Căutare

Toate procedurile

Schimba ora Programări

Inchide

Programează Consultație

Atenție! Data și ora exactă a programării va fii stabilită telefonic, apoi vă va fi comunicată verbal dar si pe e-mail.

Programează serviciu medical

Cerere o ofertă medicală

Cerere serviciu medical

Analiza detaliată

Analiza detaliată

Răspuns

Răspuns

sâmbătă, decembrie 03, 2022

Degeratura: cum apare, cum o tratăm

NewsMed
NewsMed

15 Nov 2018

eye-glyph Vizualizări: 3657

Distribuie Articolul

      Degeratura este o leziune localizată care rezultă în urma contactului patologic dintre ţesuturile vii şi temperaturi scăzute. În cazul când expunerea la frig afectează întreg organismul, este vorba de hipotermie, caracterizată de scăderea temperaturii corporale sub valoarea minim necesară supravieţuirii şi care apare în cadrul sindromului de refrigerare. Degerătura se poate produce şi independent de existenţa hipotermiei, deci şi în afara sindromului de refrigerare, asocierea leziunilor locale şi a manifestărilor generale induse de frig nefiind obligatorie.

Cauzele degerăturilor

      Degerătura este generată de expunerea la frig, dar caracterul expunerii este variabil, fiind funcţie de:

a) adaptare, degerătura producându-se mai greu în situaţia existenţei unei rezistenţe la frig câştigate sau transmise genetic (eschimoşii rezistă la temperaturi de până la minus 70 grade Celsius, iar aborigenii din Ţara de Foc la temperaturi între minus 38 grade Celsius şi minus 15 grade Celsius, faţă de populaţia de la ecuator, care pot dezvolta degerături la câteva grade Celsius sub zero).

b) factori favorizanţi, dintre care mai importanţi pot fi:

  • caracteristicile îmbrăcăminţii (grosimea, izolaţia, lărgimea, starea uscată), respectiv cu cât e mai subţire, mai strâmtă, mai udă şi mai uşor de pătruns de frig,cu atât permite apariţia mai rapidă a degerăturii;
  • starea psihică: oboseala sau apatia favorizează instalarea degerăturilor;
  • condiţii sociale proaste: sărăcie, război
  • impregnarea alcoolică, atât prin vasodilataţia periferică de tip vasoplegic, cât şi prin existenţa unei slabe percepţii a mediului extern;
  • existenţa unor ţesuturi sensibilizate anterior la frig (degerături preexistente) permite instalarea unor degerături la temperaturi mai puţin scăzute decât pentru alţi subiecţi;
  • imobilitatea, factor care induce o circulaţie periferică defectuoasă.

Clasificarea degerăturilor

      Degerăturile se pot caracteriza cel mai corect după profunzime (gravitate),ele putând fi de:

  • gradul I: caracterizat de eritem şi edem localizat, apariţia unei senzaţii de răceală neplăcută, amorţeli, arsuri. Evoluţie: vindecare naturală spontană.
  • gradul II: simptomelor şi semnelor de la degerătura de gradul I și se adaugă flictene cu conţinut serocitrin şi edem regional. Evoluţie: vindecare naturală, prin descuamare epiderm lezat şi epitelizare spontană consecutivă.
  • gradul III: caracterizat de flictene cu conţinut hematic + escară pe fond de alterare a circulaţiei zonale (cianoză persistentă), durere sub formă de parestezii, prurit, (afectare terminaţii nervoase senzitive). Evoluţie: în zonele cu flictene iniţiale pot apare necroze în câteva zile, care vor detersa în condiţii aproape identice cu escarele din arsurile de gradul III.
  • gradul IV: local se constată existenţa unei cianoze intense, cu edem marcat, cu tegumente fără circulaţie, inerte. Evoluţie: necroze care apar extrem de rapid (ore).

Clasificarea degerăturilor în funcție de gravitate

      Degerăturile de gradul I şi II se consideră a fi superficiale, în timp ce degerăturile de gradul III şi IV sunt considerate profunde.

Cum se produce degeratura?

      Din punct de vedere conceptual, degerătura este expresia unei tulburări locale de la nivelul extremităţilor în mecanismul de termoreglare depăşit de expunerea prelungită la frig. Expunerea la frig generează:

  • mecanisme de scădere şi împiedicare a pierderilor de căldură, realizate în principal la nivelul microcirculaţiei, prin vasoconstricţie;
  • mecanisme de producere de căldură (musculatură, ficat);
  • vasoconstricţie cu închiderea anastomozelor arterio-venoase, generând ischemie acută, cu hipoxie acută. Concomitent apare alterarea transmiterii în terminaţiile senzitive, cu prurit, dureri acute (tegument alb). Este o fază compensată, total reversibilă. (grad I + II).
  • vasodilataţie patologică, prin deschiderea sfincterelor arterio-venoase, generând ischemie cronică, cu hipoxie cronică (stază, agregare trombocitară, tromboze) şi necroză celulară sau tisulară. Concomitent apare blocarea transmiterii în terminaţiile senzitive, cu anestezie şi sistarea durerii (tegument roşu – violaceu). Aceasta este o fază decompensată, parţial reversibilă, dar uneori ireversibilă.
  • sacrificarea extremităţilor, echivalent cu fenomenul de centralizare din hemoragii („centralizarea căldurii”);
  • pierderi mari de căldură, echivalent cu pierderile lichidiene din arsuri, cu posibilitatea apariţiei de şoc hipotermic, echivalent cu şocul combustional.

