Clostridium tetani și tetanosul

      Genul Clostridium este un gen de bacterii Gram – pozitive, care include mai mulți agenți patogeni semnificativi umani, incluzând agentul care cauzează tetanosul (Clostridium tetani), al botulismului (Clostridium botulinum), al gangrenei gazoase (Clostridium perfringens) și o cauză importantă a diareei (Clostridium difficile). Clostridium conține aproximativ 100 de specii care includ bacterii comune libere, precum și agenți patogeni importanți umani.

 “Definiție microbiologică” a genului Clostridium

      Genul Clostridium reunește bacili Gram – pozitivi, care prezintă următoarele caracteristici:

  • produc endospori ovali sau sferici ce deformează celula (sporii au diametrul mai mare decât corpul bacilului pe care il deformează): Clostridium tetani – spor sferic terminal, cu aspect de „băţ de tobă”; Clostridium perfringens – nu sporulează în cultură – îi observăm pe frotiuri din cultură ca bacili gram pozitivi mari, nesporulaţi; Clostridium spp. – spori ovalari, centrali, paracentrali sau subterminali, cu aspect de „suveică”, „rachetă de tenis”;
  • sunt termorezistenți;
  • sunt mobili prin flageli;
  • sunt anaerobi (nu au nevoie de prezența oxigenului ca să supraviețuiască);
  • nu produc catalază (este o enzimă ce catalizează descompunerea apei oxigenată în apă și oxigen);
  • unele specii fermentează zaharurile, altele sunt azaharolitice.

 Clostridium tetani

  • Habitează natural solul și intestinul animalelor. În mediul de spital, poate contamina bandaje, lenjeria, catgutul, pudra de talc, etc. Sporii rezistă în condiții de uscăciune zeci și sute de ani.
  • La examenul microscopic, Clostridium tetani este un bacil mare cu spor sferic terminal, ceea ce îi conferă un aspect particular de băț de tobă sau ac de gămălie. Pe mediile de cultură, cultivă la 370C și este strict anaerob (este incubat în recipiente etanșe în care aerul este înlocuit prin hidrogen sau azot cu 10 % CO2 – dioxid de carbon). Pe geloză – sânge formează în 48 de ore, colonii cu un diametru de 4 – 6 mm, plate, cenușii. cu margini neregulate și suprafață mată, înconjurate de o zonă îngustă de β-hemoliză. Identificarea bacilului se bazează pe studiul caracterelor biochimice și pe reacția de neutralizare a toxinei.
bacilul clostridium tetani
Clostridium tetani
  • Clostridium tetani penetrează organismul uman ca urmare a traumatismelor cu obiecte contaminate sau, mai rar, după intervenții chirurgicale. Contaminarea nou – născutului este posibilă atunci când cordonul ombilical este secționat în condiții septice. Receptivitatea este maximă în rândul persoanelor neimunizate (care nu au primit vaccin) sau imunizate parțial (nu au primit doza completă de vaccin).

Ce este tetanosul?

      Tetanosul este o infecţie acută anaerobă cauzată Clostridium tetani, ce produce o toxină (tetanospasmina este principalul factor de virulență al bacteriei) a cărei acţiune este la nivelul sistemului nervos central. Deşi progresele în medicină permit astăzi să considere tetanosul o boală total evitabilă prin profilaxie specifică, încă se înregistrează un număr destul de mare de cazuri anual, populația din țările nedezvoltate fiind afectată mai frecvent.

      Căile de infecție a tetanosului sunt: plăgile (mai ales cele contaminate cu pământ şi bălegar), catgut ( preparat din intestin de oaie incorect sterilizat), cordonul ombilical (care este infectat după ligatură şi secţiune și care produce tetanosul nou – născuţilor.

