Dopul de ceară în urechi (Cerumenul)

NewsMed

19 Oct 2017

Vizualizări: 4138

Distribuie Articolul

1) Generalități

Cerumenul este o substanță gălbuie, cleioasă, secretată de glandele conductului auditiv, cu rol de protecție. Cerumenul are în compoziția sa o substanță cu pH acid, cu efecte împotriva bacteriilor dar benefică pentru tegument și care reține particule de praf sau chiar insectele mici. Aspectul acestei secreții este diferit în funcție de vârstă, sex și rasă. Când cerumenul nu se mai evacueză normal, se formează dopul de ceară care poate determina complicații precum hipoacuzie, infecție (otită) sau vertij.

2) Cauzele apariției dopului de ceară

Una din cele mai frecvente cauze ale formării dopului de cerumen este folosirea bețișoarelor igenice, folosite pentru așa zisa „curățare” a urechii. Acestea împing ceara către timpan, nelăsând-o să se elimine normal și, încetul cu încetul, formează dopul.

Alte cauze sunt purtarea de dispozitive intraauriculare, precum căștile audio sau aparatele auditive.
Lucratul într-un mediu cu particule de praf duc la hipersecreție de ceară. Există și factori care țin de condiția pacientului: canalul auditiv îngust sau afecțiuni dermatologice cu descuamarea pielii.

3) Simptomele dopului de ceară

Din cauza obstruării canalului auditiv extern, hipoacuzia este frecvent întâlnită. Mai apare și senzația de plenitudine, de urechi înfundate sau de diferite zgomote în ureche (tinitus, vâjâit sau pocnituri).

Durerea auriculară și mâncărimea sunt și ele prezente la mulți pacienți. Totuși, dopul poate evolua timp îndelungat fără a da vreun simptom, din cauză că obstruează canalul doar parțial. Acesta este descoperit la un examen de rutină, dar, după baie, poate simți urechea înfundată datorită umezelii cerumenului care duce la dilatarea sa.

4) Diagnosticul afecțiunii

Diagnosticul se stabilește de către medicul ORL cu ajutorul unui otoscop. Inspectează canalul auditiv extern cu dispozitivul și observă direct dopul. Totuși, simptomatologia poate fi suficientă în majoritatea cazurilor. Această investigație nu este deloc dureroasă sau insuportabilă.

Ulterior, doctorul va adresa o serie de întrebări pentru a stabili cauza. Chiar dacă pacientul are antecedente de dopuri de ceară, medicul nu trebuie să presupună diagnosticul fără un examen clinic. Nu este necesară folosirea imagisticii in acest scop.

5) Tratamentul

După stabilirea diagnosticului, medicul otorinolaringolog începe extragerea dopului. O metodă utilă este aspirația auriculară, asta dacă dopul este moale sau dacă există o inflamație / leziune la nivelul timpanului. Pentru extragerea dopurilor dure sau vechi se folosesc instrumente speciale (chiuretă– instrument mic, curbat). Anterior procedurii se instilează în ureche soluții care înmoaie cât de cât ceara. Acestea sunt apa oxigenată sau soluțiile uleioase.

Este interzisă încercarea curățării urechii cu bețișoare după o intervenție chirurgicală auriculară, în caz de perforație timpanică sau de secreții purulente (otoree).

Dacă apariția dopului de ceara este o problemă cronică la pacient, medicul poate recomanda folosirea peroxidului de carbamidă (picături auriculare) timp de 6-8 săptămâni. Dar soluția are ca reacție adversă iritația pielii delicate din ureche, de aceea se folosește numai la cererea medicului.

6) Evoluția dopului de cerumen

Obstrucția canalului auditiv favorizează dezvoltarea infecțiilor micotice și bacteriene. Acestea se manifestă prin dureri, mâncărime și scurgeri de puroi. Este importantă tratare rapidă (otita poate duce la surditate), iar aceasta se face prin antibioterapie locală.

Uneori, din cauza tentativelor personale de a îndepărta acest dop, pacienții își pot perfora timpanul sau leza pielea delicata. În aceste cazuri, intervenția ORL-listului trebuie să fie rapidă.

7) Stil de viață și remedii

Pentru curățarea urechii, mai întâi se înmoaie ceara folosind o pipeta cu ulei mineral sau apă oxigenată. Se realizează cam de două ori pe zi, dar să nu se depășească 4-5 zile. Apoi se poate spăla urechea cu seringa cu ser fiziologic, stând cu capul înclinat de partea opusă. După câteva minute, se poate îndrepta capul pentru scurgerea lichidului. Se șterge urechea doar la exterior cu un prosop sau șervețel.

Alte remedii sunt spray-urile cu apă de mare, uleiul de parafină cald (înmoaie și dizolvă ceara), amestec de oțet de mere și apă în părți egale, pentru restabilirea pH-lui normal. Aceste soluții trebuie introduse calde în ureche și îndepărtate după câteva minute de acțiune.