Boala Meniere – sindromul hidrops endolimfatic idiopatic

Boala Meniere
Vertijul aparut in boala meniere

Boala Meniere – Generalități

Boala Meniere este o patologie a urechii interne, cunoscută prin sindromul hidrops (acumulare anormală de lichid) endolimfatic idiopatic. Urechea internă face parte din cele trei componentele ale analizatorul auditiv. Urechea internă este reprezentată de două porțiuni: organul acustic, care influențează auzul și organul vestibular, care are impact asupra orientării și asupra echilibrului. Boala Meniere este definită prin hipoacuzie (slăbirea acuității auzului),  asociată cu vertij (amețeală), tinitus/acufenă (zgomot, vâjâit în urechi) și greață. Aceste episoade durează între 20 de minute și 4 ore. Hipoacuzia și tinitusul se accentuează în momentul apariției stării de amețeală.

În general, persoanele afectate au vârste cuprinse între 40 și 50 de ani, dar aceasta nu este o regulă. Ambele sexe sunt afectate în aceeași măsură. De cele mai multe ori, boala Meniere afectează doar o ureche, dar în studiile efectuate recent, s-a concluzinat faptul că majoritatea cazurilor noi au dezvoltat boala și la cealaltă ureche.

Boala Meniere – Cauze

Cauza bolii Meniere nu este încă înțeleasă complet. Se pare că această patologie este cauzată de cantitatea foarte mare de lichid, care se localizează în urechea internă și care duce la amețeală, tulburări de auz și echilibru. Există mai multe posibile cauze ale acestei boli, toate concentrându-se pe volumul lichidului din urechea internă, numit și endolimfă și pe compoziția sa. Printre disfuncțiile care susțin apariția bolii se regăsesc:

–          Sifilisul (boală venerică contagioasă);

–          Leucemia (boală de sânge manifestată prin creșterea globulelor albe = leucocite);

–          Otita medie (infecția urechii mijlocii);

–          Traumele craniene;

–          Migrene (durere intensă de cap);

–          Tulburări vasculare;

–          Alergii;

–          Intoxicații cu alcool, plumb, tutun;

–          Drenaj anormal al lichidului;

–          Răspuns imun (imunitatea) anormal;

–          Predispoziții genetice.

Boala Meniere – Simptome

Simptomele întâlnite cel mai des sunt: scăderea auzului, senzația puternică de amețeală, vâjâit în urechea problematică, diaforeză (transpirație abundentă), diaree, vărsături, paloare, cefalee (durere de cap), senzație de ureche plină.

După cum am spus și mai sus, o criză specifică bolii poate dura între 20 de minute și 4 ore. De obicei, aceste crize își marchează debutul prin senzația de ureche plină.

Boala Meniere – Complicații

Pe termen mai lung, aceste episoade pot cauza o hipoacuzie permanentă. Având în vedere faptul că majoritatea simptomelor atribuite acestei boli apar în multe alte afecțiuni medicale, este necesar ca un pacient cu vertij să se prezinte atât la neurolog, la ORL-ist, dar și la medicul internist.

Boala Meniere – Diagnostic

Datorită simptomelor întâlnite și la alte patologii, diagnosticul este destul de dificil de realizat. La început este indicată realizarea unor teste de bază, precum: examenul ORL, o audiometrie (evaluează răspunsul nervilor auditivi la sunete), un RMN sau o radiografie craniană și o electrocohleografie. Electrocohleografia este o procedură prin care se află natura problemelor de auz; ea se realizează cu ajutorul unui electrod, care îi este introdus pacientului prin timpan.

Totuși, procedura cea mai recomandată în această patologie este electronistagmografia (ENG). ENG este o procedură care urmărește evaluarea echilibrului prin investigarea mișcările ochilor. O altă investigație care măsoară funcția urechii interne raportată la mișcarea ochilor se realizează cu ajutorul Scaunul rotativ Rotary. Pe lângă acestea, mai este un test numit posturografia, care evaluează funcția urechii interne, senzațiile de la nivelul pielii, mușchilor, articulaților și al tendoanelor. De asemenea, acesta investighează și echilibrul corelat cu vederea.

Boala Meniere – Tratament

Boala Meniere nu poate fi vindecată, dar stările de amețeală pot fi menținute sub control. De cele mai multe ori, tratamentul are ca scop reducerea presiunii și scăderea cantității de endolimfă. Tratamentul începe prin recomandare de diuretice (au ca scop eliminarea lichidului), sedative (Meclizina, Diazepam), anxiolitice (înlătură anxietatea), antihistaminice (împotriva alergiilor), antiverginoase (împotriva vertijului). Aceste medicamente trebuie asociate cu un stil de viață sănătos, fără niciun fel de exces alimentar și cu evitarea tutunului și al alcoolului.

Recomandări și profilaxie

În timpul crizelor de vertij, este recomandat ca pacientul să rămână în repaus total pentru a preveni posibilele accidentări. Este foarte important să ne prezentăm la medic dacă afișăm simptomele enumerate mai sus. Această patologie poate duce la pierderea auzului, dar și la depresie și anxietate.

Pentru a preveni acestă boală este recomandat consumul redus de sare (aceasta reține lichidele în organism), evitarea cofeinei, a tutunului și a alcoolului. De asemenea, trebuie să consumăm zilnic un aport de 2000 de miligrame de vitamina C, 50 de miligrame de vitamine B1, B2, B6 și 20 de miligrame de zinc și alte substanțe minerale. Pacientul trebuie să stea întins, nemișcat în timpul unei crize, trebuie să încerce să doarmă bine și să evite activitățile care i-ar pune viața în pericol în timpul unei crize de vertij.

Adauga comentariu

Apasa aici pentru a adauga comentariu

Suntem pe social media

Like us!