Cancerul Testicular
Leziune canceroasă la nivelul testiculului

Cancerul testicular – simptome, tratament

Cancerul testicular – Generalitati

Cancerul testicular este o boală în care se formează celule maligne (canceroase) în țesuturile unuia sau ambelor testicule. Testiculele sunt 2 glande în formă de ou, situate în interiorul scrotului. Testiculele sunt ținute în scrot prin cordonul spermatic, care conține canalele deferente, vasele și nervii testiculelor. Testiculele reprezintă glandele sexuale masculine care sunt răspunzătoare de producția testosteronului și a spermei. Celulele germinative din testicule produc sperma imatură care călătorește printr-o rețea de tubuli și tuburi în epididim, unde spermatozoizii se maturează și sunt stocați.

Aproape toate cancerele testiculare încep la nivelul celulelor germinative. Cele două tipuri principale de tumori de celule germinative testiculare sunt seminoame și nonseminoame. Aceste două tipuri cresc și se răspândesc diferit și sunt tratate diferit. Nonseminoamele tind să crească și să se răspândească mai repede decât seminoamele. Totuși, seminoamele sunt mai sensibile la radiații. Tumorile germinale testiculare seminomatoase (TGS) (40%) se manifestă, în general, după vârsta de 40 de ani, pe când cele nonseminomatoase (TGNS) apar la persoanele de sex masculin mai tinere de 35 ani. O tumoră testiculară mixtă este tratată ca un nonseminom. Tumorile testiculare sunt foarte sensibile atât la radio- cât şi la chimioterapie. Din această cauză, rata mortalității a scăzut foarte mult, fiind de aproximativ 0.35/100.000 bărbaţi/an.

Cancerul testicular – Cauze si factori de risc

Nu este clar ce cauzează cancerul testicular în majoritatea cazurilor. Acesta apare în momentul în care celulele sănătoase ale unui testicul se alterează, crescând ca număr peste limita normală. Aceste celule canceroase continuă să se dividă chiar și atunci când celulele noi nu sunt necesare, acumulându-se la nivelul testiculului.

Există mai mulți factori care pot duce la creșterea riscului de apariție a cancerului testicular. Dintre aceștia, cei mai importanți sunt:

·        Ectopia testiculară (criptorhidismul)

Testiculele se formează în zona abdominală în timpul dezvoltării fetale și, de obicei, coboară în scrot înainte de naștere. Bărbații care au un testicul care nu a coborât niciodată sunt expuși unui risc mai mare de cancer testicular decât bărbații ale căror testicule au coborât în mod normal. Riscul rămâne ridicat chiar dacă testiculul a fost mutat chirurgical în scrot. Cu toate acestea, majoritatea bărbaților care dezvoltă cancer testicular nu au un istoric medical de criptorhidism.

·        Dezvoltarea testiculelor anormale

Condițiile care fac ca testiculele să se dezvolte anormal, cum ar fi sindromul Klinefelter, pot crește riscul de cancer testicular.

·        Istoricul familial

Dacă membrii familiei au avut cancer testicular, riscul de apariție al cancerului testicular crește.

·        Vârsta

Cancerul testicular afectează adolescenții și bărbații mai tineri, în special cei cu vārste cuprinse între 15 și 35 de ani. Cu toate acestea, poate apărea la orice vârstă.

·        Rasa

Cancerul testicular este mai frecvent la bărbații albi decât la bărbații negri.

Cancerul testicular – Simptome

Bărbații cu cancer testicular pot prezenta o varietate de simptome sau semne. Uneori, bărbații cu cancer testicular nu au niciuna dintre aceste modificări sau cauza unui simptom poate fi o altă afecțiune medicală care nu este cancer.  De obicei, un testicul mărit sau o zonă de duritate sunt primele semne ale cancerului testicular. Orice extindere, duritate, durere sau sensibilitate trebuie evaluate de către un medic cât mai curând posibil. Alte simptome ale cancerului testicular, de obicei, nu apar decât după ce cancerul s-a răspândit în alte părți ale corpului.

