Cavitatea bucală- anatomie descriptivă şi topografică

inscriere in comunitate de doctori

Generalităţi

Cavitatea bucală reprezintă primul segment al sistemului digestiv. Este o structură anatomică deosebit de importantă atât funcţional, cât şi estetic. Cavitatea bucală prezintă numeroase organe de mare importanţă. Totodată, cavitatea bucală reprezintă şi o cale de pătrundere a bacteriilor în organism.

Localizare

Este situată în etajul inferior al feţei, sub fosele nazale şi anterior de faringe.

Formă şi dimensiuni

Are forma unui ovoid. Diametrul sagital are 7 cm, cel transversal 6 cm, iar cel vertical măsoară 7 cm.

Conţinut

Conţine arcadele alveolodentare, limba şi glandele salivare.

Orificii de comunicare

Prezintă două orificii de comunicare:

  • unul anterior, prin care comunică cu exteriorul;
  • altul posterior, prin care comunică cu faringele.

Cavitatea bucală este împărţită de arcadele alveolodentare în două:

1.Vestibulul bucal

Este delimitat anterior de un perete musculocutanat (buze şi obraji) şi posterior de arcadele dentare.

Buzele

Fiecare buză prezintă:

  • o faţă anterioară;
  • o faţă mucoasă, posterioară;
  • o margine aderentă;
  • o margine liberă;
  • două extremităţi.

Buzele delimitează orificiul gurii. Acestea sunt bogat vascularizate prin:

  • arterele labiale, ramuri din artera facială;
  • venele ce se varsă în vena facială;
  • limfaticele ce prezintă o reţea cutanată şi alta mucoasă.

Inervaţia buzelor e asigurată de nervul facial  şi nervul trigemen.

Obrajii

Obrajii sunt cei care închid cavitatea bucală. Ei prezintă:

  • o faţă externă cutanată;
  • o faţă internă (răspunde vestibulului bucal);
  • o margine superioară;
  • o margine inferioară (răspunde marginii inferioare mandibulare);
  • o margine anterioară;
  • o margine posterioară (răspunde marginii anterioare mandibulare).
    Obrajii sunt vascularizaţi astfel:
  • de artera bucală şi artera transversă a feţei;
  • de venele ce se varsă în vena facială.

Nervii sunt ramuri din nervii facial şi trigemen.

Procesele alveolare

Sunt tapetate de mucoasa gingivală. Au o structurăsimilară cu cea a mucoasei bucale şi sunt bine vascularizate.

Dinţii

Sunt fixaţi în alveole şi sunt în număr de 32 în dentaţia definitivă şi 20 în cea temporară. Fiecare dintre prezintă o rădăcină, un col (gât) şi o coroană.

Structura dinţilor include:

  • o componentă dură, dentina, acoperită de cement la nivelul rădăcinii şi coroanei;
  • o componentă moale, pulpa dintelui.

Dinţii se împart în:

  • incisivi (4 pe fiecare arcadă);
  • canini (2 pe fiecare arcadă);
  • premolari (4 pe fiecare arcadă);
  • molari (6 pe fiecare arcadă).

Vascularizaţia arterială a dinţilor este asigurată de artera maxilară. Venele se varsă în vena facială. Dinţii arcadei superioare sunt inervaţi de nervul maxilar, iar cei ai arcadei inferioare de mandibular.

Forma vestibulului

Vestibulul bucal are forma unei potcoave.

Comunicări

Prin orificiul bucal comunică cu exteriorul, iar prin spaţiile interdentare cu cavitatea bucală propriu-zisă.

Diviziunea vestibulului

În raport cu peretele musculocutanat:

  • zona labială;
  • zona bucală;

În raport cu arcadele alveolodentare:

  • o porţiune superioară;
  • o porţiune inferioară.
Structură

Vestibulul conţine un şant vestibular superior (maxilar) şi unul inferior (mandibular).

Vascularizaţia

Arterele sunt reprezentate de:

  • artera infraorbitală;
  • arterele mentală şi submentală;
  • arterele labială superioară şi inferioară;
  • artera bucală.

Venele drenează în vena facială.

Limfaticele se varsă în  nodurile submandibulare.

2.Cavitatea bucală propriu-zisă

Localizare

Este limitată anterior şi lateral de arcadele dentare, superior de bolta palatină, inferior de planşeul bucal şi posterior de istmul bucofaringian.

Comunicări

Comunică:

  • cu vestibulul bucal prin spaţiile interdentare şi spaţiul din spatele ultimului molar;
  • cu faringele spre posterior
Pereţi

Pereţii anterior şi lateral sunt reprezentaţi de arcadele alveolodentare.

Peretele superior e format de bolta palatină. Aceasta desparte cavitatea bucală de fosele nazale. Palatul dur (bolta) se continuă cu vălul palatin. În structura palatului dur se găsesc trei straturi:

  • un strat osos;
  • un strat glandular format din glandele palatine;
  • un strat mucos ce conţine o mucoasăalb-rozacee.