      Cel mai frecvent, tetanosul apare după om perioadă de incubaţie de 24 ore până la 15 zile la cei nevaccinaţi și 11 – 30 zile la cei vaccinaţi. Iniţial, pacientul este somnolent, febril, cu cefalee intensă şi rebelă la tratamentul medicamentos. Tabloul clinic în tetanos cuprinde: trismus (contracție spastică involuntară a mușchilor mandibulei, care împiedică deschiderea gurii), risus sardonicus (semn specific pentru tetanos), redoarea cefei, disfagie, opistotonus (corpul arcuit pe spate în sprijin pe vertex şi regiunea calcaneană, dar poate apare şi arcuirea laterală (pleurostotonus) sau ventrală (emprostotonus), rupturi musculare. Simptomatologia se agravează progresiv, atingând un vârf în ziua 4 – 6, după care ele diminuă gradat, vindecarea apărând la 20 – 30 zile.

      Diagnosticul de tetanos se pune pe baza: anamnezei (existenţa unei plăgi sau a oricărei porţi de intrare posibile a bacteriei), examenului clinic – obiectiv (obiectivează simptomele și semnele tetanosului, la debut și în perioada de stare), explorărilor paraclinice (culturile din secreţia plăgii confirmă bacteriologic diagnosticul).

imagine cu tetanos
Tetanosul

      Complicaţiile tetanosului sunt:

  • insuficienţa respiratorie acută;
  • infecții intercurente (respiratorii, urinare) – datorate unui teren tarat preexistent;
  • insuficienţă circulatorie acută și colaps cardio – vascular;
  • deces.

Tratamentul în tetanos

      Administrarea serului antitetanic pentru neutralizarea toxinelor prezente în sângele circulant se efectuează astfel: 200.000 U.I. imediat după stabilirea diagnosticului şi 50.000 U.I. după o săptămână; dacă simptomele persistă, este posibilă o a treia inoculare, după încă o săptămână. În tetanos, se pot administra următoarea medicație: analgezice (Codeină, Morfină), sedative, relaxante musculare, antibiotice (Penicilina este cel mai activ medicament antitetanic, dar se mai pot folosi Ampicilina, Metronidazolul, Cefalosporinele, Tetraciclinele). Tratamentul plăgii în tetanos presupune excizia și îndepărtarea țesuturilor „fără viață”, irigare cu apă oxigenată, administrarea de antibiotice cu spectru larg.

Profilaxia în tetanos

      Profilaxia infecţiei cu Clostridium tetani se realizează prin imunizare activă şi pasivă, după scheme standardizate, care sunt folosite în toate colțurile lumii. Imunizarea activă este făcută la toţi copii şi la adulţii din categoriile de risc (mineri, agricultori, soldaţi, fermieri) şi oferă o imunitate îndelungată. Imuninarea activă presupune vaccinarea cu vaccinul anti Diftero – TetanoPertussis (DTP). Imunitatea maximă la copii se obţine după 4 injectări. După vârsta de 3 ani se administrează numai vaccinul Diftero-Tetanic (DT). Imunizarea activă la adulţi, în afara plăgilor, se realizează cu vaccinul anti – Tetanos Adsorbit. Se recomandă ca din 5 în 5 ani să se practice revaccinarea în doze rapel.

profilaxia tetanosului
Imunizarea in tetanos

      Tratamentul se aplică ÎN MOD OBLIGATORIU persoanelor ce prezintă plăgi cu risc tetanigen: muşcătură de animale, plăgi înţepate (cuie, ace etc.), plăgi prin accidente de circulaţie, plăgi infectate, fracturi deschise, arsuri de gradul mare (III, IV), orice plagă murdărită cu pământ, bălegar sau praf de stradă, plăgi infectate ale cordonului ombilical.

      În general, prognosticul în tetanos este deosebit de grav, atingând o mortalitate de 30 – 60 % în cazurile de tetanos cu insuficienţă respiratorie acută. Mortalitatea este direct proporţională cu gravitatea simptomelor şi invers proporţională cu durata perioadei de incubație a bolii. Boala nu conferă imunitate, iar bolnavul care a supravieţuit tetanosului, dacă nu este imunizat artificial, rămâne susceptibil unei noi îmbolnăviri.

Un singur comentariu

Apasa aici pentru a adauga comentariu

Suntem pe social media

Like us!