Căutare

Toate procedurile

Schimba ora Programări

Inchide

Programează Consultație

Atenție! Data și ora exactă a programării va fii stabilită telefonic, apoi vă va fi comunicată verbal dar si pe e-mail.

Programează serviciu medical

Cerere o ofertă medicală

Cerere serviciu medical

Analiza detaliată

Analiza detaliată

Răspuns

Răspuns

duminică, iulie 03, 2022

Boala Gaucher - ce este și cum se tratează

Roxana
Roxana

27 Apr 2021

eye-glyph Vizualizări: 578

Distribuie Articolul

Boala Gaucher este o boală genetică caracterizată de stocarea în lizozomi (organitele celulare) a glucocerebrozidazelor, datorată lipsei enzimei care le scindează. Ea aparține grupului tezaurismozelor respectiv al sfingolipidozelor fiind una din multiplele boli lizozomale. Tezaurismozele sunt boli definite prin acumularea anormală în anumite organe sau țesuturi a lipidelor, proteinelor sau glucidelor. Sfingolipidozele sunt boli datorate acumulării de sfingolipide și gangliozide sau a produșilor lor de metabolism la nivelul sistemului nervos central.

Boala Gaucher – ce este și cum se tratează?

 

Ce sunt glucocerebrozidazele?

   Glucocerebrozidele sunt glicolipide, structuri complexe ce compun membrana celulară. În momentul îmbătrânirii celulei și deci al distrugerii ei, acestea sunt eliberate și metabolizate de către o enzimă și anume beta-glucocerebrozidază.

  În lipsa acestei enzime, glicolipidele se acumulează în lizozomii celulelor din organism conducând la manifestările specifice bolii.

Genetica bolii Gaucher

   Boala Gaucher are un model de transmitere autosomal recesiv, ceea ce înseamnă că manifestărilr bolii la un copil apar doar dacă acesta moștenește de la ambii părinți genele modificate. Aceste gene conduc la un deficit în producerea enzimei beta-glucocerebrozidază. Dacă un copil moștenește doar o genă modificată, el va fi doar purtător al acelei gene, fără a avea manifestările bolii.

   În familiile cunoscute cu boli genetice, este posibilă testarea genetică a existenței acestei mutații. Fie prin testarea părinților pentru a vedea dacă sunt purtători ai genei. Fie prin testarea fătului prin amniocenteză.

Simptome

   Principalele simptome ale bolii sunt:

  • Hepatosplenomegalie
  • Implicarea osoasă – crize dureroase osoase, modificări scheletale
  • Modificările hematologice – evenimente hemoragice datorate anemiei și trombocitopeniei
  • Afectarea SNC – convulsii, oftalmoplegie

 

Alte simptome includ afectarea pulmonară, renală, cardiacă dar acestea apar mult mai rar.

Formele clinice

      Tipul I – forma nonneuronopatică

      Tipul II – forma acută

      Tipul III – forma cronică

Tipul I de boală Gaucher

   Tipul I de boală este tipul cel mai frecvent. Pacienții cu formă ușoară putând fi diagnosticați doar la vârsta adultă. Debutul este frecvent cu splenomegalie asimptomatică, anemie sau trombocitopenie ce cauzează sângerări nazale și echimoze. Pacienții pot să prezinte oboseală cronică, hepatomegalie, cu sau fără afectarea funcției hepatice și dureri osoase cu prezența de fracturi patologice.

   În evoluție, pacienții pot dezvolta splenomegalia simptomatică. Copii pot prezenta statură mică datorată energiei consumate de organism prin creșterea splinei. Modificările osoase sunt depistate radiologic devreme în evoluția bolii.

   Rar în evoluția bolii apare interesarea pulmonară, hipertensiunea portală, parkinsonismul sau mielom multiplu.

Tipul II de boală Gaucher

  Tipul II al bolii este foarte rar, diagnosticul copiilor se face devreme,  fiind caracterizat de interesarea neuronală și viscerală extinsă rapidă ce poate conduce la deces în primii doi ani de viață.

  La naștere sau în perioada copilăriei aceștia prezintă afectare neurologică precoce și severă cu convulsii, tonus crescut, strabism și organomegalie. Pentru nou-născuți sunt caracteristice anomaliile de înghițire, apraxie oculomotorie (absența sau dificultatea coordonării mișcărilor globilor oculari), hepatosplenomegalie și stridor datorat laringospasmului.

  În evoluție datorită implicării cerebrale apare compromiterea funcției respiratorii și a musculaturii ceea ce va conduce la aspirație pulmonară și ulterior deces.

Tipul III de boală Gaucher

  Tipul III de boală Gaucher, forma cronică se diagnostichează la naștere sau în copilărie și este caracterizat de simptome neurologice și scheletice ce variază ca intensitate precum și de organomegalie.

  Pentru majoritatea pacienților singura manifestare a acestui tip este oftalmoplegia însoțită de afectare organică moderată. Acești pacienți pot dezvolta probleme de învățare.

Diagnostic

  Diagnosticul prenatal: se realizează amniocenteza cu recoltare de vilozități coriale și măsurarea activității beta-glucocerebrozidazei.

  Diagnosticul postnatal: se evaluează manifestările clinice în colaborare cu testele paraclinice.

