Bronșectazia: cauze, simptome, diagnostic, tratament

Bronșectazia este o patologie care se manifestă prin dilatația ireversibilă a unor porțiuni ale căilor respiratorii. Aceste dilatații apar ca urmare a leziunilor peretelui bronșic. Leziunile pot fi produse în mod direct sau indirect (produse prin intermediul mecanismelor de apărare împotriva substanțelor potențial nocive).

Bronșectazia – Etiologie

Principala cauză care determină bronșectazia este reprezentată de infecțiile respiratorii severe. Acestea pot fi rezultatul unor agenți patogeni (Klebsiella sp., Staphylococcus sp., Pseudomonas sp.) sau pot fi cauzate de alte patologii. Spre exemplu, fibroza chistică împiedică eliminarea microorganismelor din arborele respirator de către cilii de la acest nivel, din cauza prezenței în exces a unui strat de mucus foarte vâscos. Alte boli ereditare, precum sindromul Marfan, sindromul Kartagenre, dischinezia ciliară primară pot produce bronșectazie.

Aspergiloza bronho-pulmonară alergică (cauzată de reacția alergică la Aspergillus fumigatus) poate determina apariția bronșectaziei. În aceste cazuri sunt afectate bronhiile mari.

Bronșectazia poate apare și în unele patologii imunologice, de tipul: anomalii leucocitare, artrita reumatoidă, colita ulcerativă, sindroame caracterizate de deficitul de imunoglobuline, deficitul de complement.

Bronșectazia poate fi cauzată și de factori mecanici (obstrucția bronhică, apărută în urma aspirării unui obiect, hipertrofiei nodulilor limfatici, formării unor dopuri de mucus). Aceștia cresc riscul de a dezvolta infecții.

Printre alte cauze ale acestei patologii se numără și inhalarea substanțelor toxice (gaze toxice, vapori toxici, fum, praf abraziv de cărbune, de siliciu). Prin inhalarea acestora se pot produce leziuni bronhice.

Bronșectazia – Fiziopatologie

Bronșectazia se manifestă prin distrugerea unor porțiuni de la nivelul pereților bronhici, ceea ce conduce la inflamarea cronică a acestora. Ca urmare a acesteia, celulele ciliate sunt distruse, ceea ce determină ca secrețiile de mucus să se acumuleze. Mucusul în exces favorizează un mediu prielnic creșterii bacteriilor. Se produc infecții, care se mențin la acest nivel (din cauza afectării celulelor ciliate). Infecțiile și mucusul de la acest nivel conduc împreună la obstrucția bronhiilor. Infecțiile se pot extinde și la nivelul alveolelor și pot declanșa chiar și pneumonia.

Prin distrugerea peretelui bronhic se pierde și elasticitatea acestuia. Scăderea și pierderea elasticității determină scăderea rezistenței, dar și lărgirea căilor respiratorii. Ca rezultat al acestor modificări pot apărea proeminențe sau dilatații saciforme în aceste zone.

Modificările ce au loc la nivelul pereților bronhici în stadii incipiente ale bronșectaziei duc la cicatrizarea și distrugerea vaselor pulmonare sanguine. Aceasta suprasolicită inima dreaptă, deoarece inima pompează sânge într-un arbore vascular foarte diminuat. Suprasolicitarea inimii drepte poate duce la apariția cordului pulmonar. Alte efecte ale afectării vaselor de sânge sunt expectorația sângelui și scăderea concentrației sanguine a oxigenului.

Bronșectazia poate fi localizată într-o anumită zonă a plămânului sau în mai multe zone. Predominant, sunt afectate bronhiile de calibru mediu, dar și cele de calibru mic pot fi afectate.

Bronșectazia – Simptome

Bronșectazia debutează predominant în copilărie, dar poate debuta și la vârsta adultă. Simptomele apar târziu în evoluția bolii, instalându-se treptat. Acestea se pot agrava cu timpul. Cel mai frecvent simptom este tusea cronică, de cele mai multe ori însoțită de expectorație de spută. Episoadele de tuse sunt prezente preponderent dimineața devreme sau târziu în cursul zilei. Tusea poate fi însoțită și de expectorația de sânge.

