Displazia bronhopulmonara – semne și simptome

Ce este displazia bronhopulmonara?

Displazia bronhopulmonara reprezintă o afecțiune respiratorie ce debutează la vârsta de nou-născut prin lezarea țesutului pulmonar. Această maladie mai este numită în literatura de specialitate boala pulmonară cronică a copiilor.

De unde știm că un copil suferă de acestă afecțiune?

Displazia bronhopulmonara debutează în primele zile de viață, îndeobște la aproximativ 3 zile după naștere. Afecțiunea este specifică nou-născuților prematuri care au necesitat ventilație mecanică sau care au avut o greutate mică la naștere (sub 1000g). Simptomele pot apărea încă în timpul cât copilul este la spital, sau în primele zile după venirea la domiciliu.

Ce anume atrage atenția la acești copii?

Acești copii prezintă o respirație dificilă, stridor, tahipnee, wheezing, tuse, bătăi ale aripioarelor nazale și dilatarea narinelor, tiraj intercostal, utilizarea mușchilor accesori pentru a putea respira, tegumente palide, oboseală la supt, încetinire a dezvoltării fizice etc.

Factori de risc ai displaziei bronhopulmonare

Dintre factorii de risc ai displaziei bronhopulmonare amintim: nașterea prematură (insuficienta dezvoltare a plămânilor), greutatea mică la naștere (sub 1000g), ventilarea mecanică pentru o perioadă îndelungată; totodată, nou-născuții cu diverse malformații sau cei care la naștere au aspirat lichid, cei care au contactat infecții în primele zile de viață (prematurii au și un sistem imunitar imatur) intră și ei în categoriile de risc. Astfel, prin ventilația mecanică prelungită, pe fondul imaturității țesutului pulmonar al nou-născutului, se va genera un proces de inflamație, leziuni ale septurilor alveolare, leziuni de tip bronșiolită necrotizantă.

Progresele realizate de medicină în ultimele decenii, administrarea corticoterapiei (dexametazonă, betametazonă) la feții cu risc de naștere prematură pentru maturarea plămânilor și stimularea acestora să formeze surfactant reduc riscurile apariției acestei afecțiuni.

Analize și investigații. Diagnostic

Pentru a diagnostica displazia bronhopulmonara avem nevoie de criteriile de prematuritate sau vârstă mică; acestea sunt asociate cu nevoia crescută de oxigen a sugarului încă din primele zile de viață. Se recomandă a fi efectuate mai multe investigații paraclinice, fără a exista un test diagnostic tipic care să tranșeze acest diagnostic. Acești copii necesită spitalizare încă din primele zile de viață și administrare de oxigen.

Criterii de orientare spre diagnostic

Există mai multe criterii care orientează spre acest diagnostic. Astfel, un nou-născut prematur sau cu greutate mică la naștere, care necesită ventilație cu presiune pozitivă în primele 2 săptămâni de viață timp de cel puțin 3 zile, care are semne clinice de respirație anormală și modificări imagistice specifice, este suspect de displazie bronhopulmonara. De asemenea, există criterii care se ghidează după vârsta gestațională la care a fost imperios a se intoduce ventilația mecanică; un factor predictiv al severității afecțiunii este reprezentat de cuantumul procentului de oxigen necesar; peste 30% oxigen necesar este considerat ca fiind stadiu sever.

În cazul pacienților pediatrici suspectați de displazie bronhopulmonara pe lângă recoltarea setului standard de analize acestora li se vor preleva și gazele sanguine arteriale (se evaluează acidoza, hipoxia). Totodată, acestor pacienți li se vor efectua teste funcționale respiratorii și li se va monitoriza tensiunea arterială; electrocardiograma și eco cardiac vor fi efectuate, de asemenea, întrucât acești pacienți au un risc mai mare de a dezvolta hipertensiune arterială.

Funcția respiratorie va fi evaluată periodic pentru stabili gradul de lezare al plămânilor inițial și apoi pentru a monitoriza evoluția pe parcurs. Acestor pacienți li se va monitoriza frecvent cu ajutorul pulsoximetrului saturația oxigenului.

Dintre investigațiile imagistice se va efectua radiografia pulmonară; aceasta atât pentru a constata severitatea displaziei bronhopulmonare, cât și pentru a efectua diagnostic diferențial cu alte afecțiuni bronhopulmonare. Pe radiografia pulmonară se va observa un desen reticular ce sugerează un aspect fibrotic; în stadiile avansate poate apărea cardiomegalie din cauza hipertensiunii pulmonare.

Tratament pentru displazia bronhopulmonara

Tratamentul displaziei bronhopulmonare presupune administrarea oxigenului și a ventilației mecanice, dacă este cazul. Se va administra surfactant imediat după naștere pacienților care au nevoie de acest lucru; de asemenea, se va institui tratament cu bronhodilatatoare și diuretice (pentru eliminarea lichidului în exces); corticoterapie (pentru reducerea proceselor inflamatorii de la nivelul căilor aeriene). În caz de infecții respiratorii va fi administrată antibioterapie corespunzător antibiogramei. Acestor pacienți li se recomandă o dietă cu aport caloric crescut, efortul lor de a respira fiind consumator de energie.

Evoluție, complicații și prognostic

Pacienții pediatrici care suferă de displazie bronhopulmonara vor avea nevoie de spitalizări frecvente și uneori îndelungate; pe perioada internării și uneori și la domiciliu aceștia vor necesita administrare de oxigen. O parte dintre ei vor prezenta în perioada de școlar și adolescență diferite afecțiuni respiratorii și simptome ale astmului bronșic; vor acuza frecvent dispnee, chiar la eforturi minime sau moderate.

Cele mai frecvente complicații ce pot apărea în evoluție sunt infecțiile respiratorii (incriminat cel mai adesea este virusul sincițial respirator), obstrucții sau chiar colaps al căilor aeriene (laringotraheomalacie).

Adauga comentariu

Apasa aici pentru a adauga comentariu

Suntem pe social media

Like us!