Test pentru daltonism
Daltonismul reprezintă incapacitatea ochiului de a vedea anumite culori sau de a le distinge între ele în condiții normale de iluminare. Este cunoscut și sub numele de cecitate cromatică.

Daltonismul (cecitatea cromatică)- semne și tratament

Daltonismul reprezintă incapacitatea ochiului de a vedea anumite culori sau de a le distinge între ele în condiții normale de iluminare. Este cunoscut și sub numele de cecitate cromatică. Cea mai întâlnită formă de cecitate cromatică este cea roșu/verde, în care daltoniștii confundă aceste culori între ele sau chiar cu alte culori de aceeași strălucire sau saturație cum ar fi albastrul sau cenușiul. În cazul Daltonismului persoanele în loc de culoarea verde sau roșu, văd negru sau gri indiferent de gradul de iluminare. Daltonismul afectează mai frecvent sexul masculin (8%) și mai rar sexul feminin (1%).

Daltonism – Cauze

La nivelul retinei se găsesc 2 tipuri speciale de celule pigmentare fotoreceptoare care sunt sensibile la lumină. Acestea sunt celulele cu conuri și celulele cu bastonașe.

Celulele cu conuri receptează cantități mari de lumină. Sunt responsabile de vederea diurnă și colorată și la rândul lor sunt de 3 tipuri. Fiecare din acest tip fiind sensibil la o anumită lungime de undă (culoare), astfel:

  1. Celule care sunt sensibile la lungimi de undă mari (roșu);
  2. Celule care sunt sensibile la lungimi de undă medii (verde);
  3. Celule care sunt sensibile la lungimi de undă scurte (albastru).

Celulele cu bastonașe receptează lumina slabă și sunt responsabile de vederea nocturnă. Cu ajutorul acestora ochiul vede în situații de luminozitate scăzută, fără să dea informații despre culorile din jur. Celulele cu bastonașe sunt de un singur tip.

În cazul daltonismului există un deficit sau chiar inexistența unuia sau a mai multor tipuri de celule cu conuri, explicând deficitul de a distinge anumite culori. Forma ușoară a cecității cromatice apare când toate cele trei celule con sunt prezente, dar una dintre ele nu funcționează corect. Astfel, creierul percepe o culoare diferită de cea normală.

Atunci când celulele pentru roșu lipsesc (protanopie), este foarte dificil ca persoana să distingă culoarea roșie de cea verde. În schimb, în cazul în care lipsesc celulele fotoreceptoare pentru verde (deuteranopie), persoana reușește să distingă culoarea roșie de cea verde pe baza nuanțelor culorii. O persoană care suferă de daltonism are deuteranopie și protanopie.

Tritanopia

Reprezină dificultatea de a distinge culoarea albastră și tendința de a vedea lumea în tonuri de roz-verzui;

Daltonism complet- atunci când o persoană vede doar în nuanțe de gri. Doar 0,00003% din populația lumii suferă de daltonism complet.

Daltonismul poate fi de cauză genetică, legată de cromozomul X. O mamă care este purtătoare a bolii, adică are un cromozom X normal și un cromozom X ce prezintă o mutație a genelor pentru pigmenții roșu/verde, nu va manifesta boala. În schimb, fiul său va avea 50% șanse de a o manifesta. Datorită faptului că bărbații (XY) au un singur cromozom X, sunt mai susceptibili de a dezvolta boala. Pentru ca boala să se manifeste la fiica (XX) ei, este necesar ca și tatăl să aibă Daltonism.

Daltonismul congenital afectează, în mod obișnuit, ambii ochi în mod egal și rămâne stabil pe tot parcursul vieții.

Daltonismul care apare mai târziu în cursul vieții este dobândit prin:

  • Traumatisme ale retinei, ale nervului optic sau cerebrale;
  • Medicamente- unele medicamente care tratează problemele cardiace, hipertensiunea arterială, disfuncția erectilă, infecțiile, tulburările nervoase și problemele psihologice.
  • Expunerea la toxine, precum sulfura de carbon sau anumite îngrășăminte;
  • Consumul de droguri;
  • Anumite boli, precum: anemia falciformă, diabetul, degenerescența maculară, boala Alzheimer, glaucomul, boala Parkinson, alcoolismul cronic și leucemia.

În cazul Daltonismului dobândit, boala poate să nu afecteze ambii ochi simultan și în aceeași măsură. De asemenea, există tendința de a se agrava în timp.

Daltonism –  Semne și simptome

Manifestările Daltonismului variază în funcție de forma acestuia. În unele cazuri, Daltonismul are o manifestare ușoară și pacientul nu realizează că suferă de această boală.

