Cataracta – cauze, tipuri și tratament

Cataracta reprezintă opacifierea cristalinului (în mod normal acesta trebuie să fie transparent), suficientă pentru a diminua vederea, ca rezultat al procesului de îmbătrânire. Este foarte frecventă la persoanele în vârstă. Până la vârsta de 80 de ani, majoritatea persoanelor au suferit o intervenție chirurgicală cel puțin la unul dintre ochi. Cataracta se produce mai rapid la pacienții cu antecedente de traumatisme oculare, uveită sau diabet zaharat. Radioterapia și tratamentul cu corticosteroizi pot induce cataracta ca efect secundar. Tratamentul cataractei constă în extracția chirurgicală a cristalinului opacifiat și înlocuirea cu un cristalin intraocular artificial.

Cristalinul este o lentilă biconvexă, transparentă, situată în spatele pupilei în camera posterioară a globului ocular. În centrul cristalinului se află nucleul alcătuit din fibre cristaliniene formate în timpul vieții embrionare; iar sper periferie se află corticala alcătuită din cele mai noi fibre cristaliniene. Cristalinul este avascular și fără inervație proprie.

Cum se formează imaginea în cataractă?

În procesul normal de formare a imaginii, ochiul se comportă ca un aparat de fotografiat. Sistemul de lentile acționează ca un obiectiv care captează razele de lumină (dioptrul ocular: cornee, umoare apoasă, cristalin și corp vitros). Iar în funcție de distanța la care se află obiectele din jur, își reglează această putere de captare (prin acomodație) astfel încât imaginea obținută să fie clară. De asemenea, există un diafragm care reglează cantitatea de lumină ce pătrunde în ochi (pupila) și un „film fotografic” sensibil la lumină pe care se va forma imaginea (retina).

Pe măsură ce îmbătrâniți, cristalinul devine mai puțin flexibil și mai puțin transparent. Infecțiile specifice vârstei și alte afecțiuni medicale determină celulele de la nivelul cristalinului să se descompună, apoi se acumulează și formează zone mici îngroșate la nivelul acestuia. Pe măsură ce cataracta continuă să se dezvolte, cristalinul devine mai opac și implică o parte mai mare a lentilei. Cataracta blochează lumina în timp ce trece prin lentilă, împiedicând formarea unei imagini clare, bine definite la nivelul retinei. Drept urmare, vederea dumneavoastră devine încețoșată.

Cataracta se dezvoltă, în general, la ambii ochi, dar nu în mod egal. Cataracta la un singur ochi poate fi mai avansată decât la celălalt, provocând o diferență de vedere între cei doi ochi.

Ce cauzează cataracta?

În continuare vom discuta despre cauzele cataractei:

îmbătrânirea: este cauza cea mai comună a cataractei. Acest lucru se întâmplă deoarece după vârsta de 40 de ani au loc niște modificări la nivelul cristalinului. Mai exact, la acest nivel proteinele încep să se dezintegreze. Iar din această cauză cristalinul nu mai este transparent, el devenind opac și imaginile formate pe retină sunt încețoșate. Majoritatea cataractelor cauzate de procesul de îmbătrânire se dezvoltă treptat.
cauză congenitală: cataracta poate fi cauzată de infecții, traumatisme sau dezvoltare anormală în uter. Cataracta de cauză congenitală se întâlnește la bebeluși sau se poate forma în copilărie.
cataracta ca efect secundar: se produce ca urmare a altor afecțiuni medicale, cum ar fi diabetul zaharat. Substanțele toxice, lumina ultravioletă, radioterapia, tratamentul cu corticosteroizi sau diuretice pot induce cataracta ca efect secundar.
traumatism ocular: cataracta se produce mai rapid la pacienții cu antecedente de traumatisme oculare.

Factorii de risc ai cataractei

Factorii care cresc riscul de cataracta sunt următorii:

îmbătrânirea;
diabetul zaharat;
expunere excesivă la lumina soarelui;
obezitatea;
tensiunea arterială crescută;
anterior pacientul a prezentat leziuni oculare, inflamații, intervenții chirurgicale oculare;
utilizarea prelungită a medicamentelor cu corticosteroizi;
antecedente familiale;
fumatul;
consumul de alcool în cantități excesive.

