Ciclul menstrual-tulburari de menstruatie

Ciclul menstrual reprezintă ansamblul modificărilor lunare de la nivelului sistemului reproducător feminin, termenul „menstrual ” provenind din cuvântul latin „menstrus”, însemnând „în fiecare lună”. Ciclul menstrual este controlat de sistemul endocrin și anume de hormonii secretați de hipotalamus, hipofiză și ovare.
Hormonii sunt substanţe eliberate de glandele endocrine direct în sânge, exercitându-şi efectul la distanţă faţă de locul în care au fost produşi. Ei pot avea efecte specifice sau pot controla secreţiile altor glande endocrine.

Pentru început aş dori să punctez că termenul de menstruaţie se referă la perioada în care apare sângerarea menstruală, menstruaţia fiind o parte a ciclului menstrual.
Durata medie a ciclului menstrual este de 28 de zile, existând și variaţii individuale: se consideră normal un ciclul menstrual cuprins între 24 și 32 de zile. Ziua 1 a ciclului menstrual este considerată ziua apariţiei sângerării menstruale.

Sângerarea menstruală dureză 3-5 zile, cu variaţii individuale, orice durată între 2 şi 7 zile fiind considerată normală. În timpul menstruaţiei se pierd aproximativ 10-80 ml de sânge. Adolescentele şi femeile în perioada de premenopauză au cicluri menstruale cu durată variabilă şi inegală din cauza nivelurilor neregulate ale progesteronului. De asemenea, cantitatea de sânge menstrual tinde să fie mai abundentă.

Ciclul menstrual este alcătuit din:

Perioadă preovulatorie/ preovulație – faza foliculară, în care se formează foliculul ovarian
Ovulaţie – eliberarea ovocitului în cavitatea abdominală
Perioadă postovulatorie/ postovulație– faza luteală, în care se formează corpul galben (corpul luteal)

Noţiuni de anatomie

Pentru a putea înţelege mai bine modificările ce au loc în timpul ciclului menstrual vom puncta pentru început câteva noţiuni scurte de anatomie.
Sistemul reproducător feminin este alcătuit din:

– ovare (gonadele/ organe feminine cu rolul de a produce celule reproducătoare şi hormoni)
– căi genitale: trompe uterine, uter şi vagin
– organe genitale externe: vulvă
– glande anexe: glandele mamare.

Ovarele sunt glande mixte, ele având rolul de a produce hormoni şi celule reproducătoare. Cei mai importanţi hormoni produşi de ovare sunt :
– Estrogenul, cu rol în formarea endometrului şi a dezvoltării caracterelor sexuale secundare (dispunerea ţesutului adipos, dezvoltarea glandelor mamare)
– Progesteronul, cu rol în stimularea dezvoltării endometrului, având rolul de a pregăti mucoasa uterină pentru fixarea celulei ou sau zigot, proces numit nidare.

Trompele uterine sunt conducte musculo-membranoase. Ele leagă ovarele de uter, având rolul de a transporta celula ou până la uter.
Uterul este un organ musculos situat în cavitatea abdominală. La nivelul său au loc fixarea celulei ou şi dezvoltarea embrionului.

Uterul este alcătuit din 3 straturi:

– Perimetru sau tunica seroasă ce acoperă corpul uterului
– Miometru sau tunica musculară
– Endometru sau tunica mucoasă ce reprezintă stratul funcţional al uterului, cel ce se elimină cu sângerarea menstruală.

Vaginul este un organ musculo-conjunctiv ce face legătura între vulvă şi uter. Vaginul se deschide la nivelul vulvei.
Vulva este un organ genital extern alcătuit din:
– muntele lui Venus – situat anterior, se mai numeşte şi munte pubian
– labii mici – ce delimitează deschiderea anterioară a vaginului
– labii mari – acoperite cu tegument şi păr
– clitoris – organ erectil de formă cilindrică situat anterior
– glande Bartholine, a căror secreţie are rolul de a asigura umiditatea.

Perioda preovulatorie/ faza foliculară

Ziua 1 a ciclului menstrual este reprezentată de ziua în care apare sângerarea menstruală şi reprezintă debutul fazei foliculare. În perioada preovulatorie apar modificări hormonale menite să pregătească organismul pentru ovulaţie. La începutul ciclului menstrual, glanda hipofiză începe să producă FSHii, un hormon cu rol în stimularea dezvoltării foliculilor ovarieni la nivelul ovarului. În interiorul foliculior se dezvoltă câte un ovocit.

