Căutare
Boli transmise de insecte – vectori, mecanisme, exemple, precauții
Generalități
Nevertebratele sunt vectori foarte frecvenți ai bolilor. Un vector este un organism viu care poate transmite boli infecțioase între oameni sau între oameni și animale. Mulți dintre acești vectori sunt de fapt insecte care se hrănesc cu sânge. Acestea ingerează microorganismele (bacterii, viruși, protozoare) producătoare de boală în timpul mesei de la gazda infectată (om sau animal) și mai târziu le injectează în noua gazdă în timpul mesei ulterioare.
Ce insecte sunt implicate?
Țânțarii sunt cei mai cunoscuți vectori ai bolilor infecțioase. Ei transmit o gamă variată de boli tropicale, printre care : malarie, febra dengue și febra galbenă. Alte insecte frecvent implicate sunt muștele. Muștele de nisip transmit în special boala numită Leishmanioză, acționând ca vectori pentru speciile de Leishmania, iar muștele tsetse transmit specii de Trypanosoma, care cauzează tripanosomiaza africană. Căpușele și păduchii formează un alt grup important de vectori. Bacteria Borrelia burgdorferi, cea care cauzează boala Lyme este transmisă de căpușe, iar bacteriile din genul Rickettsia sunt transmise de păduchi.
Mecanismele de transmisie a bolilor
Bolile provocate de insecte pot fi transmise activ sau pasiv prin 2 căi :
– biologic : organismul care cauzează boala este transportat în corpul insectei. Aici el se înmulțește, se reproduce sau trece printr-o fază a ciclului său de viață înainte de a fi livrat într-o nouă gazdă. Livrarea se face prin mușcătura gazdei, în momentul când insecta se hrănește cu sânge. În unele cazuri organismul este eliberat de artropod în momentul defecației pe pielea persoanei sau în momentul strivirii corpului acestuia și pătrunderea în interiorul unei răni. De asemenea, gazda poate introduce bacteria prin intermediul mâinilor murdare în nas, gură sau ochi.
– mecanic : gândacii și muștele pot lua boala prin contactul fizic cu murdăria, deșeurile sau materialele contaminate sau prin hrănirea cu acestea. Organismul este apoi transmis pasiv prin depunerea de materii fecale, regurgitații sau cărându-l în afara corpului lor la nivelul suprafețelor și produselor alimentare din mediul uman.
Gândacii și muștele de casă, care sunt destul de comuni în mediul uman nu mușcă, dar sunt purtători mecanici ai unei largi varietăți de patogeni : bacterii, fungi, helminți, protozoare, viruși.
Distribuția globală
Bolile transmise de insecte reprezintă aproximaiv 17% din totalitatea bolilor infecțioase. Povara acestor boli este cea mai mare în zonele tropicale și subtropicale și afectează disproporționat cele mai săarace populații. Din 2014, focare mari de dengue, malarie, febra galbenă Chikungunya și Zika au afectat poupulațiile, au pretins vieți și au copleșit sistemele de sănătate în multe țări.
Distribuția acestor boli este determinată de factori complexi demografici, de mediu și sociali. Călătoriile și comerțul global, provocările neplanificate de urbanizare și de mediu, cum ar fi schimbările climatice pot avea un impact asupra transmiterii patogene. Acestea determină ca sezonul de transmisie să fie mai lung sau mai intens sau să provoace apariția unor boli în țări unde nu erau anterior cunoscute.
Schimbările în practicile agricole datorate variațiilor de temperatură și precipitații pot afecta transmisia bolilor prin vectori. Creșterea cartierelor urbane, lipsa unei conducte de apă fiabilă a unui sistem adecvat de colectare a deșeurilor pot expune populații mari din orașe la riscul de răspândire a bolilor virale prin țânțari. Împreună toți acești factori influențează populațiile de vectori și tiparele de transmitere a patogenilor care cauzează boala.
Vectori principali
Țânțarii : sunt mai multe tipuri de țânțari care au habitate preferate complet diferite, momente în care sunt activi și tipuri de mușcături. Larva care produce adultul se dezvoltă în zone de apă stătăoare (iazuri, lacuri, rezervoare). Ei transmit anumite boli specifice în funcție de specia, clima și habitatul specific : malaria, febra galbenă Chikungunya, febra dengue, encefalita japoneză, filarioza limfatică.