Peretele posterior e format de vălul palatin. Acesta prezintă:

  • o faţă bucală, orientată în jos şi anterior;
  • o faţă nazală, orientată în sus şi posterior;
  • o margine aderentă care răspunde marginii posterioare a palatului dur;
  • o margine liberă orientată în jos şi înapoi. Pe marginea liberă se află uvula (omuleţul/ lueta) şi arcurile palatine. Arcurile palatine sunt reprezentate de un arc anterior şi unul posterior. Între acestea se află fosa tonsilară în care se află tonsilele palatine (amigdalele), organe limfoide.

Peretele inferior este format din părţile moi care închid spaţiul dintre corpul mandibulei şi osul hioid. Cuprinde:

1.Diafragma gurii

Delimitează cavitatea bucalăde regiunea suprahioidiană. Este formată de cei doi muşchi milohioidieni. Aceştia sunt întăriţi superior de muşchii geniohioidieni şi inferior de muşchii digastrici.

2.Regiunea sublinguală

Este mărginită anterior şi lateral de arcadele alveolodenare, iar posterior de limbă. Pe linia mediană prezintă o plică sagitală numită frâul limbii. Pe laturile frâului se găseşte câte un orificiu în care se deschide ductul glandei salivare submandibulare.

3.Limba

Este un organ musculos cu rol digestiv, gustativ şi fonator.

Localizare

Este situată în cavitatea bucală, alcătuind peretele inferior al acesteia.

Formă

Are formă conică.

Părţi componente

Este formatădintr-o rădăcină şi un corp, separate printr-un şanţ terminal. Acesta e situat la câţiva milimetri în spatele V-ului lingual.

Rădăcina limbii reprezintă porţiunea situată înapoia şanţului terminal, prin care limba se fixează de organele din jur. Este legată de epiglotă prin trei plici mucoase gloso-epiglotice.

Corpul limbii este porţiunea situată anterior de şanţul terminal.

Structură

Este formată dintr-un schelet osteofibros, muşchi şi o mucoasă

Scheletul osteofibros cuprinde osul hioid, membrana hioglosiană şi septul limbii.

Muşchii limbii sunt extrinseci şi intrinseci. Cei extrinseci sunt:

  • muşchiul genioglos;
  • muşchiul hioglos;
  • muşchiul stiloglos;
  • muşchiul palatoglos;
  • muşchiul faringoglos.

Muşchii intrinseci sunt:

  • muşchiul longitudinal inferior;
  • muşchiul longitudinal superior;
  • muşchiul transvers;
  • muşchiul vertical.

Mucoasa linguală se continuă cu cea bucofaringiană. Cuprinde:

-mucoasa senzorială, care prezintă papilele linguale:

·         papilele circumvalate: situate anterior şi paralel cu şanţul terminal. Formează V-ul lingual. Sunt în număr de 7-12. Sunt vizibile cu ochiul liber. Fiecare papilă conţine până la câteva mii de muguri.

·         papilele fungiforme: sunt situate pe faţa dorsală a limbii. Fiecare papilă conţine 3-5 muguri.

·         papilele foliate: situate pe marginile limbii, având numeroşi muguri.

·         papilele filiforme: sunt cele mai numeroase, dar nu conţin muguri gustativi. Au rol tactil.

-mucoasa de acoperire, situată în continuarea celei senzoriale.

Vase şi nervi

Vascuarizaţia arterială este reprezentată  de artera linguală.

Venele se varsă în vena linguală, afluent al venei jugulare interne.

Limfaticele se varsă în nodurile limfatice cervicale profunde superioare.

Nervii motori provin din facial pentru m.stiloglos şi palatoglos. Nervul hipoglos asigură intervaţia celorlalţi muşchi.

Nervul lingual (ramură din mandibular) asigură sensibilitatea generală. Sensibilitatea gustativă e furnizată de nervul glosofaringian şi de nervul lingual.

Glandele salivare

În funcţie de volumul lor se împart în glande salivare mari şi mici.

1.Glandele salivare mici

Se clasifică în:

  • glande labiale- se găsesc în submucoasa buzelor;
  • glande bucale (molare)- situate în submucoasa obrazului;
  • glande palatine- dispuse în mucoasa vălului palatin şi a bolţii palatine;
  • glande linguale- situate anterior, posterior şi pe marginile submucoasei linguale.
2.Glandele salivare mari

Sunt reprezentate de glanda parotidă, glanda submandibulară şi glanda sublinguală.

Glanda parotidă

Este cea mai voluminoasă glandă salivară.

Localizare

Este situată sub conductul auditiv extern şi înapoia mandibulei. Este cuprinsă în loja parotidiană. Această lojă prezintă 6 pereţi:

  • anterior: ramura mandibulei cu inserţiile muşchilor maseter şi pterigoidian anterior;
  • posterior: mastoida, pe care se inseră muşchii sternocleidomastoidian şi digastric;
  • superior: articulaţia temporo-mandibulară şi meatul acustic extern;
  • inferior: despărţitoarea submandibulo-parotidiană;
  • medial: faringele;
  • lateral: fascia cervicală superficială.
Formă şi dimensiuni

Are forma unei prisme triunghiulare şi masa de circa 25-30 de grame.

