BPOC- Bronhopneumopatia obstructivă cronică

1.       Definiție

BPOC este o afecțiune cu evoluție îndelungată produsă de inflamația cronică a bronhiilor și a țesutului pulmonar care produce îngustarea lumenului bronhiilor și distrugerea pereților alveolo-capilari.

BPOC este o afecțiune care poate fi prevenită, este incurabilă dar care prin intermediul tratamentului poate fi menținută sub control. În clinică, BPOC  necesită controlul periodic al funcției pulmonare prin efectuarea de spirometrie și test de mers de 6 minute.

Se asociază frecvent cu alte boli cronice: insuficiență cardiacă, osteoporoză, boli musculo-scheletale (scolioza avansată).

2.       Cauzele BPOC

–          fumat activ +/- pasiv sau istoric pozitiv de fumat;

–          poluare atmosferică;

–          expunere la praf, pulberi (zidari), fum (afumători, fochiști), noxe (gaze de eșapament);

–          deficit de α1- antitripsină;

3.       Cine poate fi afectat de BPOC?

Boala afectează persoanele tinere, de 40 ani, cu factori de risc, cu infecții respiratorii repetate în copilărie sau care suferă de astm bronșic (este frecventă asocierea overlap astm bronșic- BPOC). Potrivit literaturii de specialitate, boala afecta cu precădere bărbații fumători și obezi, dar ultimele studii arată că sexul femeiesc și procesul de îmbătrânire accelerată sunt printre factorii de risc de producere ai bolii.

4.       Simptomele BPOC

–          Dispnee progresivă la efort;

–          Tuse cronică;

–          Wheezing;

–          Dureri toracice nesistematizate;

–          Transpirații;

–          Scădere ponderală.

Tusea este persistentă, predominant productivă fiind inițial matinală, apoi persistentă.

Simptomul predominant în BPOC este dispneea progresivă, care se accentuează mai ales în timpul efortului fizic, cu un grad variabil de la ușor la sever. Gradul de afectare al dispneei se stabilește în funcție de momentul apariției acesteia, de la efectuarea unor eforturi fizice mari până la efortul de a se îmbrăca, pieptana. În timpul exacerbărilor, dispneea poate avansa până la imposibilitatea efectuării unei respirații complete și eficiente în clinostatism, pacientul adoptând poziția specifică de ortostatism (dispnee cu ortopnee).

Wheezingul, respirația șuierătoare, poate fi uneori imperceptibil de către bolnav, mai ales la pacienții cronici, este determinat de obstrucția căilor respiratorii, de producerea excesivă de mucus sau de bronhospasm. Poate precede o criză de bronhospasm și poate ceda la administrarea de bronhodilatatorii inhalatorii sau la încetarea efortului fizic care a provocat-o.

Transpirațiile apar ca urmare a efortului fizic crescut pentru a îndeplini activități de intensitate normală sau crescută dar care sunt percepute ca un efort maximal. Se corelează cu gradul de dispnee, astfel încât persoana bolnavă va prezenta transpirații profuze mai ales la nivelul extremității cefalice.

5.       Diagnosticul diferențial al BPOC

–          Astm bronșic;

–          Bronșiectazii;

–          Tuberculoză pulmonară;

–          Bronșiolită obstructivă;

–          Insuficiență cardiacă congestivă.

6.       Investigații  utilizate pentru diagnosticul pozitiv de BPOC

Diagnosticul pozitiv se bazează pe cumulul simptomatologiei și al rezulatelor spirometrice și radiologice.

Pentru a se diferenția de astmul bronșic, spirometria se va efectua de 2 ori în cardul aceleași consultații: o spirometrie simplă și una cu bronhodilatație folosind 200-400 micrograme de salbutamol. Pacientul nu trebuie să își administreze medicație bronhodilatatorie cu minim 12-24 ore înainte de examinarea propriu-zisă, să efectueze efort fizic intens sau să fumeze. Rezultatele probei spirometrice se corelează de cele mai multe ori cu starea clinică a pacientului, deși mulți pacienți cronici își ignoră simptomele reușind să se adapteze efortului respirator intens. Astfel, unii pacienți cu istoric prelungit de BPOC care prezintă o disfuncție ventilatorie sever afectată pot prezenta o simptomatologie mai puțin intensă față de o criză dispneizantă la un pacient nou diagnosticat.

Radiografia pulmonară în incidență postero-anterioară se efectuează de rutină pentru excluderea leziunilor pleuro-pulmonare active și pentru a stabili gradul de extensie al leziunilor pulmonare induse de BPOC. Tipic, o radiografie pulmonară la un pacient cu BPOC descrie hiperinflație, aplatizarea diafragmelor, bule emfizematoase, consolidări pneumonice sau opacități. De asemenea, examenul radiologic pulmonar poate ridica suspiciunea de bronșiectazii frecvent asociate BPOC, diagnostic confirmat de efectuarea de computer tomografie pulmonară.

