1. Generalități

Corpul vitros

Corpul vitros este un mediu refringent pentru lumină, are o consistenţă gelatinoasă şi ocupă camera vitroasă din interiorul ochiului, situată între fața posterioara a cristalinului si faţa internă a retinei. Este conținut într-o membrană numită hialoidă. Compoziția sa este: 99% apă şi 1% fibre de colagen, proteine şi acid hialuronic.

Corpul vitros este atașat puternic de retină. Îmbătrânirea aduce după sine modificări degenerative şi la nivelul ochiului : micșorarea corpului vitros sau sinereza (agregarea fibrelor de colagen ȋn filamente mai mari). In degenerescența senila, acesta pare să se lichefieze şi se poate dezlipi de retină,fenomen numit dezlipirea posterioară de corp vitros sau decolare de vitros. De obicei ruptura apare ȋn hialoida posterioară ca o detașare parţială ȋn zona perifoveală şi este ȋn general asimptomatică dacă nu progresează până la discul optic. In caz contrar, simptomele includ formarea unui inel « Weiss ».

Deși dezlipirea posterioară de corp vitros este ȋn cele mai multe cazuri, un proces care nu afectează vederea, nu necesită tratament, şi poate trece neobservat, situațiile simptomatice prezintă un risc de 10-15% de apariție a rupturilor retiniene.

2. Factori de risc pentru dezlipirea posterioara de corp vitros

Detașarea posterioară a vitrosului afectează de obicei persoanele de peste 50 de ani şi este foarte des întâlnită la oamenii mai ȋn vârstă (80 de ani şi mai mult). Cei care au dezlipire de vitros la un ochi au șanse mari să dezvolte afecțiunea şi la celălalt ochi, chiar dacă pot trece ani între cele două evenimente.

La pacienţii cu miopie există risc mai mare de dezlipire de corp vitros, ca şi la cei care au suferit o operaţie de cataractă. Diabetul de asemenea creşte riscul de apariţie a detaşării posterioare de vitros.

3. Diagnostic decolare de vitros

Semne şi simptome

Mulți pacienți nu prezintă simptome. Celulele retiniene nu simt durerea, temperatura sau presiunea. Dezlipirea posterioară a corpului vitros nu doare, dar poate să intensifice miodezopsiile, şi uneori poate fi asociată cu percepția unor lumini intermitente – fosfenele, cauzate de stimularea mecanică a retinei prin tracțiunea exercitată de vitros. Miodezopsiile sunt formele percepute ca puncte negre, fire, « muscae volitantes » ( musculiţele plutitoare), pânza de păianjen sau « flocoanele » care se mișcă aproximativ ȋn același timp cu ochiul.

Atenţie ! Toate simptomele menționate pot anunța o patologie mult mai gravă, cum este ruptura de retină, care necesită asistenţă medicală de urgenţă.

In cazul ȋn care pacientul sesizează declanşarea bruscă a fenomenelor entoptice sau intensificarea lor, se indică consultarea urgentă a unui specialist:

• apariția sau multiplicarea bruscă a miodezopsiilor.
• apariția falsei percepții a unor lumini intermitente.
• vedere ȋnceţoşată.
• deplasarea unei cortine negre care acoperă câmpul vizual sau alterarea câmpului vizual periferic (pot fi semne de detașare parţială a retinei).

Cum se pune diagnosticul?

Pentru diagnostic se folosesc soluțiile cu atropină, dilatarea prealabilă a pupilei fiind necesară pentru examinarea fundului de ochi. Atropina este un medicament parasimpatolitic, un antagonist al receptorilor de tip muscarinic.

Complicații

Dacă se constată că detașarea posterioară a corpului vitros a produs o dezlipire a retinei, tratamentul cu laser sau intervenția chirurgicală de specialitate pot preveni pierderea vederii.

Prezenţa unei hemoragii vitreene poate indica o lacrimă la nivelul retinei (la aproximativ 15% dintre pacienţii cu dezlipire posterioară de corp vitros şi care manifestă simptome).

Ecografia oculară poate fi utilă ȋn detectarea rupturii de retină, a lacrimilor la nivelul retinei sau a hemoragiei în vitros.

Diagnostic diferențial

1. Dezlipirea de retină.

2. Sinereza vitreană.

3. Hemoragia vitreană.

4. Inflamaţia corpului vitros (infecţioasă sau non-infecţioasă).

5. Limfomul ocular non-Hodgkin.

6. Hialoza asteroidă.

7. Amiloidoza vitreană.

8. Synchysis scintillans (Synchysis scânteietor).

4. Pronostic decolare de vitros

Doar detașarea vitreana posterioara nu provoacă pierderea vederii şi, ȋn general, dacă diagnosticul de dezlipire posterioara de corp vitros este stabilit, instalarea ulterioară a detașării parțiale de retină este puțin probabilă.

5. Tratament decolare de vitros

Nu există un tratament medicamentos pentru dezlipirea posterioară de vitros. Pentru diminuarea miodezopsiilor, unii medici recomandă tratamente cu laser, deşi această tehnică nu este utilizată la scară largă.

Vitrectomia nu este indicată din cauza riscurilor prea mari pe care le implică, raportul beneficiu/risc fiind considerat ȋn defavoarea acestei variante de tratament.

Pacienţii pot fi avertizaţi ca anumite activităţi sportive, cum sunt exerciţiile foarte solicitante, sporturile extreme sau de contact (box, rugby), sau chiar poziţiile inversate ale corpului care produc congestie la nivel cerebral, pot intensifica simptomele.