Semnele și simptomele  sunt în general observate de părinți atunci când aceștia îi învață pe copii culorile. Acestea sunt:

  • dificultăți de a vedea culorile în mod obișnuit în condiții de iluminare corespunzătoare;
  • incapacitatea de a face diferența dintre nuanțele aceleiași culori sau dintre culori similare. Este mai frecvent pentru culorile roșu și verde, sau albastru și galben.
  • copiii nu sunt atenți când colorează;
  • probleme în identificarea creionului de culoare roșie sau verde sau a oricărui creion de culoare cu roșu sau verde în compoziția sa (de exemplu violet, maro);
  • miros mâncarea înainte de a mânca;
  • au un excelent simț al mirosului;
  • văd bine noaptea;
  • au sensibilitate la lumini puternice;
  • întâmpină dificultăți atunci când citesc de pe pagini colorate sau scris colorat pe un fond altul decât alb;
  • se pot plânge că îi dor ochii sau capul dacă privesc ceva roșu pe fundal verde sau invers.

Daltonismul – Diagnostic

Diagnosticul poate fi stabilit prin metode de denumire a culorilor, teste pseudoizocromatice Ishihara, atlasul Polack, planșe pseudoizocromatice Stilling, Rabkin și prin teste de clasificare și asortare Farnsworth.

Pentru diagnosticul Daltonismului se utilizează  cel mai frecvent testul pseudoizocromatic Ishihara, care este format dintr-o serie de planșe cu puncte colorate. O cifră (de obicei, una sau mai multe cifre arabe) este încorporată în imagine ca un număr de puncte de culoare puțin diferită față de restul și poate fi văzută de cei cu vedere normală, dar nu și de cei care suferă de daltonism.. Setul complet de teste are o varietate de combinații de culori pentru cifră sau fundal și permite diagnosticarea tipului de discromatopsie.

Testele pseudoizocromatice Stilling, Polack și Rabkin se bazează pe același principiu ca și testele Ishihara, doar ca au reprezentate alte simboluri în loc de cifre.

Testele de clasificare și asortare- teste Farnsworth- sunt formate din cutiuțe în culori spectrale, de saturație și luminozitate constantă/

Daltonismul – Tratament

Nu există tratament care să vindece Daltonismul. Doar în cazul daltonismului dobândit prin medicamente, expunere la toxice sau datorită unor boli, întreruperea medicației care cauzează probleme de vedere, toxicului sau tratarea afecțiunilor oculare pot avea ca rezultat o îmbunătățire a vederii cromatice.

Purtarea unui filtru colorat pe ochelari sau o lentilă de contact colorată poate îmbunătăți percepția asupra contrastului dintre culori. Acest filtru schimbă spectrul luminii care îl traversează în așa fel încât acesta să producă un stimul în ochiul persoanei care suferă de daltonism asemănător celui al unei persoane cu vedere cromatică sănătoasă. Efectul este pe lungimile de undă mare și medie (roșie-verde), în timp ce pe lungimile de undă scurtă (albastră) efectul este mai redus. Folosind lentilele de corecție, daltoniștii pot să perceapă și nuanțele cromatice pe care anterior nu le puteau distinge. Prin acest tip de lentile se poate îmbunătăți capacitatea unui daltonist de a distinge culorile, iar  în 80% din cazuri poate determina corecția completă.

Implicațiile sociale ale daltonismului

Daltonismul în timpul copilăriei poate îngreuna unele activități educaționale și de integrare în colectiv în timpul activităților școlare(majoritatea materialelor educative se bazează și pe culori). Cu toate acestea, problemele sunt în general minore și majoritatea copiilor se vor adapta și vor începe să învețe culorile în stilul în care le percepe creierul lor, astfel că adaptarea la o viață socială normală se va face rapid.

Pacienții afectați de Daltonism nu pot profesa în anumite domenii unde simțul cromatic este foarte important:

  • În armată: piloți, șoferi și mecanici;
  • În aviația civilă: piloți, mecanici și controlori aerieni;
  • În marină: marinari;
  • În căile ferate: conductori și mecanici;
  • În transportul în comun: conducători de autobuz, metrou, vatmani;
  • Polițiști, jandarmi, vameși, pompieri;
  • Electricieni și electroniști;
  • Farmaciști,;
  • Meserii din industria textilă și imprimerie;
  • Pictură și fotografie;
  • În teatru și TV;
  • Meserii din industria alimentară;
  • Anumite specializări medicale (de exemplu, chirurgia).

De cele mai multe ori, daltonismul nu interferează cu o viață normală și nu pune probleme de sănătate pe termen lung.

Adauga comentariu

Apasa aici pentru a adauga comentariu

Suntem pe social media

Like us!