Cancerul vezical: cauze, simptome și tratament

Cancerul vezical reprezintă tumora care are punct de plecare una dintre componentele peretelui vezicii urinare. Peretele vezicii urinare este format din trei tunici:

  • tunica internă sau mucoasa, care reprezintă învelişul cu care intră în contact direct urina, adică ţesutul  urotelial;
  • tunica musculară se află la mijloc;
  • la exterior vezica urinară este tapetă de peritoneu si ţesut conjunctiv lax (tunica externă).

      Tumorile vezicale sunt tumori frecvente, din totalitatea cancerelor sunt pe locul patru la barbaţi si pe locul nouă la femei. Peste 97% dintre  formele de cancer vezical se dezvoltă la nivelul tunicii interne, acestea fiind tumorile uroteliale. Peste 99% din cancerele vezicale uroteliale sunt maligne, acestea avand potenţial de extensie. În momentul prezentării la doctor, 75% dintre tumorile vezicale uroteliale sunt limitate la nivelul mucoasei. Restul de 25% prezintă extensie în stratul muscular al vezicii urinare sau metastaze în organele de la distanţă.

Cauze şi factori incriminaţi în dezvoltarea carcinomului vezical

      Substanţele chimice carcinogene care se concetrează în urină   acţionează asupra întregului tract urinar. Vezica urinară este  organul de depozitare al urinii până la declanşarea micţiunii. Acest fapt  duce la un timp mărit de contact cu carcinogenul şi prin urmare o sensibiitate crescută a vezicii urinare.

  • Fumatul – reprezintă principalul factor de risc datorită 2-naftilaminei, o substanţă dovedită cauzatoare de cancer vezical;
  • Grup ocupaţional susceptibil: industria aluminiului, tipografică, petrochimică, a coloranţilor, a cauciucului şi maselor plastice;
  • Inflamaţia cronică secundară infecţiilor, calculilor vezicali, a corpilor străini și a parazitării cu Schistostoma;
  • Anumite medicamente folosite pe termen lung, cum ar fi Ciclofosfamida;
  • Radioterapia şi imunosupresia.

Ce semne şi simptome  reprezintă un semnal de alarmă pentru cancerul de vezică urinară?

  • Prezenţa de sânge în urină este de obicei cea care îngrijorează pacientul şi alertează prezenţa la doctor. Hematuria macroscopică reprezintă globulele roşii în urină şi determină culoarea roşie a urinii. Acest simptom apare în mai mult de 90% de cazuri şi poate sa apară oricănd în evolutia bolii.
  • Există şi situaţia când urina este de aspect normal, dar globulele roşii existente în urină sunt puse în evidenţă cu ajutorul testelor de urină  sau la examenul microscopic al sedimentului urinar.
  • Atenţie!!! Prezenţa de sânge  în urină  este un simptom adesea întâlnit în cancerul de vezică urinară. Apare şi în alte afecţiuni  acute sau cronice care nu sunt de etiologie neoplazică. Hematuria macroscopică trage un semnal de alarmă urgentării stabilirii diagnosticului  afecţiunii ce a determinat hematuria!
  • Anemie, datorită pierderilor de sănge prin urină.
  • Cheagurile de sânge care se pot forma în vezica urinară  pot duce la crearea unui bloc şi  imposibilitatea  eliminării urinii prin micţiune. Acest efect de blocare a fluxului urinar  apare şi în cazul în care un fragment desprins din tumoră sau tumora propriu zisă se anclavează şi blochează orificiile de la nivelul tractului urinar. Pacientul resimte aceste fenomene prin micţiuni dificile,senzaţia la sfârşitul micţiunii că vezica nu a fost evacuată complet, durere sub formă de arsură la urinare sau imposibilitatea totală de evacuare a urinii (anurie obstructivă), motiv pentru care pacientul se prezintă în urgenţă.

      Durerea de spate la nivel lombar este deasemeni prezentă în cazul acumulării excesive de urină în căile urinare superioare.

  • Necesitatea urinării frecvente în cazul unei tumori de dimensiuni mari care scade capacitatea vezicii urinare sau atunci când apare suprainfecţia tumorii;
  • În stadii avansate, atunci când sunt invadate organele vecine apar durerea hipogastrică sau pelviperineală.