Tipuri de cataractă

În continuare vom discuta despre principalele tipuri de cataractă:

Cataracta nucleară

Acest tip de cataractă afectează centrul lentilei; determină o alterare mai importantă a acuității vizuale la distanță și o miopizare tranzitorie ce-i permite pacientului să renunțe la ochelarii de citit („second sight”). Nucleul se densifică, are o culoare galben-maronie, ulterior el devine opac, cu o colorare brună (care poate duce la dificultatea diferențierii culorilor).

Cataracta corticală

Acest tip de cataractă afectează marginile lentilei; induce încețoșarea marcată a vederii când se privește o sursă luminoasă intensă. Examenul biomicroscopic evidențiază prezența vacuolelor, a separării lamelor corticale de către fluid, a unor opacități cuneiforme situate spre periferia cristalinului. Pe măsură ce evoluează cataracta, aceste opacități se extind spre centru și interferează cu lumina care trece prin centrul lentilei.

Cataracta subcapsulară posterioară

Acest tip de cataractă este frecvent întâlnit la persoanele tinere. Pacienții se plâng de scăderea vederii în spațiile cu iluminare intensă, de alterarea mai rapidă a vederii de aproape și de diplopie monoculară (pacientul vede dublu cu un singur ochi, celălalt fiind închis). Examenul la lampa cu fantă evidențiază opacități iridescente sau chiar sub formă de placă situate în cortexul posterior subcapsular. Acest tip de cataractă tinde să progreseze mai repede decât alte tipuri.

Cataracta congenitală

Acest tip de cataractă constă în opacifierea totală sau parțială a cristalinului, apărută datorită unor embriopatii netransmisibile sau genopatii ereditare. În etiologia cataractei congenitale mai pot fi incriminați factori precum: infecțioși (rubeola, toxoplasmoza, infecții herpetice), carențiali (avitaminoze). Diagnosticul catarctei congenitale se poate pune de la naștere sau mai târziu prin aspectul anormal al pupilei (este albă=leucocorie). Tratamentul cataractelor congenitale este chirurgical și se instituie în funcție de forma clinică, de etiologie, de impactul lor asupra funcției vizuale.

Cataractele secundare

Cataractele metabolice

a. cataracta diabetică este o cauză importantă de scădere a vederii la pacienții cu diabet. Se descriu urmatoarele tipuri clinice:

cataracta diabetică adevărată: are un debut acut, este bilaterală, apare la pacienții tineri cu diabet necontrolat. Se caracterizează prin apariția unor opacități subcapsulare urmată de intumescența și maturarea cataractei.
cataracta legată de vârstă la pacienții cu diabet are următoarele particularități: apare la persoane mai tinere, iar frecvența ei este mult mai mare decât cea a cataractei legate de vârstă apărută în populația generală.

b. cataracta din galactozemie apare datorită acumulării de galactitol si de galactoza în cristalin care antrenează creșterea presiunii osmotice și influxul de apă.

c. cataracta hipocalcemică apare sub forma unor opacități punctate strălucitoare situate subcapsular anterior și posterior, separate de zone lenticulare transparente. Rămâne stabilă multă vreme, dar evoluția obișnuită este spre opacifiere completă a cristalinului.

2. Cataractele traumatice sunt secundare injuriilor mecanice, fizice sau chimice. Cele mai frecvente sunt cataractele secundare traumatismelor mecanice.

3. Radiațiile de diferite tipuri pot determina apariția cataractei. Radiațiile ionizante determină opacifierea cristalinului după o perioadă de latență variabilă (până la 20 de ani); aceasta este legată de doza de iradiere, vârsta pacientului și susceptibilitatea individuală. Radiațiile infraroșii pot determina opacifierea capsulei anterioare și a cortexului lenticular, ele apar după expuneri prelungite.

4. Cataractele toxice: cataracta cortizonică apare sub forma unor opacități subcapsulare posterioare, dezvoltarea ei depinde de durata și cantitatea de corticosteroizi administrată precum și de susceptibilitatea individuală; orice cale de administrare a medicamentului este capabilă să inducă acest tip de cataractă.

