Căutare
Căutare
Toate procedurile
Analiza detaliată
Analiza detaliată
Dezlipirea de retină este o afecţiune oftalmologică foarte gravă şi totodată reprezintă o urgenţă medico-chirugicală. Ea presupune desprinderea membranei fotoreceptoare a retinei de foita vasculară ce îi asigură nutriţia. Prognosticul acestei afecţiuni este unul extrem de sever, deoarece în cazul unei depistări tardive sau a netratării se poate instala orbirea. În cele mai multe cazuri dezlipirea de retină este unilaterală, dar ea poate fi şi bilaterală.
Retina reprezintă stratul intern al ochiului şi este formată din celule fotosensibile ce au rolul de a capta lumina. Mai departe, lumina receptată va fi transformată în impuls nervos ce are drept destinaţie finală creierul. Toate aceste fenomene au scopul de a ajuta la formarea imaginii.
Dezlipirea de retină este o afecţiune ce se poate întâlni la orice vârstă, dar este mai frecventă la persoanele cu vârste mai mari de 40-50 de ani. Dintre factorii de risc amintim:
· Traumatisme oculare;
· Eforturi fizice intense (ridicarea greutăţilor);
· Strănutul foarte puternic;
· Miopia forte;
· Antecedente în familie de dezlipire de retină;
· Antecedente de dezlipire de retină la celălalt ochi;
· Operaţia de cataractă;
· Retinopatie diabetică;
· Retinopatia prematurului (copii născuţi înainte de termen şi cu greutate mică la naştere);
· Tumori intraoculare.
Dezlipirea de retină poate fi de mai multe tipuri:
· Regmatogenă- este cel mai frecvent tip de dezlipire de retină. Se produce atunci când există mai multe rupturi retiniene prin care pătrunde lichid subretinian. Acest lucru poate apărea spontan sau poate fi favorizat de unii factori, dintre care cel mai important este decolarea posterioară de vitros. Acesta apare odată cu înaintarea în vârstă când vitrosul (o substanţă de consistenţa unui gel ce umple cavitatea posterioară a ochiului) care iniţial este ataşat de retină, ajunge să se separe de ea;
· Nonregmatogenă – acest tip nu implică o ruptură retiniană şi apare de obicei în boli inflamatorii ale retinei sau ale vaselor retiniene. În acest caz nu este necesară intervenţia chirurgicală;
· Tractională – este produsă cel mai des în cadrul retinopatiei diabetice ce duce la o tracţiune a retinei, dar nu şi la o rupere a ei. Această formă este mai frecvent întâlnită la vârstnici.
Simptomatologia dezlipirii retiniene nu are un debut identic la fiecare persoană. Simptomele care trebuie luate în considerare şi trebuie să vă trimită de urgenţă la medic sunt:
· Apariţia unor flash-uri luminoase într-o parte a câmpului visual, de obicei la periferie;
· Scăderea vederii – este datorată prezenţei unei cortine negre la periferia câmpului vizual. Aceasta poate ajunge, în final, să ocupe întreg câmpul vizual;
· Miodezopsii – reprezintă apariţia unor ,,musculiţe” sau ,,scame” ce plutesc în câmpul vizual. Acestea sunt prezente şi în mod fiziologic la oamenii ce nu au dezlipire de retină, dar în cazul în care se observă o agravare bruscă printr-o creştere a numărului lor se poate suspiciona o dezlipire de retină;
Prezentarea rapidă la medic se produce atunci când şi simptomatologia este mai zgomotoasă, şi anume atunci când pacientul reclama scăderea bruscă şi marcată a acuităţii vizuale. Acest semn apare atunci când se produce lezarea unui vas în timpul rupturii retiniene. Consecinţa acestei lezari vasculare este inundarea hemoragică a globului ocular (cunoscută sub denumirea de hemoftalmus).
Un aspect foarte important de menţionat este că dezlipirea retiniană nu este dureroasă. Lipsa acestui semn de manifestare da senzaţia pacienţilor că poate nu este o situaţie alarmantă. Acest lucru întârzie prezentarea la medic, dar şi diagnosticul şi tratamentul, fapt ce poate duce la pierderea ireversibilă a vederii.
Medicul oftalmolog îşi poate da seama dacă pacientul suferă de această boală doar din descrierea simptomelor de către suferind, dar diagnosticul sigur şi precis se pune numai pe baza unui consult oftalmologic.