Diagnosticul cancerului vezical

      Prezentarea la doctor este urmată de o anamneză minuţioasă în legatură cu factorii de risc şi simptomatologia urinară. Examenul fizic corelat cu anamneza minuţioasă orientează diagnosticul spre o etiologie neoplazică sau spre alte etiologii responsabile de o simptomatologie asemanatoare. Examenul digital rectal şi/sau vaginal este cea mai importantă componentă a examenului fizic întrucăt poate pune rapid în evidenţă leziunile tumorale vezicale.

      Examenul de laborator implică folosirea testelor rapide de evidenţiere a globulelor rosii în urină. Se urmăreşte o eventuală infecţie urinară. Se realizează un bilanţ global al valorilor sangvine pentru a urmări corelaţia acestora cu o patologie tumorală. Se urmăresc anumiţi parametri numiti markeri  tumorali a căror valoare orientază diagnosticul.

      Echografia abdomino-pelvină are o mare importanţă întrucăt pune în evidenţă prezenţa tumorii la nivel vezical sau la nivelul ganglionilor, a ficatului, arată prezenţa obstrucţiei căilor urinare de către tumoră.

      Cistoscopia reprezintă o metodă de vizualizare directă a uretrei, vezicii urinare sau orificiilor ureterelor. Prin cistoscopie, se vizualizeaza direct leziunile tumorale si totodată extragerea acestora,urmată  de biopsii din tunica mijlocie (muşchiul vezicii urinare). Piesele extrase sunt trimise la laborator pentru vizualizarea la microscop a tumorii pentru aprecierea gradului de malignitate . Biopsiile sunt necesare pentru a urmări gradul de extensie. Examenul histopatologic reprezintă diagnosticul de certitudine.

      CT (computer tomograful) toracico – abdomino – pelvin pune în evidenţă diseminarea tumorii în organele de la distanţă.

      Totodată toate aceste măsuri sunt menite să depisteze şi complicaţiile tumorii la nivelul aparatului uro-genital sau sistemic.

Evoluţia naturală a tumorii

  • Tumorile uroteliale sunt caracterizate de policronotropism. Agenţii carcinogeni acţionează asupra întregului uroteliu (căi urinare superioare şi inferioare), nu doar asupra vezicii urinare. Expunerea este difuză, cu afectarea unor mari suprafeţe din epiteliul vezical,cu posibilitatea de leziuni similare însă in etape diferite de dezvoltare. În acest fel întreaga regiune anatomică este predispusă  la dezvoltarea unor cancere multiple independente (“carcinogeneza în câmp”). Acesta este un motiv pentru care tumorile uroteriale pot sa apară în locuri diferite, în perioade diferite de timp.
  • Tumorile vezicale prezintă o evoluţie spre stadii mai avansate, în ceea ce priveşte suprafaţa de extensie şi metastazele. Tumorile superficiale, la care a fost afectată doar tunica internă,prezintă o evoluţie mai îndelungată.
  • Este necesară suprinderea tumorii la timp si prezentarea la medic încă de la primele simptome! Precocitatea diagnosticului influenţază si prognosticul. Este de o mare importanţă si  screeningul populaţiei cu risc, cu detectarea leziunilor preneoplazice sau a cancerului în stadiu incipient la pacinenţii asimptomatici.

Tratamentul tumorilor vezicale

  • Diferă în funcţie de tipul tumorii: superficială sau infiltrativă. Cele două categorii prezintă prognostic diferit.
  • Tumorile superficiale sunt cele la care în urma rezecției tumorale şi trimiterii pieselor la examenul microscopc nu s-a detectat invazie tumorală în tunica musculară. Aceşti pacienţi intră în protocolul de urmărire, la 3 luni, la 6 luni şi apoi anual, toată viaţa. Dacă pacienţii prezintă risc crescut se realizează instilaţii intravezicale cu imunosupresoare.
  • Tumorile infiltrative sunt cele care după rezecţia tumorii şi examenul histopatologic  se dovedeşte invazia tumorală a musculaturii. Se realizeaza cistectomia radicală. Cistectomia radicală reprezintă excizia vezicii urinare, a ureterelor  terminale, inclusiv a prostatei la barbaţi și la femeie excizia uterului, anexelor şi 1/3 superioară a vaginului.

Profilaxie

  • Renunţarea la fumat şi la activităţile din industriile cu risc profesional crescut.
  • Tratamentul infecţiilor vezicale şi a bilhariozei.

Adauga comentariu

Apasa aici pentru a adauga comentariu

Suntem pe social media

Like us!