De asemenea, FSH-ul stimulează producția de estrogeni a foliculilor, concentraţia estrogenului în sânge crescând odată cu dezvoltarea foliculilor. Dintre aceşti foliculi se va selecta un folicul dominant, mai mare decât ceilalţi, ce va secreta mai mult estrogen, hormon ce stimulează formarea endometrului. Durata fazei foliculare este variabilă (12-18 zile).

Ovulaţia

Cu 24-48 de ore înainte de ovulaţie, hipofiza începe să secrete mai mult LH, hormon cu rolul de a determina ovulaţia şi maturarea corpului galben. Cu 24-48 de ore înainte de ovulaţie secreţia LH-ului este maximă, rezultatul acesteia fiind ruperea foliculului dominant şi eliberarea ovulului în cavitatea abdominală. Ovulul este apoi preluat de trompele uterine. Este important de menţionat că ovulaţia poate avea loc în lipsa vârfului preovulator al LH-ului, secreţia maximă a acestui hormon având un rol fundamental în producerea ovulaţiei.

La majoritatea femeilor, ovulaţia are loc în ziua 14 a ciclului menstrual, dar există variaţii individuale şi chiar de la un ciclu menstrual la altul, ovulaţia putând avea loc în mod normal în zilele 12-16 ale ciclului menstrual.
Unele femei acuză prezența în timpul ovulaţiei a unei mici sângerări, cu apariţia unor crampe uşoare sau severe. Alte semne ale ovulaţiei pot fi reprezentate de mastodinie (durere sau senzaţie de tensiune la nivelul sânilor), colorarea areolelor mamare (pielea din jurul sfârcurilor), creşterea apetitului sexual, inflamarea labiilor sau cefalee (dureri de cap).

Perioada postovulatorie

După eliberarea ovocitului, foliculul ovarian matur se trasformă în corp galben ce începe să producă şi progesteron în cantităţi din ce în ce mai mari. Progesteronul este un hormon ce stimulează proliferarea endometrului, având rolul de a pregăti mucoasa uterină pentru fixarea celulei ou sau zigot, proces numit nidare. După nidare, corpul galben îşi păstrează secreţia încă 3 luni, până când rolul lui este preluat de placentă. Dacă ovulul nu a fost fecundat, atunci el va fi eliminat în zilele 19-20, secreţia corpului galben începând să scadă. În ziua 26 secreţia corpului galben scade brusc, determinând ischemia mucoasei uterine, apoi necroza acesteia, având ca rezultat apariţia sângerării menstruale cu începerea unui nou ciclu.

Perioada fertilă

Perioada fertilă reprezintă perioada din ciclul menstrual în care un contact sexual neprotejat poate duce la apariţia unei sarcini. După ovulaţie ovulul rămâne viabil timp de 24 de ore. Spermatozoizii pot fi viabili în tractul genital feminin până la 5 zile de la contactul sexual neprotejat, deşi marea majoritate nu supravieţuiesc mai mult de 24-48 de ore. Astfel, se consideră că perioada fertilă durează 6 zile (5 zile preovulator şi o zi postovulator). Identificarea perioadei fertile este importantă, în special pentru cuplurile ce plănuiesc să conceapă un copil, deoarece în afara acestei ferestre de 6 zile, şansele de apariţie a unei sarcini sunt mai mici. Aceştia pot apela inclusiv la metode pentru determinarea zilei ovulaţiei.

Metode de a determina ziua ovulaţiei

Cele mai precise metode de a determina ziua ovulaţiei sunt reprezentate de efectuarea unui test de ovulaţie cu care se dozează cantitatea de LH din urină. Pe piaţă există o serie de teste asemănătoare testelor de sarcină. O altă metodă este monitorizarea ecografică, de preferat pe cale transvaginală, prin care se evidenţiază foliculul matur în ziua 14.