Zborul lor poate fi mai mult sau mai puțin zgomotos, iar mușcătura nu este întotdeauna dureroasă. Jumătate din mușcăturile de țânțari apar prin îmbrăcăminte.
Muștele : Speciile Chrysops (muștele de cai) sunt vectorul pentru filarioză.
Speciile Simuliidae (muștele negre) transmit oncocercoza (cecitatea râurilor).
Speciile Tsetse transmit tripanozomiaza africană (boala somnului).
Speciile Phlebotominae transmit leishmanioza.
Pe lângă rolul lor direct în transmisia microorganismelor, muștele pot fi cauza condițiilor legate de dezvoltarea și migrarea larvelor pe sub piele. Contaminarea are loc fie prin contacul cu pământ pe care muștele și-au depus ouăle, fie prin haine pe care muștele și-au depus ouăle. Prevenția se poate face prin evitarea întinderii pe pământ și evitarea uscării hainelor în aer liber. Este recomandat ca hainele să fie călcate după uscare pentru a distruge, prin intermediul căldurii de la fierul de călcat, orice larvă prezentă.
Gândacii: se găsesc în special în America de Sud și transmit boala Chagas (tripanozomiaza americană). Ei trăiesc în pereții caselor umede și sunt activi doar noaptea.
Păduchii și puricii: transmit diferite infecții bacteriene precum bartoneloza, borelioza și câteva tipuri de rickettsioză. Păduchii de șobolani sunt vectori pentru ciumă.
Căpușe: există numeroase tipuri de căpușe, fiecare având un habitat specific. Sunt vectori pentru numeroase boli : boala Lyme, meningoencefalită, febra hemoragică din Crimea-Congo, febra Q, tularemia.
Mușcăturile de căpușe rezultă din contactul cu iarba. Riscul este restricționat la nivelul unor regiuni bine definite.În momentul în care ajung pe piele, căpușele migrează spre pliurile majore ale pielii unde se implantează. Ele încep să se hrănească după 12-24 ore și de aceea riscul de infecție este scăzut dacă sunt înlăturate rapid.
Bolile principale transmise de insecte – Europa
Malaria: cauzează peste un milion de decese pe an și infectează peste 200 milioane de oameni la nivel global. Transmisia este ocazional raportată în Europa. Persoanele cele mai expuse la risc sunt săracii care trăiesc în comunități îndepărtate cu puține facilități de sănătate, tinerii, femeile însărcinate și purtătorii de HIV.
Parazitul are un ciclu de viață complex. În gazdă, o formă poate trăi în ficat timp de până la 30 de ani fără simptome. Alte forme se dezvoltă și se reproduc în celulele roșii sangvine. Simptomele precum febra, durerea de cap și vărsăturile apar la 7-15 zile de la infecție.Dacă nu este tratată, Plasmodium falciparum se poate multiplica rapid și bloca vasele mici sangvine din organele vitale. Alte forme au etape hepatice latente care se pot reactiva luni sau ani mai târziu.
Boala Lyme
Este o infecție cauzată de o bacterie din specia Borrelia. Este transmisă prin mușcătura de căpușă. 10-15% din căpușe cară această bacterie. Boala este prezentă în emisfera nordică, fiind endemică în unele regiuni din Marea Britanie. Simptomele includ: o leziune roșie a pielii în jurul mușcăturii de căpușă, febră, simptome asemănătoare gripei precum durerea de cap sau durerea articulară, ganglioni limfatici umflați. Tratamentul este reprezentat de antibiotice. În lipsa acestuia simptomele se agravează, pacientul dezvoltând artrită, amorțire, paralizie, iar 10% din cei infectați prezintă afectarea sistemului nervos central.
Leishmanioza
Este o boala parazitară cauzată de Leishmania și transmisă prin mușcătura de muscă de nisip. Acestea trăiesc în zonele împădurite și în casele de cărămidă unde are loc cea mai mare parte a infecției umane. Rozătoarele, câinii și alte mamifere sunt rezervor al acestei boli. La nivelul mușcăturii se poate observa un inel roșu, iar semnele infecției sunt reprezentate de febră și anemie.
