Dependența de nicotina – terapii farmacologice

Multe persoane sunt dependente de nicotina. Această dependență nicotinică este definită prin utilizarea repetată a tutunului, neținându-se cont de efectele negative pe care acesta le are asupra psihicului, dar și asupra fizicului. O țigară obișnuită conține între 1 și 2 miligrame nicotina, suficient cât să creeze adicție în doar câteva zile sau săptamâni de la fumarea primei țigări. Fără un tratament adecvat, este dificil ca fumătorii sa renunțe la acest viciu, lucru dovedit de procentul scăzut de persoane care reușesc să renunțe la nicotina.

Din cei 70% de fumători care doresesc să scape de această dependență nicotinică, doar 35% încearcă, iar mai puțin de 5% și reușesc. Tratamentul dependenței de nicotina constă atât în terapii farmacologice, dar și în cele nonfarmacologice.

Fumatul și nicotina

50% dintre cei dependenți de nicotină sunt răpuși de bolile asociate tabagismului. Nicotina este o substanță foarte toxică, mai ales daca este consumată în cantități mari. Deși este posibil ca după prima țigară să apară o stare de rău, în timp efectele dispar și corpul începe să accepte nicotina.

Terapia farmacologică a dependenței nicotinice

Această terapie cuprinde mai multe metode:

·         Terapia cu substituție nicotinică (TSN), care include: guma cu nicotină, plasturii cu nicotină (PN);

·         Terapia cu bupropion;

·         Terapia cu vareniclină;

Terapia cu substituție nicotinică (TNS)

Acestea au apărut în țara noastră în vara anului 2007, iar preparatele găsite în România sunt:

·         Guma de mestecat cu nicotină de 2 miligrame;

·         Guma de mestecat cu nicotină de 4 miligrame;

·         Plasturi cu nicotină de 15 miligrame.

Aceste preparate medicinale cu nicotină se pot procura de la farmacii, fără prescripție medicală.

1.       Guma cu nicotină

Este primul produs înlocuitor de nicotină apărut. Se găsește în două concentrații: 2 și 4 miligrame.

Guma cu nicotină presupune mestecarea acesteia lent de 10-15 ori și apoi  schimbarea poziției în cavitatea bucală și repetarea manevrei. Această manevră trebuie să dureze minim 30 minute. Este recomandată evitarea consumului de cola, băuturi acidulate, bere, cafea, cu 15 minute înainte și dupa mestecarea gumei cu nicotină.

Această gumă este indicată persoanelor peste 18 ani, care fumează minim 10 țigări pe zi. Se alege concentrația gumei (2 sau 4 miligrame) în funcție de gravitatea dependenței nicotinice. Celor care fumează în jur de 25 de țigări pe zi le este indicat să folosească gumă de 2 miligrame. Celor care fumează mai mult, le este recomandată varianta cu 4 miligrame. Doza de gumă cu nicotină recomandată este de 6-12 pe zi, aceasta putând fi modificată în funcție de gradul de dependență a  pacientului și de progresul tratamentului.

La un consum de 10 gume pe zi, un fumător absoarbe aproximativ 10-20 miligrame pe zi (doar 50% din concentrația nicotinei este absorbită), în funcție de concentrația gumei folosite.

Ca și efecte adverse, guma cu nicotină poate cauza dureri maxilare, senzații de arsură la nivelui cavității bucale și a gâtului.

2.       Plasturii cu nicotină (PN)

Acești plasturi sunt de diferite concentrații (5, 10, 15 miligrame sau 7, 14, 21 miligrame) și perioade de aplicare (16 sau 24 de ore). Plasturii se lipesc pe piele, urmând să elibereze constant nicotină. Se recomandă folosirea plasturilor timp de 3 luni și schimbarea acestora în funcție de evoluția tratamentului. Este bine de știut că pacienții care fumează puțin dimineața pot folosi plasturi cu conținut mic de nicotină, iar cei care fumează mai mult, cu conținut mai mare de nicotină.