În stadii avansate ale bronșectaziei se pot evidenția dispneea, bronșita cronică, astm, emfizem, afectarea respirației, afectarea capacității plămânilor de a oxigena sângele și de a elimina dioxidul de carbon.

Printre alte simptome se regăsesc febra, durerea toracică. Acestea pot apărea și în pneumonie.

Bronșectazia – Diagnostic

Diagnosticul este stabilit de către medicul specialist pe baza simptomelor pacientului și a rezultatelor examenelor clinice. Se utilizează radiografia pulmonară, care pune în evidență modificările pulmonare. Tomografia computerizată este metoda preferată pentru a stabili diagnosticul, datorită cantității și a calității informațiilor oferite.

Pentru a determina cauza bronșectaziei se realizează investigații de tipul: măsurarea nivelului de imunoglobuline, testarea pentru identificare unor afecțiuni ale sistemului imunitar, inclusiv pentru HIV, măsurarea concentrației de sare din transpirație (pentru determinarea fibrozei chistice), examinarea la microscop a celulelor din cavitatea nazală și din mucoasa bronhică (pentru determinarea anomaliilor funcționale sau structurale de la nivelul cililor).

Brohoscopia poate evidenția existența unui obiect străin sau a unei tumori. Aceasta poate fi realizată în special dacă bronșectazia este localizată într-o arie restrânsă a plămânului.

Bronșectazia – Tratament

Tratamentul acestei boli constă în administrarea medicamentelor care să reducă simptomele și să evite apariția complicațiilor. Infecțiile se tratează prin administrarea de antibiotice, dar și bronhodilatatoare. Bronhodilatatoarele au rolul de a favoriza drenajul secrețiilor de mucus. În cazul acumulării de mucus și al inflamaților se poate recurge și la tratamente antiinflamatorii: corticosteroizi și la mucolitice. Mucoliticele sunt utilizate cu scopul de a reduce vâscozitatea mucusului.

În cazul obstrucților bronhice se efectuează bronhoscopia. Se poate efectua și o intervenție chirurgicală, pentru a extirpa o parte a plămânului afectat sau pentru a obstrua un vas care sângerează. Intervențiile chirurgicale se utilizează ca ultimă variantă de tratament.

Dispneea este redusă prin administrarea de bronhodilatatoare, uneori în asociere cu corticosteroizi.

Oxigenoterapia este recomandată pentru a preveni apariția cordului pulmonar (citeste aici mai multe informatii despre cordul pulmonar).

În cazurile avansate de bronșectazie se efectuează transplant pulmonar. După efectuarea transplantului, funcția pulmonară (rata cu care aerul este introdus și eliminat din plămâni) se ameliorează în aproximativ 5 luni. Rata de supraviețuire în cazul unui transplant pulmonar dublu la cinci ani este cuprinsă între 65 – 75 %.

Bronșectazia – Prognostic

Evoluția bolii depinde foarte mult de capacitatea de a preveni infecțiile și complicațiile acestei patologii. Prognosticul în cazul pacienților care suferă și de alte boli (emfizem pulmonar, bronșită cronică, cordul pulmonar, hipertensiune pulmonară) este rezervat. În aceste cazuri, măsurile profilactice și terapeutice au un impact redus asupra bolii. De aceea, este foarte important a se urma indicațiile medicului specialist și a se efectua vizite medicale regulate.

Bronșectazia – Profilaxie

Prevenirea acestei boli poate fi realizată prin prevenirea bolilor care o cauzează sau prin evitarea apariției complicațiilor acestora. Spre exemplu, utilizarea vaccinului antigripal la copii sau tratarea eficientă a răcelilor acestora constituie modalități de prevenire a bronșectaziei. O altă metodă de prevenire constă în administrarea de imunoglobuline persoanelor ce prezintă sindroame cauzate de deficitul de imunoglobuline.

Evitarea gazelor toxice, a vaporilor toxici, a fumului, inclusiv a fumului de țigară previne bronșectazia sau reduce simptomele acesteia.

Aftele bucale - cauze, simptome, tratament…

Efectele mercurului asupra sanatatii umane…