat amploare în anii 60’ atunci când a avut loc fenomenul flower power, aşa zisa ideologie care promovează non-violenţa.

LSD face parte dintr-o categorie aparte de droguri şi anume are proprietatea de a induce halucinaţii. LSD este o amidă, amida acidului lisergic (Diethylamide Lysergic Acid). Acest drog se obţine dintr-o ciupercă care parazitează secara şi se găseşte sub formă de timbre îmbibate în LSD sau pastile.

Efecte ale LSD-ului
  •          Distorsionarea percepţiei realităţii;
  •          Trăirea simultană de emoţii contradictorii;
  •          Apariţia unor obiecte imaginare, lumini, senzaţii inexistente;
  •          Pierderea noţiunii timpului.
Simptome ale consumului de LSD
  •          Uscăciunea gurii;
  •          Midriază;
  •          Furnicături la nivelul membrelor;
  •          Schimbări ale comportamentului;
  •          Ameţeli;
  •          Tahicardie;
  •          Hipertensiune arterială.
Dependenţa de LSD

LSD nu provoacă dependenţă fizică, dar prin faptul că produce halucinaţii puternice, consumatorul va dezvolta în timp dependenţă psihică, şi în decursul a ani de zile se vor instala bolile de natură psihiatrică cum ar fi:

Chiar dacă nu pare periculos la prima vedere, LSD trebuie luat în seamă ca fiind un drog ce schimbă percepţia realităţii şi poate duce la numeroase accidente tragice.

6. Ecstasy

Ecstasy a fost sintetizat în 1914 de către compania farmaceutică Merck ca şi anorexigen, dar a fost folosit de către psihiatri pentru a ajuta pacienţii ce aveau dificultăţi de exprimare.

Ecstasy sau MDMA (metilendixoimetamfetamina) este o substanţă chimică extrasă din uleiul de sassafras. Există sub formă de pastile, capsule sau praf, iar pastilele au inscripţionate pe suprafaţa lor diverse simboluri: de la superman la un chip vesel (smiley face). Ecstasy-ul mai poate fi găsit sub numele de “Molly”.

Ecstasy-ul interferă în activitatea neuronilor ce folosesc ca neurotransmiţător serotonină. Rolul serotoninei este unul extrem de complex, de la reglarea dispoziţiei până la apetit şi somn, iar ecstasy-ul este un puternic stimulator pentru acest neurotransmiţător. El practic biciuieşte mecanismul de eliberare a serotoninei şi totodată inhiba recaptarea ei şi resinteza. Dar după câteva ore efectul dispare, deoarece neuronii se golesc practic de serotonină.

Efectele ecstasy-ului
  •          Senzaţia de invincibilitate;
  •          Disponibilitate mare la efort;
  •          Hipertermie, chiar până la 43 de grade Celsius;
  •          Vasodilataţie cerebrală;
Dependenţa de ecstasy

Pe termen lung consumul de ecstasy produce degenerescenţa neuronilor serotoninergici, insuficienţă hepatică, tulburarea mecanismului de termoreglare, iar în combinaţii cu alcoolul, ecstasy-ul produce aritmii violente.

Un detaliu important de relatat este că acest drog, dacă este consumat pe termen lung, produce depresii foarte grave cu tendinţa la sinucidere.

7. Marijuana

Marijuana a fost folosită ca ,,agent” pentru atingerea senzației de euforie din cele mai vechi timpuri – acest lucru a fost descris într-o referință medicală chinezească ce se presupune că datează din anul 2737 Î.e.n.

Marijuana  sau Canabis este unul dintre cele mai folosite droguri din lume. Se obţine din cânepă indiană sub formă de tetrahidrocarabinol şi se poate consuma prin ingestie sau prin fumat. Este un drog uşor folosit de regulă pentru relaxare. Nu produce dependenţă fizică, ci o uşoară dependenţă psihică. Printre efectele sale se numără senzaţia de vis treaz, perturbarea spaţiului şi a timpului, imprimarea unei stări de bine.

Beneficiile acestui drog au legătură cu efectele sale psihoactive. Este foarte eficace împotriva stresului şi s-a dovedit util în reducerea anxietăţii.

Dezavantajele acestui drog sunt reprezentate de legătura sa cu o zonă a creierului numită cortex cingulat. În această arie se afla neuronii responsabili de concentrare şi de stocarea unei părţi a memoriei, astfel pe termen lung consumatorii vor semnala dificultăţi în menţinerea atenţiei dar şi afectarea memoriei de scurtă durată.


Pentru a concluziona, consumul de droguri este periculos pentru sănătatea individuală dar şi pentru sănătatea celorlalţi. Dependenţa de stupefiante schimbă comportamentul uman de la temelie, iar pentru a ne imprima o bună dispoziţie sau o stare de bine nu este nevoie să consumăm droguri. Dacă vă aflaţi vreodată într-o dificultate legată de consumul de droguri tot ce trebuie să faceţi pentru a fi ajutaţi este să comunicaţi.

Adauga comentariu

Apasa aici pentru a adauga comentariu

Suntem pe social media

Like us!