Simptomele cancerului testicular pot include:

·        Durere neplăcută sau umflături pe oricare dintre testicule. Dacă se găsește din timp, o tumoare testiculară poate avea dimensiunea unui bob de mazăre, însă dimensiunile sale pot crește mult mai mult;

·        Durere sau disconfort, cu sau fără umflare, în testicul sau în scrot;

·        Modificarea modului în care un testicul se simte la palpare sau un sentiment de greutate în scrot. De exemplu, un testicul poate deveni mai ferm decât celalalt testicul. Cancerul testicular poate provoca totodată creșterea testiculului sau diminuarea acestuia;

·        Dureri percepute la nivel abdominal-inferior sau dureri inghinale;

·        Creșterea bruscă a lichidului în scrot;

·        Sensibilitate sau creștere a sânilor. Deși rare, unele tumori testiculare produc hormoni care provoacă sensibilitate la nivelul sânilor sau creștere a țesutului mamar, o afecțiune numită ginecomastie.

·        Durerile de spate, scurtarea respirației, durerea toracică și sputa sângeroasă sau flegma pot fi simptome ale cancerului testicular în stadiu ulterior.

·        Umflarea a 1 sau a ambelor picioare sau scurtarea respirației din cauza unui cheag de sânge pot fi simptome ale cancerului testicular. Un cheag de sânge într-o venă profundă de la nivelul membrelor inferioare, pelvisului sau membrelor superioare se numește tromboză venoasă profundă(TVP). Un cheag de sânge într-o arteră din plămân se numește embolie pulmonară și provoacă dificultăți de respirație. Pentru unii bărbați tineri sau de vârstă mijlocie, dezvoltarea unui cheag de sânge poate fi primul semn al cancerului testicular

Cancerul testicular – Diagnostic

În unele cazuri, bărbații descoperă ei înșiși cancerul testicular fie în mod involuntar, fie în timpul unor teste de auto-examinare a testiculelor pentru a verifica prezența unor modificări de formă/densitate. În alte cazuri, medicul poate detecta prezența unei modificări la nivelul testiculelor în timpul unui examen fizic de rutină. Pentru diagnosticarea cancerului sunt folosite mai multe teste, iar pentru a afla dacă cancerul s-a răspândit în altă parte a corpului de unde a început (metastaze) sunt necesare analize ulterioare.

Următoarele metode sunt, de obicei, efectuate în vederea stabilirii diagnosticului de cancer testicular:

1.      Examinare fizică

Medicul va palpa testiculele pentru orice semn de umflare, sensibilitate sau întărire. Se vor palpa, de asemenea, abdomenul, gâtul, pieptul superior, axilele și zona inghinală pentru evidențierea ganglionilor limfatici de dimensiuni mărite, ceea ce poate indica prezența metastazelor.

2.      Ecografie

Ecografia utilizează unde sonore pentru a crea o imagine a scrotului și a testiculelor. Un test cu ultrasunete poate ajuta medicul să determine natura țesutului aflat la interiorul testicului, de exemplu, dacă umflăturile determinate anterior au o consistență mai densă sau sunt pline cu lichid.

3.      Analize de sange

Sunt prelevate probe de sânge pentru determinarea nivelului markerilor tumorali. Markerii tumorali sunt substanțe care apar în mod normal în sânge, dar nivelurile acestor substanțe pot fi ridicate în anumite situații, inclusiv în cazul cancerului testicular.

4.      Chirurgie pentru îndepărtarea unui testicul (orchiectomie inghinală radicală)

Dacă se stabilește că umflătura de la nivelul testiculului poate fi canceroasă, poate fi recomandată intervenția chirurgicală de îndepărtare a testiculului. Testiculul eliminat va fi analizat pentru a determina dacă umflătura este canceroasă și, dacă da, tipul de cancer existent: seminom sau nonseminom.