Examenele la care poate recurge medicul oftalmolog includ:
· Examen fund de ochi după dilatarea pupilei cu picături – se poate efectua cu biomicroscop, dar şi cu oftalmoscopul indirect. Acesta din urmă ajuta la observarea mai bună a periferei retinei şi a numărului de rupturi.
· Ecografie de pol posterior- este o examinare importantă mai ales când mediile normal transparente ale ochiului (cristalinul sau corneea) sunt opacifiate. Acest lucru poate fi cauzat fie de o cataractă, fie de o hemoragie post ruptura.
· Controlul acuităţii vizuale.
Dezlipirea de retină este o urgenţă şi trebuie rezolvată cât mai rapid, deoarece în timp se poate ajunge la pierdere definitiva a vederii. Tratamentul diferă în funcţie de gravitatea afecţiunii, iar cel care va decide cea mai indicată procedură este medicul oftalmolog.
– În cazul unor dezlipiri mici de retină nu este necesară, de obicei, o intervenţie chirurgicală. Este preferată terapia Laser (presupune aplicarea unui laser ce formeaza arsuri în jurul dezlipirii retiniene ce se cicatrizează şi lipesc retină) sau criopexie (presupune răcirea unui ţesut, in cazul de fata racire retinei, pentru fixarea ei).
– În cazul unor rupturi retiniene se poate recurge la:
În cazurile grave, în cazul existenţei unor multiple tracţiuni sau fibrozari este necesară şi injectarea de silicon la nivelul ochiului. Acesta trebuie extras din globul ocular periodic, de regulă la câteva luni pentru a fi înlocuit.
Postoperator, pacientul se vindecă mai greu decât în alte operaţii din sfera oftalmologică. În primele zile, acesta va simţi o creştere a sensibilităţii la nivelul ochiului, iar disconfortul local poate fi accentuat. Acuitatea vizuală se recuperează destul de lent (poate dura câteva luni), dar poate exista şi o recuperare incompletă a vederii. Câteva zile postoperator vederea poate fi foarte scăzută, desigur acest fapt depinde şi de gravitatea afecţiunii. De aceea, se recomandă pacienţilor să poarte un pansament protector peste ochiul afectat şi să evite intrarea ochiului în contact cu apă sau săpun.
Frecarea ochiului operat cu mână este, de asemenea, interzisă timp de câteva zile sau săptămâni. În plus, se va recomanda statul cu capul într-o anumită poziţie timp de câteva ore pe zi timp de un anumit număr de zile. Toate acestea vor fi stabilite de catre medicul oftalmolog.
În primele luni postoperator, pacienţii sunt sfătuiţi să evite ridicarea unor obiecte cu o greutate mare, dar şi să nu efectueze bai fierbinţi sau să stea în aburi.
Complicaţii postoperatorii:
În ciuda desfăşurării cu succes a unei intervenţii la nivelul ochiului, recidivele se întâlnesc frecvent, acestea făcând necesară o nouă intervenţie. Complicaţiile ce pot apărea în urma terapiilor sunt rare şi diferă de la o intervenţie la alta, dar ele trebuie cunoscute de pacienţi. Dintre acestea enumerăm:
– Cataractă postoperatorie,
– Hemoragie,
– Infecţii,
– Keratopatia în bandă,
– Creşterea tensiunii intraoculare.
Având în vedere multitudinea de terapii moderne de rezolvare a dezlipirii de retină, peste 90% din cazuri sunt tratate cu success. Vederea pacienţilor în urma intervenţiilor este foarte bună, în special la pacienţii care se prezintă de urgenţă la medic.
În concluzie, dezlipirea retinei este o afecţiune gravă pentru care trebuie să luăm măsuri rapide şi să ne prezentăm la medic. Orice scădere bruscă a acuităţii vizuale sau apariţia în câmpul vizual a unor senzaţii noi nu trebuie neglijate. Ochiul este cel mai important analizator al organismului uman pentru că ne asigura până la 90% din informaţiile mediului extern. Orice problemă nouă apărută la acest nivel are nevoie de investigaţii.
Cataracta , Conjunctivita , Dezlipirea de retina Keratoconus
Cataracta , Conjunctivita , Dezlipirea de retina Glaucom
© Copyright 2023 NewsMed - Toate drepturile rezervate.