      Şocul hipotermic (temperatura centrală sub 35 grade Celsius) are corespondent în sindromul de refrigerare. Astfel, la temperatura locală de – 2 grade Celsius (sub temperatura de îngheţare a ţesuturilor), apa extracelulară îngheaţă, apare hipertonie interstiţială, cu deshidratare intracelulară consecutivă. În sectorul intravascular circulant, apare deci hipovolemie cu hemoconcentraţie şi hipervâscozitate, generând acidoză şi oligourie sau anurie. Consecutiv, pe plan general apare somnolenţă, adinamie (prin afectarea sistemului nevos central), hipotonie musculară, hipotensiune arterială, puls filiform şi colaps cardiovascular (prin afectarea aparatului cardiovascular), hipotermie (temperatura centrală mai mică de 35 de grade Celsius).

Tabloul clinic ale degerăturilor

      Simptomele şi semnele sunt cele prezentate anterior la clasificarea şi fiziopatologia degerăturilor. Ca şi forme clinice, degerăturile se pot întâlni sub trei aspecte:

  • degerătura localizată (nas, ureche, buze, mână, picior) – deci în zone expuse cu circulaţie periferică ce poate fi uşor afectată de expunerea prelungită la temperaturi scăzute;
  • piciorul de imersie sau „de tranşee” – expunerea picioarelor la temperaturi oscilând în jurul a 0 grade Celsius, dar asociat cu umezeală rece permanentă. Situaţiile reale necesită un picior aflat timp îndelungat în apă rece sau zăpadă umedă asociat unei: situaţii de stare de inconştienţă (ebrietate, crize patologice), împrejurări accidentale (accidente montane, în perioade de dezgheţ). Această formă clinică de degerătură este o variantă umedă de degerătură de gradul IV (gangrenă umedă) cu componentă septică importantă asociată încă de la început.
  • degerătura de altitudine înaltă – apare în condiţii de frig hipoxic (alpinişti, aviatori).

Complicațiile degerăturilor

  • Tulburările cronice: edem masiv, durere, răceală, culoare anormală a pielii, se datorează slabei adaptări a vaselor la stress şi pot fi ameliorate prin tratamente vasodilatatoare;
  • Anomalii ale unghiei;
  • Hiperhidroza sugerează tulburări ale sistemului nervos simpatic induse de frig;
  • Albirea tegumentelor şi durerea pot indica fenomene Raynaud;
  • Depigmentare la negri şi eritrocianoză la albi, ca rezultate ale ischemiei;
  • Tulburări de creştere la copii, secundare distrugerilor epifizare;
  • Redori articulare şi anchiloze;
  • Atrofia musculaturii intrinseci: Musculatura intrinsecă a mâinii poate fi în mod particular sensibilă la efectele degerăturii severe. Fizioterapia activă şi precoce şi imobilizările dinamice pot evita necesitatea intervenţiei chirurgicale de corecţie a contracturii articulare;
  • Poziţiile antalgice şi tulburările de biomecanică datorate afectării articulaţiilor mâinii şi musculaturii intrinseci, care împietează asupra mişcărilor de fineţe sunt corectabile prin intervenţii reconstructive şi paleative.

Tratamentul degerăturilor

      Obiectivele tratamentului sunt:
  • scoaterea pacientului de sub influenţa frigului;
  • asigurarea unui mediu care să permită reîncălzirea zonei afectate, respectiv încălzirea (defrigerarea) progresivă în mediu ambiant sau imersie în apă încălzită progresiv;
  • tratamentul elementelor de şoc hipotermic, prin reechilibrare hemodinamică (cu lichide la 37 grade Celsius), metabolică, echilibrare cardiorespiratorie, asigurarea condiţiilor de reluare a diurezei.
      Tratamentul leziunilor locale implică următoarele:

a) Tratament general, cu: vasodilatatoare, antitrombotice (heparină), antiagregante (dipiridamol), antibiotice, antialgice și sedative.

b) Tratamentul local, prin:

  • pansamentul sistematic al plăgilor;
  • favorizarea eliminării necrozelor, în paralel cu excizia ţesuturilor necrozate, astfel încât vindecarea survine spontan la degerăturile superficiale în câteva zile, în timp ce la degerăturile profunde vindecarea apare în minim 3 – 4 săptămâni sau chiar mai târziu, necesitând grefe în plăgi granulare şi amputaţii în gangrene);
  • tratamentul sechelelor, reprezentate de atrofii musculare, retracţii tendinoase, poziţii vicioase degete, tulburări vasculare de tip arteriopatie cronică asociată cu neuropatie cronică periferică
  • procedee reconstructive, dacă afectarea unor funcţii este gravă, iar resursele locale sunt disponibile pentru utilizarea de lambouri cutanate sau musculo – cutanate diverse .

Adauga un comentariu

Medici care tratează această afecțiune

Logo

Site-ul NewsMed.ro se adresează oricărei persoane care prezintă interes cu privire la subiecte din sfera medicală şi care decide să nu rămână nepăsătoare atunci când vine vorba de asigurarea propriei sănătăţi.

Contacts

Colaborare:

colaborare@newsmed.ro

Publicitate:

publicitate@newsmed.ro
Social

Acum ne găsești și pe rețelele de socializare!