Bronșiolita acută- cum o tratăm?

1) Generalităţi

Bronșiolita acută este o afecțiune inflamatorie a căilor respiratorii mici, numite bronșiole. Această boală apare cel mai frecvent la copiii mici, între 3 și 6 luni, datorită lumenului îngust al conductelor aeriene care rămâne blocat cu mucus și îngreunează respirația. Bronșiolita acută apare cel mai des în sezonul rece, fiind favorizată de scăderea temperaturilor și imunitatea precară a copiilor. Deși în cele mai multe cazuri este o patologie ușoară, bronșiolita acută se poate agrava, astfel devenind necesară internarea copilului în secția de Pediatrie pentru monitorizare și tratament.

1) Cauzele bolii

Din punct de vedere etiologic, bronșiolita acută este determinată de infecții virale. Virusurile cele mai des întâlnite sunt virusul sincițial respirator (VSR), virusul gripal și virusul rujeolic.  Virusul sincițial respirator este responsabil de aproximativ 70% din cazurile de bronșiolită. Acesta este extrem de agresiv și provoacă leziuni la nivelul mucoasei care tapetează bronșiola, având un puternic efect citotoxic.

Apariția bolii este influențată și de factori precum lipsa alăptatului (care vine la pachet cu un adevărat scut imun împotriva infecțiilor) mediul înconjurător cu purtători virali, aglomerația sau fumul de tutun.

2) Proces patologic

Datorită atacului asupra mucoasei, peretele se inflamează și se îngroașă, ducând la obstrucția canalului aerian. Dacă obstrucția este completă, se produce colabarea alveolelor pulmonare, adică atelectazie și înseamnă că acea porțiune a plămânului nu mai participă la realizarea respirației. Extinderea atelectaziei la o porțiune mare din plămâni poate duce la dezvoltarea insuficienței respiratorii, deoarece apare hipoxia (scăderea concentrației de oxigen din sânge) și hipercapnie (concentrație crescută de dioxid de carbon în sânge).

Obstrucția incompletă determină îngustarea lumenului, deci va exista o rezistență crescută la trecerea aerului prin calea aeriană  atât la intrare, cât și la ieșire. Astfel, din cauza aerului blocat în alveole, plămânul se umflă excesiv, apărând emfizemul. Cum am spus anterior, sindromul obstructiv afectează și schimbul de gaze, adică de oxigen și dioxid de carbon, și de aceea organismul încearcă să compenseze prin creșterea numărului de respirații pe minut (tahipnee). Respirațiile superficiale scad presiunea oxigenului din sângele arterial, agravând și mai mult deficitul.

3) Semne și simptome

Simptomele cele mai frecvente sunt comune unei răceli comune: starea generală se alterează, copilul are secreții nazale cu tuse ușoară. Febra poate fi absentă. Aceste manifestări durează aproximativ 1-2 zile și se însoțesc de agravarea tusei dacă nu se începe tratamentul. Sugarii nu se mai pot alimenta din cauza respirației dificile, devenind agitați, uneori febrili. Ba chiar pot voma, ajungând la deshidratare.

Atenție la semnele unei insuficiențe respiratorii! Copilul respiră repede (respirațiile sunt superficiale), își retrage gâtul și pieptul la fiecare inspir, își umflă nările și este iritabil. Din cauza efortului pe care îl depune,  prezintă dificultăți în a se odihni, fiind constant obosit, letargic. Pielea copilului poate deveni cianotică (albăstruie) mai ales la nivelul unghiilor și buzelor. În prezența acestora, trebuie dus de urgență la spital, pentru tratament de specialitate.

Un alt semn specific bronșiolitei este un zgomot asemănător unei pisici care toarce, audibil când se apropie urechea de gura copilului. Acest zgomot poartă numele de wheezing și este determinat de trecerea aerului prin căile aeriene înguste, fiind caracteristic unui sindrom obstructiv .

4) Diagnostic pozitiv și diferențial

Diagnosticul este stabilit în urma examenului clinic și paraclinic. La examinarea fizică, medicul observă polipnee (respirații frecvente, superficiale), wheezing și torace cu diametrele mărite. În insuficiența respiratorie, copilul are cianoză peribucală și la nivelul extremităților și bătăi ale aripilor nasului. Din cauza „setei” de aer, își folosește musculatura respiratorie accesorie care determină retracții subcostale și intercostale drept răspuns la efortul pe care îl face.

Ca și examene paraclinice, se efectuează o hemoleucogramă, care este normală. Astfel, se face diagnosticul diferențial cu infecțiile bacteriene, unde apare creșterea numărului de leucocite.