5. Cataracterele postuveitice survin mai ales după uveitele cronice și cel mai frecvent au aspectul unei cataracte subcapsulare posterioare; în uveitele anterioare capsula anterioară se îngroasă, apare o membrană fibro-exudativă care ulterior devine fibro-vasculară și ocluzionează axul vizual.

Care sunt simptomele cataractei?

Cataracta se formează de obicei în timp, lent. Poate că nu veți ști că suferiți de această afecțiune, dar cu timpul opacifierea cristalinului va începe să blocheze lumina și veți avea tulburări de vedere. Apoi, ați putea observa:

vedere care este tulbure, neclară, în ceață;
miopie (la persoanele în vârstă);
halouri (cercuri luminoase văzute de pacient în jurul luminii);
aberații în perceperea culorilor (obiectele sunt percepute mai galbene, maronii);
vedere încețosată noaptea sau la lumină puternică (de exemplu: strălucirea farurilor care se apropie de dumneavoastră);
sensibilitate vizuală cauzată de lumina naturală sau artificială;
vedere dublă;
aveți nevoie de mai multă lumină pentru citit și alte activități;
problemele cu ochelarii/lentilele de contact care nu mai funcționează bine, iar schimbarea acestora având loc frecvent.

La început, tulburarea vederii poate fi cauzată doar de o mică porțiune afectată a cristalinului și este posibil să nu fiți conștienți de anumite modificări vizuale. Dar, pe măsură ce cataracta evoluează, opacitatea cristalinului distorsionează lumina care trebuie să ajungă la retină și simptomele sunt mai vizibile. Dacă apar modificări bruște ale vederii, cum ai fi vedere dublă, durere oculară bruscă sau cefalee bruscă, este indicat să vă adresați imediat unui medic oftalmolog.

Diagnosticul cataractei

Diagnostiul de cataractă se pune cu ajutorul:

anamnezei: pe medic îl interesează antecedentele hetero-colaterale și simptomele dumneavoastră;
examenului obiectiv: se măsoară acuitatea vizuală (se utilizează o planșă cu o serie de litere progresiv mai mici. Ochii dumneavoastră sunt testati pe rând, în timp ce celălalt ochi este acoperit. Medicul oftalmolog va determină dacă vederea dumneavoastră prezintă semne de afectare);
examenului biomicroscopic: precizează localizarea opacităților cristalinului.

Ecografia oculară se efectueză atunci când pacientul prezintă cataractă într-un stadiu avansat. Trebuie specificat faptul ca medicul oftalmolog nu are nevoie de analize de sânge pentru a pune diagnosticul de cataractă.

Tratamentul cataractei

În continuare vom discuta despre tratamentul cataractei:

Medicamentos: până acum nu există niciun medicament care să prevină, să oprească sau să întârzie evoluția unei cataracte.
Chirurgical: rămâne singura soluție terapeutică reală.

Indicațiile intervenției chirurgicale:

când cataracta influențează negativ activitatea profesioală și stilul de viață al pacientului;
când cataracta determină diverse complicații (glaucom, uveită);
când opacifierea cristalinului nu permite examinarea fundului de ochi pentru urmărirea evoluției unor afecțiuni și efectuarea unor intervenții chirurgicale la nivelul polului posterior.

Extracția extracapsulară

Este cea mai frecventă tehnică chirurgicală utilizată astăzi. Ea constă în deschiderea circulară și continuă a capsulei anterioare, îndepărtarea nucleului și a materialului cortical, lăsând pe loc o parte din capsula anterioară și întreaga capsulă posterioară. Îndepărtarea nucleului cristalinian se poate face prin emulsificarea și aspirarea fragmentelor sale cu ajutorul facoemulsificatorului.

Facoemulsia cristalinului cataractat necesită un echipament tehnic complex; dar permite extracția cristalinului printr-o incizie mică (0,7-3 mm), implantarea unui cristalin artificial moale (foldabil) ceea ce conduce la o reabilitare vizuală mult mai precoce. Aspirarea materialului cortical restant se face cu ajutorul sistemelor de aspirație-irigație manuale sau automate.