Testele specifice pentru diagnosticarea bolii Gaucher sunt: Dozarea activității beta-glucocerebrozidazei leucocitare și testarea genetică. Activitatea beta-glucocerebrozidazei este aproximativ 30%pPentru tipul I în timp ce pentru tipurile II și III această activitate este scăzută sub 10%. Testarea genetică analizează ADN-ul pentru determinarea mutației genetice.

Se asociază teste de laborator pentru evaluare pacientului acestea implică efectuarea hemoleucogramei ce poate evidenția anemia și trombocitopenia dar și evaluarea hepatică, fiind posibilă decelarea unei ușoare hepatocitolize  în caz de afectare hepatică. Se poate realiza și medulograma ce va dovedi prezența celulelor Gaucher (macrofage încărcate cu glucocerebrozidă), celule specifice bolii.

Imagistic, se realizează ecografie abdominală pentru decelarea hepatosplenomegaliei sau a altor patologii asociate. Radiografia osoasă poate evalua modificările scheletale dar într-o fază mai avansată a bolii. De asemenea, se realizează osteodensitometria ce evaluează gradul de afectare al osului dar și riscul pentru eventualele fracturi patologice. O radiografie pulmonară este indicată pentru a evalua implicarea pulmonară. Imagistica prin rezonanță magnetică (IRM) se indică pentru a evalua precoce modificările scheletale, cum ar fi necroza avasculară și afectarea medulară.

În funcție de metoda de prezentare se adaptează testele paraclinice efectuate, implicarea neurologică necesitând EEG iar cea pulmonară necesitând ECG și ecocardiografie.

Prin coroborarea manifestărilor clinice și a testelor paraclinice este posibilă stabilirea diagnosticului de boală Gaucher, a tipului ei dar și a gradului de severitate.

Diagnostic diferențial

   Diagnosticul diferențial este ghidat de manifestările clinice și pornește de la cele mai comune boli spre cele mai rare. Diferența principală se face în grupul tezaurismozelor între patologiile componente ale acestui grup: Boala Niemann Pick, Glicogenoze, Mucopolizaharidoze, Oligozaharidoze, Amiloidoză, Boala Wilson etc. Pentru hepatosplenomegalie se exclud în primul rând cauzele infecțioase virale sau bacteriene (virus hepatic A,B,C, citomegalovirus, virus Ebstein-Barr), afecțiunile hematologice, oncologice și toxice.

Evoluție și Complicații

   Evoluţia naturală a tipului I de Boala Gaucher, fără tratament, este variabilă în funcție de activitatea enzimei, putând rămânea nediagnosticată până la vârsta adultă sau cu manifestări severe, invalidante, hemoragii grave sau chiar, în cazuri rare, ciroza hepatică. Sub tratament, evoluția este favorabilă, pacientul având o viață normală. De asemenea, pentru tipul III evoluția sub tratament este favorabilă însă tipul II nu răspunde la terapia de substituție.

   Principalele complicații sunt cele osoase, ce apar mai ales în perioada de creștere, cu crize dureroase putând să evolueze până la necroză avasculară. Ruptura splenică poate să aibă loc la pacienții cu splenomegalie în caz de traumatism. Ciroza hepatică este o complicație posibilă, dar rară. De asemenea rară, este implicarea pulmonară, dar este posibilă mai ales în tipul II. Pacienții cu boala Gaucher au o frecvență crescută în apariția mielomului multiplu. Ultimele studii sugerează că acești pacienți sunt la risc pentru dezvoltarea bolii Parkinson. Epistaxis și sângerări.

Tratamentul bolii Gaucher

   Măsurile generale nu implică o dietă specifică, dar sportul este contraindicat persoanelor cu splenomegalie masivă sau cu trombocitopenie severă datorită riscului hemoragic

   Terapia principală la ora actuală este terapia de substituție enzimatică, care nu vindecă boala dar ameliorează simptomatologia. Se uitilizează Cerezyme sub formă de perfuzie intravenoasă.  De asemenea, se utilizează terapia de reducere a substratului, ce reduce cantitatea de glucocerebrozidază prezentă în organism. Preparatul utilizat se numște Zavesca, acesta găsindu-se sub formă de administrare orală.. Terapia curativă ar fi terapia genică dar aceasta nu este disponibilă la ora actuală.

   De asemenea, simptomatic se poate interveni pentru ameliorarea calității vieții pacienților prin antialgice în crizele osoase intervenții ortopedice pentru corectarea defectelor osoase.

   Splenectomia, la ora actuală  nu mai este o opțiune terapeutică, eficiența ei fiind depășită de eficiența terapiei de substituție. 

   Răspunsul la tratament în boala Gaucher tip I și III este foarte bun, în timp ce pentru tipul II este scăzut sau chiar fără raspuns.

 

              

 

Adauga un comentariu

Medici care tratează această afecțiune

Dr. Ispas Daniel-Marius
Neurologie

Accident ischemic tranzitor , Accident vascular cerebral (AVC) , Cefaleea - durerea de cap Epilepsia

Evaluat 0 / 10
Locație: Făgăraş
Logo

Site-ul NewsMed.ro se adresează oricărei persoane care prezintă interes cu privire la subiecte din sfera medicală şi care decide să nu rămână nepăsătoare atunci când vine vorba de asigurarea propriei sănătăţi.

Contacts

Colaborare:

colaborare@newsmed.ro

Publicitate:

publicitate@newsmed.ro
Social

Acum ne găsești și pe rețelele de socializare!