7.       Clasificarea BPOC

Clasificarea BPOC se realizează în funcție de rezultatele spirometriei corelate cu starea clinică a pacientului și cu numărul de exacerbări prezentate într-un an.

Probele obținute după bronhodilatație trebuie să aibă raportul VEMS/FVC < 0,70 iar stadializarea presupune din totalul prezis:

·         stadiul I VEMS ≥80 %;

·         stadiul II moderat VEMS 50% ≤VEMS< 80 %;

·         stadiul III sever 30%≤VEMS<50 %;

·         stadiul IV foarte sever VEMS< 30 %.

8.       Tratamentul BPOC

Renunțarea la fumat reprezintă prima și cea mai importantă etapă a tratamentului.

Tehnica inhalării corecte a medicației bronhodilatatorii este esențială pentru a obține controlul optim asupra bolii. Se impune controlul tehnicii inhalatorii la fiecare vizită a pacientului la medicul specialist sau de familie.

Bronhodilatatoriile inhalatorii cu acțiune de scurtă durată sunt folosite pentru prevenirea sau reducerea exacerbărilor. Β2- agoniștii relaxează musculatura netedă, au acțiune de scurtă și de lungă durată și se administrează de două ori pe zi. Antimuscarinicele și metilxantinele îmbunătățesc funcția pulmonară evidențiată prin reducerea simptomatologiei și creșterea valorilor spirometrice. Efectele adverse cele mai frecvente sunt: xerostomie, candidoză orofaringiană, tremor al extremităților și tahicardie. Frecvent se asociază terapie cu corticoizi pentru a favoriza regresia leziunilor pulmonare.

Exercițiile fizice în BPOC

Exercițiile fizice sunt recomandate pacienților cu BPOC deoarece cresc rezistența la efort, scad frecvența exacerbărilor și ajută la controlul respirației. Reabilitarea respiratorie are un rol esențial în dobândirea sau menținerea condiției fizice, în dezvoltarea musculaturii cu rol în respirație și are un impact pozitiv asupra stării mentale a bolnavilor. Se recomandă efectuarea de exerciții fizice și de respirație inițial în cadrul spitalului sau într-o clinică specializată folosind tehnicile speciale.

Oxigenoterapia se recomandă în funcție de stadiul bolii și poate fi de scurtă durată sau de lungă durată. Este frecvent utilizată în spital pentru a reduce cianoza instalată în urma hipoxiei. Oxigenoterapia de lungă durată, la domiciliu este recomandată pacienților aflați în ultimele stadii ale bolii care nu pot efectua eforturi fizice minime fără a desatura. Se recomandă folosirea a 3-5 l/min, 18-20 ore/zi cu pauze de scurtă durată.

Terapia cu BiPAP necesită utilizarea unui aparat special ce folosește 2 presiuni ce pot fi reglate progresiv, una pentru inspir și alta pentru expir care reglează schimbul de oxigen și dioxid de carbon dar și numărul de respirații/ minut.

Tratament chirurgical este indicat în stadii avansate de boală cu leziuni pulmonare extinse și care afectează funcția pulmonară. Este indicat în caz de emfizem pulmonar, bronșiectazii voluminoase cu efectuare de bulectomie, lobectomie sau transplant pulmonar.

9.       Complicații BPOC

–          Exacerbări frecvente;

–          Pneumonii trenante;

–          Insuficiență respiratorie cronică;

–          Cord pulmonar cronic.

10.    Evoluția BPOC

Boala nu poate fi vindecată dar evoluția ei poate fi mult încetinită prin adresarea precoce la medic, renunțarea la fumat, evitarea expunerii la medii toxice și utilizarea corectă a terapiei bronhodilatatorii. Evoluția BPOC poate fi una lentă sau rapidă cu multiple evenimente acute care presupun spitalizări frecvente.

Scăderea ponderală marcată apare tardiv, în stadii avansate de boală, din cauza unui efort respirator maxim. Boala este consumptivă, bolnavul refuză inițial să se alimenteze din cauza efortului respirator mult crescut față de cel din repaus. Ulterior, bolnavul își pierde apetitul rezultând scăderea ponderală marcată.

11.    Prevenție BPOC

–          Adresarea către medicul de familie sau cel specialist pentru identificarea factorilor de risc, (simptomatologie, teste funcționale respiratorii, chestionare de evaluare);

–          Renunțarea la fumat (nu există studii legate de beneficiile consumului de țigarete electronice);

–          Schimbarea locului de muncă;

–          Testarea inclusiv a membrilor familiei pentru identificarea deficitului de α1- antitripsină;

–          Vaccinare antipneumococică și hemophilus influenzae.

Adauga comentariu

Apasa aici pentru a adauga comentariu

Suntem pe social media

Like us!