BULIMIA NERVOASĂ

 1.Ce este bulimia nervoasă?

Bulimia nervoasă este tulburarea de alimentație, caracterizată printr-un consum alimentar excesiv. O persoană cu bulimie nervoasă ingeră o cantitate crescută de alimente într-o perioadă redusă de timp, pentru ca apoi să-si provoace vărsături, să se supună unui exercițiu fizic exagerat, să consume laxative, diuretice sau alte medicamente în scopul unei eliminări forțate a alimentelor. Persoanele afectate de bulimie nervoasă sunt obsedate de propriul aspect fizic și nu au respect de sine. Bulimia nervoasă debutează cel mai frecvent în adolescența târzie sau la adultul tânăr, în special la femei de caucaziene, băieți adolescenți, însă poate apărea și la adulți. Deoarece este o boala cronica, aceasta persistă și pe parcursul vieții adulte.

2.Ce se întâmplă cu cei afectați de bulimie nervoasă?

Persoana afectată de bulimie pierde controlul alimentar în timpul unui astfel de episod de înfulecare; apoi este cuprins de rușine, vinovăție și frică intensă de îngrășare și reia comportamentul excesiv, realizând un cerc vicios. Nediagnosticată și netratată, boala conduce la probleme serioase de sănătate.

3.Care sunt simptomele bulimiei nervoase?

Simptomele bulimiei nervoase includ:

Episoade repetate de mâncat compulsiv (mâncatul unei cantități mari de alimente într­un timp scurt, însoțit de sentimentul de pierdere a controlului).

Folosirea repetată a unor comportamente compensatorii inadecvate, cu scopul prevenirii creșterii în greutate.

Auto­evaluarea propriei persoane se bazează excesiv pe forma și greutatea corporală.

Episoadele de mâncat compulsiv și comportamentele compensatoare au loc, în medie, de cel puțin 2 ori pe săptămână, timp de minim 3 luni.

În general, persoanele care suferă de bulimie nervoasă se află la o greutate corporală normală.

Comportamentele compensatorii, precum provocarea vărsăturilor, abuzul de laxative și/sau diuretice, pastile de slăbit, ceaiuri pot avea repercursiuni foarte grave asupra sănătății, motiv pentru care    sunt necesare investigații din mai multe specialități (endocrinologie, cardiologie, etc).

Semnele care v­ar putea îngrijora sunt ca și părinte:

–fiul / fiica dumneavoastra devine foarte preocupat/ă de modul în care arată și este nemulțumit/ă de forma și greutatea corpului, evită mesele sau încearcă să­și restricționeze alimentația, fără a avea sfatul unui medic specialist în acest sens;

– intră la baie aproape după fiecare masă;

– prezintă dereglări de ciclu menstrual (în cazul fetelor);

– găsiți laxative / diuretice sau pastile de slăbit în geanta sau în camera lui / ei;

– practică mai mult sport decât de obicei (mai mult de 1 ora / zi), cu scopul de a scădea în greutate;

– se cântărește des (mai des de o dată / săptămână);

– este interesat/ă de diete, regimuri, rețete;

– devine mai retras/ă, mai irascibil/ă;

– are stări depresive;

– se plânge de oboseală, dureri de cap sau de stomac; acuză scăderea puterii de concentrare a atenției;

– acuză probleme de digestie (ex. constipație).

Bulimia nervoasă este o tulburare gravă și trebuie tratată cu seriozitate! La cea mai mică bănuială adresați-vă medicului dumneavoastră.

  1. Care sunt opțiunile de tratament?

Tulburările comportamentului alimentar (bulimia nervoasă, anorexia nervoasă și tulburarea de mâncat compulsiv) sunt considerate tulburări de natură psihică datorită faptului că la baza lor se află atât credințe nerealiste cu privire la forma și greutatea corporală, cât și emoții negative intense (teamă, dezgust, vinovăție, etc) care împiedică un comportament adecvat. Cu toate acestea, este important ca abordarea lor terapeutică să se facă atât din punct de vedere psihic cât și fizic, date fiind implicațiile asupra sănătății fizice pe care aceste tulburări le au.

Așadar, tratamentul adecvat se realizează în cadrul unei echipe terapeutice formată din medic psihiatru, medic nutriționist, medic endocrinolog și, la nevoie, medic cardiolog și medic stomatolog.

Medicul psihiatru este cel care stabilește diagnosticul și gradul de severitate al simptomelor.  Consultația cu medicul psihiatru este importantă totodată pentru:

­ excluderea unor condiții neurologice sau alte condiții medicale generale care ar putea provoca

simptome asemănătoare;

­ investigarea cu privire la alte tulburări psihiatrice (ex. depresie, anxietate, etc);

­ stabilirea tratamentului adecvat, atât pentru tulburarea de comportament alimentar, cât și pentru

tulburările asociate (dacă este cazul);

Psihoterapia are ca obiective eliminarea comportamentelor alimentare disfuncționale (respectiv a episoadelor  de mâncat compulsiv în cazul bulimiei), eliminarea comportamentelor compensatorii, restructurarea credințelor nerealiste cu privire la forma și greutatea corporală, scăderea disconfortului emoțional și redobândirea, de către client, a unei vieți normale și satisfăcătoare. În tratamentul tulburărilor de comportament alimentar se recomandă  psihoterapia cognitiv­comportamentala.

Consilierea nutrițională este necesară pentru restructurarea credințelor disfuncționale cu privire la alimentație și recunoașterea semnalelor fiziologice de foame și sațietate.

Colaborarea între acești specialiști este foarte importantă pentru un bun demers terapeutic.

Adauga comentariu

Apasa aici pentru a adauga comentariu

Suntem pe social media

Like us!