Corecția afakiei: extracția cristalinului cataractat induce o tulburare de refracție asociată numită afakie (hipermetropie „dobândită” și absența acomodației). Corecția afakiei se poate face prin:

implant de cristalin artificial: puterea implantelor este calculată preoperator cu ajutorul formulelor de regresie (cel mai des) sau al formulelor teoretice; refracția postoperatorie finală trebuie să fie cât mai aproape de emetropie sau de miopie mică.
lentilele de contact sunt indicate pentru corecția afakiei unilaterale la pacienții care nu s-a putut sau nu se indică implantarea de cristalin artificial. Un număr mic de pacienți afaki utilizează acest tip de corecție din cauza costurilor, manipularea, îngrijirea lentilelor și de prezența reacțiilor adverse care nu sunt nici puține și nici minore.

Indiferent de tipul corecției afakiei este necesar să se suplinească lipsa acomodației. Aceasta se face:

prin recomandarea unei perechi de ochelari pentru vederea de aproape la purtătorii de pseudofak sau lentilă de contact- monofocale și emetropizante;
prin adiția a +3,5 dioptrii la valoarea ochelarilor ce corectează vederea la distanță (fie o nouă pereche de ochelari, fie aceeași pereche de ochelari cu lentile multifocale);
prin utilizarea implantelor de cristalin artificial multifocale.

Profilaxia cataractei

Nu există metode de prevenire a cataractei sau de încetinire a evoluției acesteia. Dar medicii cred că mai multe strategii pot fi de ajutor, cum ar fi:

examene oculare regulate: pot ajuta la detectarea cataractei și a altor probleme oculare. Adresați-vă medicului dumneavoastră pentru a vă spune cât de des trebuie să efectuați examenul oftalmologic;
aveți grijă și de celelalte probleme de sănătate: urmați planul de tratament dacă aveți diabet sau alte afecțiuni medicale care pot crește riscul de cataractă;
aveți grijă la alimentație: o dietă sănătoasă care include o multitudine de fructe și legume. Adăugând o varietate de fructe și legume colorate în dieta dumneavoastră vă asigură să obțineți multe vitamine și substanțe nutritive. Fructele și legumele au mulți antioxidanți, care vă ajută să vă mențineți sănătatea ochilor. O dietă sănătoasă bogată în vitamine și minerale a fost asociată cu un risc redus de a dezvolta cataracta. Fructele și legumele au multe beneficii și reprezintă o modalitate sigură de a mări cantitatea de minerale și vitamine din dieta ta;
purtați ochelari de soare: lumina ultravioletă poate contribui la dezvoltarea cataractei. Purtați ochelari de soare care blochează razele ultraviolete B atunci când sunteți în aer liber;
renunțați la fumat: adresați-vă medicului dumneavoastră pentru sugestii despre cum să renunțați la fumat;
reduceți consumul de alcool: utilizarea excesivă de alcool poate crește riscul de cataractă.

Sfaturi pentru a evita viitoarele afecțiuni oftalmologice

Următoarele sfaturi vă pot ajuta în viața de zi cu zi:

asigurați-vă că ochelarii sau lentilele de contact reprezintă cea mai corectă prescripție posibilă;
utilizați o lupă pentru a citi dacă aveți nevoie de ajutor suplimentar în citire;
îmbunătățiți iluminarea în locuință (lămpile vă pot ajuta);
când ieșiți în timpul zilei, purtați ochelari de soare sau o pălărie pentru a evita strălucirea soarelui;
limitați conducerea în timpul nopții;
măsurile de auto-îngrijire vă pot ajuta o perioadă de timp, dar pe măsură ce progresează cataracta, vederea dumneavoastră se deteriorează. Când pierderea vederii începe să interfereze cu activitățile dumneavoastră de zi cu zi, trebuie să apelați de urgență la intervenția chirurgicală.

Odată cu trecerea timpului, sănătatea dumneavoastră are de suferit. De aceea este foarte important ca regulat să vă prezentați la medic pentru un consult general, inclusiv oftalmologic. Aveți grijă de sănătatea dumneavoastră deoarece este cea mai importantă!

Aftele bucale - cauze, simptome, tratament…

Efectele mercurului asupra sanatatii umane…