Plasturii cu nicotină reprezintă tratamentul cu cel mai mare randament atunci când vine vorba de adiția nicotinică. Se recomandă fumătorilor peste 18 ani, care nu fumează mai mult de 10-15 țigări pe zi. Această terapie are mai mult succes în cazul pacienților mai tineri.

Terapia cu bupropion

Acest medicament este eliberat doar pe bază de prescripție medicală. Această terapie are ca scop blocarea eliberării neuronale de dopamină, norepinefrină (noradrenalină) și blocarea receptorilor nicotinici acetilcolinergici.

Terapia este indicată persoanelor doritoare de un tratament care să nu conțină nicotină sau celor care au încercat deja  terapia cu substituție nicotinică, dar nu au avut rezultatul așteptat.

O cutie de bupropion conține 28 de comprimate de câte 150 miligrame. În primele trei zile se ia câte un comprimat, iar pentru restul curei se recomandă două comprimate pe zi. (poate dura până la 12 săptămâni). Fumătorul va alege când se va lăsa de fumat, este indicat să aleagă o zi din a 2-a săptămână de tratament. Dacă nu reușește să respecte data aleasă, poate să mai fumeze concomintent cu luarea tratamentului până în săptămânile 3-9. Această terapie nu este indicată minorilor, femeilor însărcinate sau care alăptează, celor hipersensibili, anorexici, suferinzi de insuficiență hepatică severă, bulimie nervoasă sau celor cu tumori ale sistemului nervos central (SNC) și accidentete vasculare cerebrale în antecedente.

Terapia cu bupropion  poate cauza cefalee, insomnie, uscăciunea gurii, salturi tensionale, vertij (amețeală), dureri toracice, tulburări de concentrare și vizuale. Este necesar întreruperea terapiei atunci când apar reacții anafilactice, precum prurit, erupții cutanate, edeme, urticarie. De asemenea, se întrerupe terapia cu bupropion în cazul convulsilor, a artralgiilor (dureri articulare), mialgiilor (dureri musculare) și al sindromului febril.

Terapia cu vareniclină

Vareniclina este un medicament nou și nu se indică prescrierea lui în combinație cu înlocuitori ai nicotinei. Modul de acțiune a vareniclinei se axează pe activitatea de agonist parțial și pe antagonismul receptorilor de nicotină din creier.

Vareniclina se administrează în două etape:

–          Inițială:  1 capsulă de 0,5 miligrame pe zi, timp de trei zile, apoi 2 capsule de câte 0,5 miligrame pe zi pe parcursul zilelor 4-7 de tratament, iar în zilele 8-14 se iau câte 2 capsule de 1 miligram pe zi.

–          De continuare: se prescriu 2 comprimate de 1 miligram pe zi, pe parcursul săptămânilor 3-12.

După ce pacientul începe tratamentul, trebuie să-și aleagă o zi (sunt indicate zilele 8-14) în care se oprește din fumat. În cazul în care pacientul nu poate respecta data aleasă inițial, aceasta poatefi amânată până fumătorul știe că poate renunța la fumat.

Terapia nu este indicată la fumătorii minori. De asemenea, terapia nu este recomandată femeilor însărcinate sau care alăptează, persoanelor hipersensibile la substanță activă sau excipienți. Excipienții se definesc ca substanțe care nu sunt active față de organism și în care se întroduc diferite medicamente.

Vareniclina poate da amețeli, somnolență, astfel putând scădea din capacitatea persoanelor de a desfășura unele activități. Vareniclina nu trebuie asociată cu alți substituenți nicotinice deoarece poate produce cefalee, astenie (stare de oboseală descrisă prin slăbiciune fizică și prin scăderea capacității intelectuale), vărsături, greață. La oprirea terapiei, poate exista o creștere a iritabilității, insomnii, depresie, nevoia de a fuma. Acest lucru se întâmplă la un procent de 3% dintre pacienții care au urmat tratamentul cu vareniclină.

Efectele adverse pot fi digestive și neuro-psihice. Cele digestivă constau în greață, constipație, balonări, dureri abdominale, iar cele de natură neuro-psihică se descriu prin cefalee, insomnii și vise anormale.

Adauga comentariu

Apasa aici pentru a adauga comentariu

Suntem pe social media

Like us!