Alte metode mai puţin precise sunt reprezentate de:

– metoda calendarului – constă în identificarea perioadei fertile a ciclului menstrual și evitarea contactelor sexuale pe parcursul acestei perioade
– măsurarea temperaturii bazale – constă în măsurarea temperaturii corporale în fiecare dimineaţă după trezire şi notarea valorii într-un grafic. Astfel se poate observa modificarea temperaturii bazale în funcţie de faza ciclului menstrual. În timpul ovulaţiei, temperatura corporală scade cu 0.3 grade, ca la sfârşitul ovulaţiei să crească cu aproximativ 1 grad.
– măsurarea temperaturii intrarectale – metoda este asemănătoare cu măsurarea temperaturii bazale
– metoda Billings de investigare a mucusului cervical -mucusul este mai abundent şi mai clar în timpul ovulaţiei.

Menarha

Menarha reprezintă primul ciclu menstrual apărut în viaţa unei femei. Ea apare la luni sau ani după debutul pubertăţii, care este marcat de începutul creşterii părului pubian şi al dezvoltării sânilor. În mod normal acestea au loc în jurul vârstei de 11-15 ani. Vârsta apariţiei menarhei este influențată de factori genetici, alimentari, dar și de starea generală de sănătate.

Ciclurile menstruale ale adolescentelor au nişte caractere aparte: la început durează între 21 şi 45 de zile; uneori, sângerările sunt prelungite, dar se pot opri spontan. Acest lucru se întâmplă deoarece sistemul endocrin este încă imatur, cu un nivel în sânge fluctuant al progesteronului. Ciclurile menstruale încep să se normalizeze în decurs de 2-3 ani.

Menopauza

Întreruperea ciclurilor menstruale, ce marchează sfârşitul perioadei reproducătoare din viaţa unei femei, poartă numele de menopauză. Aceasta poate să apară oricând între 45 şi 55 de ani, vârsta medie fiind de 52 de ani.
Cu aproximativ 2-5 ani înainte de apariţia menopauzei, valorile hormonale încep să varieze şi, odată cu acestea, durata ciclurilor menstruale se schimbă, cu posibilitateade a se prelungi. Treptat, ciclurile menstruale devin anovulatorii (nu se mai produc ovule în urma lor), iar fertilitatea scade.

În perioada premergătoare menopauzei unele femei pot prezenta:

– bufeuri (senzații de căldură)
– insomnie
– tulburări de dispoziţie cu iritabilitate
– scăderea capacităţii de concentrare
– anxietate sau depresie
– cefalee
– scăderea libidoului
– uscăciune vaginală
– cicluri menstruale cu durată variabilă – între 21 şi 45 de zile.

În momentul în care apar simptome se recomandă efectuarea unui consult de specialitate, pentru evaluarea simptomelor şi stabilirea unui tratament optim medical şi igieno-dietetic.

Noţiuni elementare de igienă în timpul menstruaţiei

Managementul sângerărilor menstruale este un subiect delicat şi trebuie individualizat în funcţie de fluxul sângerării, dar şi de stilul de viaţă abordat sau de preferinţe, pe piaţă existând numeroase produse dedicate.

Cele mai utilizate produse sunt tampoanele şi absorbantele.

Absorbantele sunt materiale de uz extern folosite pentru a absorbi și reține fluxul menstrual, protejând astfel lenjeria intimă. Ele sunt disponibile pentru fluxuri uşoare sau abundente.
Tampoanele, pe de altă parte, se introduc în interiorul vaginului, la exterior rămânând un fir rezistent. Este recomandat ca un tampon să nu fie lăsat mai mult de 4 ore. Din acest motiv ele nu sunt recomandate a fi folosite pe timpul nopţii, când se preferă absorbantele. Totuşi, tampoanele reprezintă soluţia optimă în timpul înotului, când absorbantele nu se pot folosi.

Pe piaţă se mai găsesc şi cupe menstruale în formă de clopot, din silicon medicinal sau latex, ce se introduc intravaginal, colectând sângele eliminat. Aceste cupe beneficiază de un avantaj economic deoarece pot fi reutilizate timp îndeungat. De asemenea, se pot folosi și în timpul înotului. Dezavantajul cupelor este reprezentat de costul lor ridicat, de riscul de a afecta pozitia dispozitivelor contraceptive intrauterine, dar şi de faptul că sunt mai greu de utilizat decât celelalte metode. Deşi există state, precum SUA, unde se folosesc încă din anii ’30, ele nu sunt foarte populare pe teritoriul României.

