Căutare
Căutare
Toate procedurile
Analiza detaliată
Analiza detaliată
Cancerul renal (CR) reprezintă cea mai frecventă tumoră malignă a rinichiului și reprezintă aproximativ 2-3% din cancerele adultului. Apare mai frecvent la bărbat decât la femeie (3/2) şi incidenţa maximă este înregistrată la persoanele cu vârsta între 50-70 de ani. Comparativ cu alte cancere urologice (tumori uroteliale înalte, carcinom vezical), prognosticul cancerului renal este cel mai rezervat, cu o rată de deces de aproximativ 40% (în cazul tumori renale primare) și 0,5% (în cazul tumorilor renale metastatice).
Cancerul renal se dezvoltă din epiteliul tubilor contorţi proximali. Cancerul renal este unilateral şi apare cu frecvenţă egală în ambii rinichi, cu localizare predilectă spre poli. Apărută iniţial în corticală, tumoarea crește relativ lent, progresiv în toate direcţiile, deformând suprafaţa rinichiului. Unică, înconjurată de o pseudocapsulă de parenchim renal comprimat, tumoarea etalează pe secţiune un aspect de mozaic: plaje hemoragice, arii de necroză, zone chistice , calcificări parenchimatoase. Cancerul renal creşte lent, excentric, împinge, dislocă şi invadează cavităţile pielo-caliceale, precum şi venele intrarenale, apoi vena renală.
Extern, tumoarea sparge capsula proprie a rinichiului şi invadează structuri anatomice vecine: grăsimea perirenală, glanda suprarenală, colon, pancreas, etc. Extensia cancerului renal se face deci prin propagare directă, pe cale venoasă, specifică şi pe cale limfatică. Existenţa adenopatiilor neoplazice, regionale sau extraregionale, agraveaza sever prognosticul. Metastazele sunt de obicei solitare şi evoluează lent. Plămânul este sediul obişnuit de metastazare. Alte sedii posibile pentru metastaze sunt: sistemul osos, ganglionii limfatici, ficatul, suprarenala, rinichiul controlateral.
După gradul de diferenţiere celulară, cancerul renal este :
Este importantă pentru alegerea tratamentului adecvat şi pentru evaluarea prognosticului. Pentru stadializarea clinică se folosesște examenul clinic și urmatoarele investigații paraclinice : ecografia abdominală, computer-tomografia (CT), rezonanța magnetică nucleară (RMN), radiografia sau CT toracică, scintigrafia osoasă. Clasificarea TNM (aparută în anul 1977) este cea mai utilizată clasificare:
TTumora primară |
Tx |
Tumora primară nu poate fi evaluată; |
T0 |
Nu există evidenţa tumorii primare; | |
T1 |
Tumoră ≤ 7cm, limitată la rinichi; | |
T2 |
Tumoră > 7cm, limitată la rinichi; | |
T3 |
Tumora se extinde în venele mari sau în glanda suprarenală sau în ţesutul celulogrăsos, dar nu depăşeşte fascia Gerota; | |
T3a |
Tumora invadează glanda suprarenală sau ţesutul celulo-grăsos perirenal, dar nu depăşeşte fascia Gerota; | |
T3b |
Tumora se extinde în vena renală sau în vena cavă subdiafragmatică; | |
T3c |
Tumora se extinde în vena cavă supradiafragmatică; | |
T4 |
Tumora se extinde dincolo de fascia Gerota. | |
NGanglionii limfatici regionali |
Nx |
Ganglionii limfatici regionali nu pot fi evaluaţi; |
N0 |
Nu există metastaze ganglionare; | |
N1 |
Metastază într-un singur ganglion limfatic regional; | |
N2 |
Metastaze în mai mulţi ganglioni limfatici regionali. | |
MMetastaze la distanţă |
Mx |
Metastazele la distanţă nu pot fi evaluate; |
M0 |
Fără metastaze la distanţă; | |
M1 |
Metastaze la distanţă prezente (plămân, os, ficat, suprarenală, rinichiul controlateral). |
Triada urologică clasică, reprezentată de hematurie, durere lombară şi nefromegalie se întâlneşte mai rar astăzi. Exprimă de obicei un stadiu local avansat al bolii. De cele mai multe ori, aceste semne apar separat.
La examenul clinic se observă durere continuă în flac, care prezintă caracter colicativ sau nu, tumora palpabilă, scăderea ponderală în greutate, edemul membrului inferiror.
La alţi pacienţi, motivul prezentării la medic poate fi un sindrom paraneoplazic:
Alteori, tabloul clinic poate fi deschisă de metastaze: dispnee şi tuse (sugestive pentru metastaze la nivel pulmonar), fracturi patologice (sugestive pentru metastaze la nivel osos).
Astăzi, datorită explorărilor imagistice (ecografie abdominală, computer-tomografie), tot mai multe cazuri de cancer renal (25-40%) sunt descoperite incidental, deseori în stadiu iniţial.
Depinde în mare măsură de stadiul bolii şi din acest motiv stadializarea clinică corectă este absolut necesară.
Cancerul renal localizat |
|
Cancerul renallocal invaziv |
|
Cancerul renaldiseminat |
|
Urmărirea clinică a pacienţilor după tratament chirurgical este recomandată în scopul depistării precoce a recidivei locale sau a metastazelor. Controlul periodic (la 6 luni în primii 3 ani, anual în perioada următoare) include: examen clinic, radiografie pulmonară, ecografie abdominală a rinichiului controlateral şi a lombei operate, fosfataza alcalină, eventual computer-tomograf şi scintigrafie osoasă.
Prognosticul este direct dependent de stadiul bolii la prezentare sau în momentul iniţierii tratamentului. Supravieţuirea la 5 ani este de 80-100% pentru pacienţii descoperiţi în T1-2N0M0, dar scade dramatic pentru cei diagnosticaţi în stadii avansate. De aceea eforturile trebuie orientate către descoperirea cancerului renal în stadiu precoce, terapeutic util.
Cistita , Anomalii ale sanilor , Atrofia vaginală - cauze, diagnostic, tratament Cancerul de col uterin
Dislipidemia , Nefropatia diabetica , Sindromul insulinic autoimun cu hipoglicemie Neuropatia diabetica
© Copyright 2022 NewsMed - Toate drepturile rezervate.