Părţi componente

Prezintă două părţi, trei feţe şi trei prelungiri:

  • partea superficială este situată lateral de nervul facial, fiind mai voluminoasă;
  • partea profundă, situată medial de nervul facial;
  • faţa laterală, acoperită de structurile superficiale ale regiunii bucale;
  • faţa anteromedială aflată în raport cu marginea posterioară a mandibulei;
  • faţa posteromedială situată în raport cu muşchiul sternocleidomastoidian şi pântecele posterior al digastricului;
  • o prelungire anterioară de formă triunghiulară ce însoţeşte ductul glandei. Ductul glandei parotide rezultă din unirea canalelor interlobulare. Trece peste faţa laterală a muşchiului maseter şi înconjoară corpul grăsos al obrazului. Perforează muşchiul buccinator şi se deschide printr-un orificiu în vestibulul bucal. Orificiul e situat în dreptul molarului 2 de pe arcada superioară.
  • o prelungire posterioară situată între muşchii sternocleidomastoidian şi digastric;
  • o prelungire medială ce pătrunde în spaţiul prestilian.
Conţinut

Prin glanda parotidă trec următoarele:

  • artera carotidă externă şi ramurile sale terminale;
  • noduri limfatice;
  • vena retromandibulară;
  • nervul facial şi nervul auriculotemporal.
Structură

Parotida este o glandă tubuloacinoasă. Este înconjurată de o fascie ce trimite în interior septuri ce compartimentează parenchimul. Lobii şi lobulii glandei conţin acinii secretori.

Vascularizaţie şi inervaţie

Arterele sunt reprezentate de ramurile arterei carotide externe.

Venele se varsă în vena facială.

Limfaticele drenează într-un sistem superficial şi altul profund.

Inervaţia motorie este asigurată de nervul auriculotemporal şi fibre din plexul carotidian extern. Inervaţia senzitivă este dată de fibre din nervul auriculotemporal şi nervul auricular mare.

Glanda submandibulară

Este a doua glandă salivară ca dimensiuni.

Localizare

Se găseşte sub planşeul bucal în loja submandibulară. Loja este formată de mandibulă şi fascia cervicală superficială, având:

  • un perete extern în raport cu mandibula;
  • un perete intern în raport cu muşchii digastric, milohioidan şi hioglos;
  • un perete inferior în raport cu pielea, muşchiul platisma şi fascia cervicală superficială.
Formă şi dimensiuni

Are o formă de prismă triunghiulară şi o greutate de circa 10 grame.

Părţi componente

Prezintă un corp cu trei feţe (laterală,  medială şi inferioară)  şi două prelungiri.

Prelungirea posterioară se îndreaptă spre septul interglandular.

Prelungirea anterioară pleacă de pe faţa medială a glandei, însoţind ductul submandibular (canalul Wharton). Ductul are o lungime de circa 5 centimetri. Pătrunde în loja sub-linguală şi se deschide pe laturile frâului limbii (pe caruncula sublinguală).

Structură

Este o glandă tubuloacinoasă înconjurată de o capsulă. Această capsulă trimite în interior septuri ce împarte parenchimul în lobi şi lobuli. În aceştia se găsesc acinii secretori.

Vase şi nervi

Arterele provin din artera linguală şi facială.

Venele drenează în vena linguală.

Limfaticele se varsă în lanţul jugular intern.

Nervii simpatici sunt reprezentaţi de plexurile perivasculare. Componenta parasimatică vine din nervul lingual.

Glanda sublinguală

Este cea mai mică dintre glandele salivare mari.

Localizare

Glanda este localizată deasupra diafragmei bucale, în loja sublinguală. Această lojă este formată din patru pereţi:

  • peretele medial este format din muşchii genioglos şi hioglos;
  • peretele lateral este reprezentat de foseta sublinguală de pe faţa medială a corpului mandibulei;
  • peretele superior format de mucoasa regiunii sublinguale;
  • peretele inferior reprezentat de muşchiul milohiodian.
Formă şi dimensiuni

Are forma unui ovoid şi cântăreşte circa 5 grame.

Părţi componente

Prezintă patru feţe (laterală, medială, superioară şi inferioară) şi două prelungiri (anterioară şi posterioară).

Prelungirea anterioară este în contact cu glanda de pe cealaltă parte.

Prelungirea posterioară este orientată spre glanda submandibulară.

Glanda are un canal excretor principal şi canale accesorii. Canalul principal se formează pe faţa medială a glandei şi însoţeşte ductul glandei submandibulare (Wharton). Canalele accesorii sunt în număr de 15-30. Acestea se deschid de-a lungul plicii sublinguale.

Structură

Are o structură similară cu glanda submandibulară.

Vase şi nervi

Arterele provin din artera linguală şi artera sublinguală.

Venele se varsă în vena facială.

Limfaticele se varsă în nodurile submandibulare.

Nervii simpatici provin din plexurile perivasculare. Fibrele parasimpatice provin din nervul lingual.

Adauga comentariu

Apasa aici pentru a adauga comentariu

Suntem pe social media

Like us!