În timpul sângerării menstruale este foarte importantă menţinerea unei bune igiene. Sângele menstrual tinde să pătrundă între labii; din acest motiv este recomandată curăţarea excesului de sânge de la acest nivel, esenţială pentru curăţarea organelor genitale externe, în special pentru prevenirea mirosurilor neplăcute. Un alt lucru important este ca, în timpul curăţării, aceasta să se facă dinspre vagin spre anus. Scopul acesteia este prevenirea contactului bacteriilor colonului cu tractul vaginal sau cu uretra şi scăderea riscului apariţiei infecţiilor vaginale şi urinare.

În timpul sângerărilor menstruale este foarte importantă schimbarea regulată a absorbantelor, deoarece umezeala excesivă de la acest nivel poate duce nu numai la apariţia mirosurilor neplăcute, dar şi la apariţia iritaţiilor.
În ciuda unor mituri populare, băile calde sunt recomandate în timpul menstruaţiei, având numeroase beneficii: menținerea igienei, relaxarea musculară cu diminuarea durerilor menstruale, îmbunătăţirea stării de spirit şi diminuarea senzaţiei de balonare. De asemenea, sângerarea menstruală nu contraindică efectuarea exerciţiilor fizice. Acestea contribuie la ameliorarea crampelor, a anxietăţii şi a stării de spirit.

Tulburări ale ciclului menstrual

Tulburările ciclului menstrual reprezintă ansamblul abaterilor de la normal apărute în timpul ciclurilor menstruale. Acestea variază de la crampe uşoare şi indispoziţie până la dismenoree severă. Cele mai frecvente tulburări sunt dismenoreea şi sindromul premenstrual.

Alte tulburări sunt reprezentate de:

– amenoree = lipsa ciclurilor menstruale; poate fi primară (dacă ciclurile menstruale nu au apărut până la vârsta de 16 ani) sau secundară (oprirea ciclurilor menstruale pentru o perioadă mai lungă de 6 luni)
– scăderea fluxului menstrual – hipomenoree sau creşterea fluxului menstrual – hipermenoree
– metroragii = creşterea duratei sângerării menstruale peste 8 zile, cu sau fără hipermenoree
– bradimenoree = creşterea duratei ciclurilor menstruale peste 35 de zile cu scăderea frecvenţei lor
– tahimenoree = scurtarea duratei ciclurilor menstruale sub 21 de zile cu creşterea frecvenţei lor.

Dismenoreea sau durerile menstruale

Peste 60% din femei suferă de dureri de intensitate variabilă în timpul menstruaţiei. Acestea sunt, de obicei, localizate la nivelul abdomenului inferior sau spatelui şi pot să debuteze chiar cu 1-2 zile înainte de menstruaţie. Durerile pot fi însoţite de greaţă, vărsături, constipaţie, senzaţie de balonare, cefalee sau ameţeli.

Factorii favorizanți ai apariției dismenoreei sunt :
Vârstă ≤ 20 ani
Pubertate apărută înaintea vârstei de 11 ani
Nulipare – femei ce nu au avut nici o naştere
Anxietatea și stressul emoțional
Boala inflamatorie pelvină
Uterul fibromatos
Endometrioza
Stenoza cervicală – îngustarea colului uterin

Sindromul Premenstrual (SPM)

Sindromul premenstrual reprezintă ansamblul tulburărilor fizice şi psihice apărute cu 1-2 săptămâni înaintea sângerării menstruale. Aproximativ 3 din 4 femei se confruntă cu o parte din manifestările sindromului premenstrual.

Simptomele asociate SPM-ului sunt următoarele :
Nervozitate, iritabilitate
Depresie
Anxietate
Scăderea libidoului
Schimbări bruşte de dispoziţie sau tulburări comportamentale
Lipsă de energie
Acnee
Dificultăţi de concentrare
Sensibilitate la nivelul sânilor
Cefalee.

În apariţia SPM-ului au fost identificaţi numeroşi factori de risc; printre aceştia se numără: deficitele minerale
(în special Ca şi Mg), deficitul de vitamine (mai ales vitamine din grupul B), stressul, excesul de cafeină, factorii genetici.
Scăparea de sub control a simptomelor sau afectarea calităţii vieţii impun efectuarea unui control de specialitate.

Aftele bucale - cauze, simptome, tratament…

Efectele mercurului asupra sanatatii umane…