Există peste 20 de specii de protozoare care produc diferite forme ale bolii : cutanată, mucoasă și viscerală. Formele diferite ale bolii au o trăsătură comună: crearea de ulcere cronice, mai mult sau mai puțin profunde, fără tendință de vindecare. Forma viscerală este observată în zona bazinului Mediteranean. Este caracterizată prin degenerarea severă a condiției generale a pacientului, cu o creștere în volum a nodulilor limfatici și a splinei și o scădere a numărului celulelor sangvine. Boala are tratament specific care trebuie urmat pe perioade lungi de timp în scopul vindecării.
Boala este des întâlnită, fiind raportate 300.000 de cazuri de Leishmanioză viscerală și peste 20.000 de decese pe an.
Meningoencefalita transmisă de căpușe: este o boală a sistemului nervos central cauzată de un Flavivirus. Este transmisă oamenilor prin mușcătura de căpușă infectată sau prin ingerarea produselor lactate nepasteurizate provenind de la animale infectate. Boala este endemică în zone din Europa Centrală, de Nord și de Est.
După o perioadă de incubare de 7 zile, simptomatologia progresează în 2 stadii. Primul stadiu durează între 2 și 4 zile și este caracterizat de simptome asemănătoare gripei: febră, durere de cap severă, grețuri, vărsături. Al doilea stadiu nu apare întotdeauna. Când apare, se manifestă după 10 zile. Este caracterizat de semne neurologice de severitate variată : meningită, meningoencefalită, meningo-encefalo-radiculită. În general boala progresează spre vindecare. Sechele pot fi observate, precum paralizia. Rata de mortalitate este de 1%.
Tratamentul este pur simptomatic. Nu există un medicament care să acționeze asupra virusului. Un vaccin preventiv este valabil și este recomandat celor care călătoresc în zonele endemice și forestiere din Europa centrală, nordică și estică.
Bolile infecțioase – un risc pentru călători
În funcție de destinația aleasă, călătorii pot fi expuși la numeroase boli infecțioase. Expunerea depinde de prezența agenților infecțioși în zona vizitată. Riscul de a fi infectat variază în funcție de scopul călătoriei și itinerariul în zona respectivă, standardele cazării, igiena și salubritatea, precum și de comportamentul călătorului. În unele cazuri bolile pot fi prevenite prin vaccinuri. Dar există și unele boli, foarte periculoase pentru care încă nu este disponibil nici un vaccin. Precauții generale pot reduce considerabil riscul de expunere la agenții infecțioși și trebuie luate întotdeauna înainte de a vizita o zonă cu risc semnificativ.
Precauții generale pentru a evita bolile infecțioase transmise de insecte
- Înainte de călătorie este bine să te interesezi de bolile din zona respectivă și să te vaccinezi.
- Consultă medicul de familie cu câteva săptămâni înainte de plecare pentru a afla cum te poți proteja și ce medicamente să ai cu tine împotriva bolilor endemice.
- Poartă haine deschise la culoare, cu mâneci lungi și pantaloni lungi și un spray anti-insecte la nivelul pielii expuse pentru pentru a te proteja de înțepăturile și mușcăturile de țânțari, căpușe, muște.
- Utilizați plase pentru geamuri și pentru pat pentru a evita țânțarii, în special în zonele cuoscute cu malarie.
- Verificați-vă constant corpul de căpușe.
- Evitați contactul cu sângele, secrețiile sau alte fluide corporale ale altor animale și oameni.
- Asigurați-vă să mențineți un control strict al igienei alimentare și evitați consumul de produse lactate nepasteurizate.
- Dacă ați fost mușcat și ați primit îngrijiri în străinătate nu uitați să consultați un medic la întoarcere și să continuați tratamentul.
- Dacă vă simțiți rău la întoarcere consultați medicul și informați-l despre călătoria dumneavoastră pentru a evita transmiterea bolilor.
Medici care tratează această afecțiune
Articole sugerate
Site-ul NewsMed.ro se adresează oricărei persoane care prezintă interes cu privire la subiecte din sfera medicală şi care decide să nu rămână nepăsătoare atunci când vine vorba de asigurarea propriei sănătăţi.
© Copyright 2023 NewsMed - Toate drepturile rezervate.