Odată ce medicul confirmă diagnosticul, se stabilește stadiul cancerului, cu ajutorul unor teste ulterioare:

·        Tomografia computerizată (CT). CT scanează o serie de imagini cu raze X ale abdomenului, toracelui și pelvisului.

·        Analize de sânge. Testele de sânge pentru a căuta markeri tumorali crescuți pot ajuta medicul să înțeleagă dacă cancerul a rămas în corp după ce testiculul a fost îndepărtat.

În urma rezultatelor obținute, cancerul testicular este clasificat în vederea stabilirii tratamentului cel mai eficient.

Etapele cancerului testicular sunt:

·        Etapa 0 (Neoplazia testiculară intraepitelială) – în stadiul 0, celulele anormale se găsesc în tubulele mici în care celulele spermatice încep să se dezvolte. Aceste celule anormale pot deveni cancer și se pot răspândi în țesutul normal din apropiere. Toate nivelurile markerilor tumorali sunt normale.

·        Etapa I – cancerul s-a format însă este limitat la testicul.

·        Etapa a II-a – cancerul s-a răspândit la nivelul unor ganglioni limfatici din abdomen.

·        Etapa a III-a  – cancerul s-a răspândit la nivelul altor părți ale organismului. Cancerul testicular se răspândește cel mai frecvent la plămâni și ficat.

Cancerul testicular – Tratament

În prezent se folosesc în mod uzual următoarele tipuri de tratament standard:

·        Intervenția chirurgicală

Chirurgia pentru înlăturarea testiculului (orchiectomia inghinală) și unii dintre ganglionii limfatici se poate face la diagnostic și stadializare. Tumorile care s-au răspândit în alte locuri ale corpului pot fi îndepărtate parțial sau total prin intervenție chirurgicală. Chiar dacă medicul îndepărtează toate cazurile de cancer care pot fi observate la momentul intervenției chirurgicale, unii pacienți pot primi chimioterapie sau radioterapie după operație pentru a ucide posibilele celule canceroase care au supraviețuit. Tratamentul administrat după operație, pentru a reduce riscul re-apariției cancerului, se numește terapie adjuvantă.

·        Terapia cu radiații

Radioterapia este un tratament pentru cancer care utilizează raze X de înaltă energie sau alte tipuri de radiații pentru a ucide celulele canceroase sau pentru a le menține în descreștere. Există două tipuri de radioterapie:

1.      Radioterapia externă – utilizează o mașină în afara corpului pentru a trimite radiații spre cancer.

2.      Radioterapia internă – utilizează o substanță radioactivă care este plasată direct în sau în apropierea cancerului.

Modul în care se administrează radioterapia depinde de tipul și stadiul cancerului tratat. Radioterapia externă este utilizată pentru a trata cancerul testicular.

·        Chimioterapia

Chimioterapia este un tratament pentru cancer care utilizează medicamente pentru a opri creșterea celulelor canceroase, fie prin uciderea celulelor, fie prin oprirea diviziunii celulelor. Când chimioterapia este administrată pe cale orală sau injectată într-o venă sau mușchi, medicamentele intră în sânge și pot ajunge la celulele canceroase în organism (chimioterapie sistemică). Când chimioterapia este plasată direct în lichidul cefalorahidian, în organ sau în cavitatea corpului, cum ar fi abdomenul, medicamentele afectează în principal celulele canceroase din aceste zone (chimioterapia regională).

·        Supravegherea

Supravegherea urmărește îndeaproape starea pacientului fără a acorda nici un tratament, cu excepția cazului în care există modificări ale rezultatelor testelor. Este folosită pentru a găsi semnele precoce de remisie a cancerului. În cadrul supravegherii, pacienții sunt examinați și testați în mod regulat.

 

Marinescu Cătălina – Iolanda

UMF Carol Davila București

Adauga comentariu

Apasa aici pentru a adauga comentariu

Suntem pe social media

Like us!