Drenajul ventriculo-peritoneal

NewsMed

27 Sep 2017

Vizualizări: 7472

Distribuie Articolul

DEFINIȚIE

Drenajul ventriculo-peritoneal reprezintă eliminarea lichidului cefalorahidian din cap cu ajutorul unor tuburi de dren până în abdomen.

NOȚIUNI GENERALE

Acumularea de lichid cefalorahidian în cap, numită și hidrocefalie, se produce din mai multe cauze. Acesta se poate acumula din cauza producției excesive sau eliminarii dificile. Prin mărirea în volum a ventriculilor cerebrali, presiunea intracraniană crește având consecințe grave asupra funcțiilor neurologice. De aceea, este necesară o intervenție chirurgicală ce presupune introducerea unor tuburi de dren care să elimine lichidul din cap, mai exact din ventriculii laterali, în abdomen.

Hidrocefalia poate apare în următoarele afecțiuni: malformații congenitale, rubeolă în timpul nașterii, meningită, hemoragie intracraniană în timpul nașterii premature, traumatisme craniene sau tumori.

COMPONENTELE DRENAJULUI VENTRICULO-PERITONEAL

Un sistem șunt include 3 componente:

un cateter ventricular ce se introduce în cap
un cateter peritoneal ce se introduce în abdomen
valva ce conectează cele două tuburi de dren, reglează cantitatea, presiunea și direcția de curgere

În funcție de presiune, valvele pot fi de presiune:

Joasă
Medie
Mare

Alegerea valvei se face de către de neurochirurg având în vedere mai mulți parametrii. Există valve Delta care împiedică supradrenarea în ortostastism, numit efectul de sifon, valve Strata ce dețin un mecanism ce permite schimbarea presiunii la care funcționează cu ajutorul unui magnet. Pentru acestea din urmă, din cauză că presiunea valvei se modifică cu ajutorul unui câmp magnetic se recomandă evitarea magnețiilor în preajma valvei. De reținut că detectoare de metale, cuptoarele cu microunde, telefonele mobile, liniile de înaltă tensiune nu modifică presiunea acestora.

TEHNICA CHIRURGICALĂ

Montarea drenajului ventriculo-peritoneal este o intervenție chirurgicală ce are loc în sala de operație, în condiții de sterlitate, cu anestezie generală. Pentru prevenirea infecțiilor, părul de pe scalp trebuie ras. Se face o mică incizie pe scalp, se realizează o gaură în craniu, se desface cu atenție dura mater și se introduce cateterul în ventriculii laterali. De asemenea, se mai realizează o incizie în spatele sau deasupra urechii.

Cateterul abdominal se introduce cu ajutorul unei incizii la nivel paraombilical sau supraombilical pe linia mediană, apoi este introdus în cavitatea peritoneală. Ambele catetere sunt introduse subcutan cu ajutorul unei tunelizări. De obicei spitalizarea unei astfel de intervenții durează între 2-7 zile, în funcție de particularitățiile pacientului.

COMPLICAȚII

Obstruția – este cea mai întâlnită complicație. Blocarea cateterelor se poate produce din cauza țesutului cerebral, țesutului din plexul coroid, reducerii ventriculilor, sângelui, celulelor tumorale, desprinderea componentelor șuntului. Obstrucția poate fi parțială sau totală, și poate duce la simptome intermintente sau rapide ca: dureri de cap, greață, vărsături, vedere însețoșată, pierderea coordonării și a stării de conștiență.
Infecția – este recunoscută prin inflamarea tegumentelor în locul inciziilor, dau în cazuri mai grave febră și frisoane. De obicei infecția duce la scoaterea șuntului, dar uneori aceasta poate fi controlată prin terapie intensivă cu antibiotice.
Supradrenarea – reprezintă eliminarea rapidă a lichidului cefalorahidian atunci când pacienții stau în picioare, numit efectul de sifon. Agravarea durerii de cap în picioare și diminuarea acesteia în pat este unul din semne. Alte simptome pot fi: greață, vărsături, vedere dublă, sau în cazul copiilor, scăderea performațelor școlare.

Hidrocefalia și instalarea unui sistem de drenaj ventriculo-peritoneal presupune atenție sporită și din partea familiei, care poate observa simptomele complicaților. De asemenea pacienții trebuie să evite sporturile dure sau scufundările. În cazul apariției simptomelor enunțate mai sus, aparținătorii pacienților cu drenaj ventriculo-peritoneal trebuie să anunțe cât mai curând medicul neurochirurg.