Asocierea dintre deficitul de vitamina D și depresie

inscriere in comunitate de doctori

Deficitul de vitamina D este cea mai slab diagnosticată și netratată carență nutrițională din lume.
Studiile recente au arătat o prevalență ridicată a deficitului de vitamina D la pacienții cu tulburări psihice, incluzând depresia. Ulterior, acestea au afirmat importanța screeningului pentru deficitul de vitamină D la pacienții cu depresie. Legătura dintre deficitul de vitamina D și depresie rezultă din rolul vitaminei D asupra dezvoltării creierului, plasticității sinaptice, dezvoltării neuronale și a factorilor de protecție împotriva stresului oxidativ.

Ce este vitamina D? Cum se sintetizează și metabolizează?

Vitamina D este disponibilă sub două forme: vitamina D2 (ergocalciferol), din plante și surse dietetice îmbogățite, și vitamina D3 (colecalciferol), din pește, carne și lumina soarelui. Vitamina D3 este formată în piele de la 7-dehidrocholesterol, care este distribuit în epiderm și derm, dar are cea mai mare concentrație în straturile inferioare ale epidermei. Formarea D3 este rapidă și atinge un maxim în decurs de câteva ore de la expunerea la iradierea solară sau ultravioletă. Gradul de pigmentare epidermică, vârsta pielii și intensitatea expunerii afectează timpul necesar pentru atingerea concentrației maxime de vitamina D3. Expunerea continuă la lumina ultravioletă duce la formarea continuă a compușilor inactivi de D3. Expunerea scurtă la lumina soarelui determină eliberarea prelungită a vitaminei D3 din pielea expusă.

Organismul uman metabolizează vitamina D în mai multe etape: inițial, vitamina D suferă o 25-hidroxilare în ficat, prin enzime specifice, la 25-hidroxicholecalciferol (25 (OH) D), principala formă a vitaminei D din circulația noastră. Ulterior, (25 (OH) D) este transformat în hormon steroid activ, (1,25 (OH) 2D), printr-o enzimă specifică, în rinichi. Concentrația serică de 25 (OH) D este utilizată pentru a obține statutul de vitamină D. Utilizarea cronică a medicamentelor care utilizează aceeași enzimă pentru metabolizare, precum antiepileptice, glucocorticoizi, antiretrovirale, antifungice și medicamente care interferează cu absorbția de grăsime, pot interfera cu absorbția, activarea și producerea vitaminei D.

Cum acționează vitamina D asupra țesuturilor?

Majoritatea proceselor celulare mediate de 1,25 (OH) vitamina D implică receptorul nuclear de vitamina D (VDR), care se găsește într-un număr mare de țesuturi, pe lângă intestin, os și rinichi. Aceste țesuturi includ: elemente ale sistemului sangvin și imunitar, cordul, musculatura scheletică și netedă, glandele endocrine (pituitare, paratiroidiene, insulele pancreatice – celulele B, cortexul suprarenalian și medular, tiroida, ovarul și testiculul, ficatul, sânul, endoteliul, pielea).

În plus, malignitățile care apar în aceste țesuturi conțin adesea VDR și răspund la acțiunile antiproliferative ale 1,25 (OH) D. Mai mult, multe dintre aceste țesuturi conțin o enzimă specifică (1-hidroxilaza) și astfel sunt capabile să producă propriul lor 1,25 (OH) D din 25 (OH) 2D circulant.
Astfel, 1,25 hidroxi vitamina D are rol în: absorbția intestinală a calciului, în reglarea formării și resorbţiei osoase, stimulează absorbția renală de fosfor și calciu, stimulează secreția de insulină, inhibă secreția de parathormon, activează sistemul imunitar înnăscut, modulează contractilitatea miocardică și tonusul vascular, scade proliferarea celulelor tumorale de origine mamară, scheletală, limfatică, intestinală și sangvină.

Ce este depresia?

Depresia este o problemă majoră de sănătate publică, cu schimbări importante asupra calității vieții pacienților; complicația cea mai de temut este suicidul, care survine în circa 15% din cazurile de depresie. Potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS), depresia afectează peste 300 de milioane de oameni din întreaga lume, aproximativ 4,4% din populaţia globului. În România, incidenţa acestei boli este de circa 5%, cu peste 900.000 de cazuri diagnosticate anual.