Radiografia toracică pune în evidență o distensie pulmonară marcată, simetrică, cu ambele câmpuri pulmonare clare (adică întunecate din cauza aerului excesiv). Coastele devin orizontale, spațiile dintre ele se măresc, iar diafragmul (mușchiul principal al respirației) este împins în jos. Dacă pacientul are atelectazii, pe radiografie porțiunile afectate se văd ca niște opacități triunghiulare.

Diagnosticul diferențial se face cu alte cauze care determină dispnee (respirație dificilă):

·         criză de astm;

·         laringită acută;

·         pneumonii bacteriene;

·         corpi străini în căile aeriene;

·         tuberculoză;

·         mucoviscidoză.

5) Evoluție și prognostic

În majoritatea cazurilor, boala are o evoluție bună și se vindecă în aproximativ 7-8 zile, dar se poate complica prin sindrom asfixic acut. Partea cea mai critică este în primele 2-3 zile, după care apare o amelioare rapidă, sub acțiunea unui tratament corespunzător.

Morbiditatea și mortalitatea au valori mai crescute la sugari cu boli cardiace, fibroză chistică sau imunodeficiență. Totuși, bronșiolita determinată de VSR are rata mortalității în scădere continuă, datorită imunoprofilaxiei specifice anti-VSR, dar în România nu este disponibilă aceasta metodă.

Bronșiolita se poate complica cu otită, convulsii febrile (apar la peste 40° C), suprainfecții bacteriene sau pneumotorax. În evoluția bolii, copiii care au afecțiuni cardiace preexistente vor dezvolta insuficiență cardiacă.

 6) Tratamentul în bronșiolita acută

Bronșiolita acută poate fi tratată la domiciliu. Copilul se simte mai bine într-o cameră aerisită corespunzător, la temperaturi mai scăzute, nu în cele extrem de încălzite (așa cum cred foarte mulți români). Se pune copilul în poziție ușor ridicată, cu capul dat pe spate (în hiperextensie). Poziția aceasta poate fi realizată prin plasarea unui prosop făcut rulou sub umeri. Este importantă și hidratarea copilului prin cantități mai mici de lichide administrate frecvent.

Spitalizarea este indicată când pacientul are sub 6 luni, când prezintă semne de insuficiență respiratorie sau când nu există posibilitatea de îngrijire adecvată la domiciliu.

Tratamentul trebuie să fie simptomatic și constă în oxigenoterapie și administrare de fluidifiante pentru secrețiile mucoase (sunt mai ușor de eliminat). Este importantă o hidratare corespunzătoare (oral sau intravenos) și administrare de antipiretice pentru scăderea febrei (care participă și ea la procesul de deshidratare).

Atenție la administrarea la domiciliu de antibiotice! Nu este recomandată în niciun caz. Afecțiunea este una virală, iar antibioterapia este folosită pentru infecții bacteriene. Doar medicul pediatru le poate prescrie și asta doar în cazul în care se supectează o complicație infecțioasă precum otita sau pneumonia.

Eficacitatea corticosteroizilor (pentru efectul antiinflamator) și bronhodilatatoarelor (pentru deschiderea căilor aeriene) sunt discutabile. Totuși administrarea Ribavarinei (un antiviral) prin aerosoli s-a dovedit a fi eficientă în evoluția infecției cu VSR.

Oxigenoterapia este utilizată pentru combaterea hipoxiei, oxigenul fii administrat prin incubator la sugari sau mască la copii mai mari. Acesta trebuie sterilizat și umidifiat pentru prevenirea suprainfecției și uscării secrețiilor.

Mulți părinți se întreabă în cât timp se vindecă bronșiolita, dar nu este același interval pentru fiecare pacient. Copii sunt diferiți, au sistemul imun diferit și, în ciuda faptului că sunt tratați identic, ei pot să se vindece in 3-14 zile.

7) Profilaxie

Bronșiolita este contagioasă, virusul răspândindu-se prin picături Pflugge (picături mici de lichid eliminate prin gură și nas, care ajung pe jucării și haine prin strănut sau tuse). Astfel se recomandă spălarea frecventă  a mâinilor  și izolarea copiilor bolnavi. Se evită creșele și grădinițele când există epidemii.

Fumatul în prezența copiilor este interzis, deoarece acesta este un factor important în scăderea sistemului imun de apărare a acestora. Camera în care se joacă copii trebuie aerisită la intervale regulate de timp, evitându-se supraîncălzirea. Iar la sugari este esențială alăptarea la sân pentru creșterea imunității.

Adauga comentariu

Apasa aici pentru a adauga comentariu

Suntem pe social media

Like us!