Conform Manualului de Diagnostic și Statistică a Tulburărilor Mentale IV (DSM-IV), depresia se caracterizează prin cinci sau mai multe din următoarele simptome prezente în cursul aceleiași perioade de 2 săptămâni (cel puțin unul din simptome este, fie dispoziție depresivă, fie pierderea interesului sau plăcerii):
dispoziție depresivă în cea mai mare parte a zilei, scăderea marcată a interesului sau plăcerii pentru toate sau aproape toate activitățile, pierderea semnificativă în greutate sau creștere în greutate (mai mult de 5% din greutatea corpului într-o lună), insomnie sau creșterea duratei de somn aproape în fiecare zi, agitație sau lentoare psihomotorie aproape zilnic, lipsa energiei aproape în fiecare zi, sentimente de inutilitate sau de culpă excesivă ori inadecvată, diminuarea capacității de a gândi sau de a se concentra, indecizie, gânduri recurente de moarte (nu doar teama de moarte).

Simptomele cauzează o deteriorare semnificativă clinic în domeniul social, profesional ori în alte domenii importante de funcționare.
În cazul în care pacientul se prezintă cu simptomele de mai sus, trebuie să se țină cont de:
– simptomele să NU se încadreze în altă patologie psihiatrică,
– simptomele să nu se datoreze efectelor unor substanțe, precum medicamente, droguri sau ale unei boli medicale generale (hipotiroidism)
– simptomele nu sunt explicate mai bine de doliu (după pierderea unei ființe iubite)

– ele persistă mai mult de 2 luni și sunt exprimate printr-o deteriorare funcțională marcată, preocupare morbidă, de inutilitate.

Care este legătura între deficitul de vitamina D și depresie?

Descoperirea recentă a receptorilor de vitamina D (VDR) în creier a condus la o explicație ulterioară a impactului și a contribuției vitaminei D în dezvoltarea, condițiile și comportamentul psihiatric și neurologic. VDR s-au găsit în hipocamp, cerebel și substanța neagră, zonele creierului responsabile pentru depresie, schizofrenie și alte tulburări ale dispoziției. Activitatea vitaminei D este considerată a fi implicată în modularea axei hipotalamo-hipofizo-suprarenale (HPA), care reglementează producția neurotransmițătorilor, precum epinefrină, norepinefrină și dopamină în cortexul suprarenalian. De asemenea, vitamina D protejează împotriva epuizării dopaminei și serotoninei (implicate în apariția depresiei).

Pe baza localizării în zonele cheie ale creierului și a efectelor asupra neurotransmițătorilor care reglează comportamentul, deficitul de vitamina D a fost asociat cu iritabilitate, anxietate, depresie, psihoze și deficite în dezvoltarea psihică. Deși este fezabilă o asociere (din punct de vedere biologic) între deficitul de vitamina D și tulburările depresive, rezultatele studiilor clinice și epidemiologice sunt încă contradictorii.

O meta-analiză recentă (2014) asupra studiilor observaționale a concluzionat că riscul de depresie scade cu 10% pentru fiecare creștere de 10 ng/ml a nivelurilor serice de 25 (OH) D. Un studiu realizat de Polak și alții în 2014 a întărit aceste constatări, observând că media scorurilor de depresie (CES-D) este asociată negativ cu nivelurile de vitamina D, chiar și atunci când se controlează datele demografice ale pacienților și timpul petrecut în aer liber.

Studii despre deficitul de vitamina D:

În contrast, o altă meta-analiză recentă efectuată de Li et al în 2013 care a evaluat studii randomizate, controlate, care investighează eficacitatea terapiei cu vitamina D în depresie, nu a găsit un efect al suplimentării asupra simptomelor depresiei. Mai mult, în urma unui studiu observațional efectuat pe pacienții geriatrici, la o populație care prezintă deja un risc crescut de deficit de vitamină D și depresie, nu s-a găsit o corelație independentă între deficitul de vitamina D și depresie pe o perioadă de 4 ani.

Datorită sintezei organice a vitaminei D din lumina soarelui, se poate aștepta ca populația internată, care poate fi instituționalizată și pacienții cu boli psihiatrice în comunitate, adesea supuși izolației sociale și expunerii la soare scăzute, să aibă niveluri insuficiente. Pacienții cu boli psihiatrice severe pot avea un regim cu asocieri de mai multe medicamente, inclusiv medicamente care pot inhiba sinteza și absorbția organismului de vitamina D. Un alt studiu din 2015 evidențiază că deficiența și insuficiența vitaminei D apar în rate ridicate la femeile tinere sănătoase, iar nivelurile mai scăzute ale vitaminei D3 sunt legate de simptome depresive semnificative clinic.

Concluzie despre deficitul de vitamina D

Având în vedere riscurile asociate cu insuficiența sau cu deficitul de vitamină D din întreaga populație, chiar dacă s-a observat un rol modest al vitaminei D în depresie, se justifică suplimentarea cu vitamină D la acești pacienți. În plus, suplimentarea vitaminei D este o intervenție simplă, ieftină și cu risc scăzut, având beneficii demonstrate asupra întregului organism.

Adauga comentariu

Apasa aici pentru a adauga comentariu

Suntem pe social media

Like us!