Boala diareică acută

Boala diareică acută
Boala diareică acută, numită și Sindromul clinic al bolii diareice acute infecțioase este determinată de un număr mare și mereu în creștere de agenți diareigeni. Boala diareică acută (BDA) reprezintă una dintre cauzele principale de îmbolnăvire și deces printre copii, în special în țările în curs de dezvoltare. Fiecare copil de până la 5 ani, face anual circa 10 diarei.

Suntem pe social media

Like us!

Ce reprezintă boala diareică acută?

Boala diareică acută, numită și Sindromul clinic al bolii diareice acute infecțioase este determinată de un număr mare și mereu în creștere de agenți diareigeni. Boala diareică acută (BDA) reprezintă una dintre cauzele principale de îmbolnăvire și deces printre copii, în special în țările în curs de dezvoltare. Fiecare copil de până la 5 ani, face anual circa 10 diarei. Incidența maximă în boala diareică acută se înregistrează în zonele tropicale și cele subtropicale. Aceasta se datorează climei, așezării geografice, condițiilor deficitare de igienă, nivelului de cultură și economie a populației.

Ce reprezintă sindromul diareic infecțios?

Sindromul diareic infecțios (diareea) reprezintă emiterea rapidă de scaune lichide. Diareea este definită ca un fenomen patologic, care se manifestă prin eliminarea frecventă (3-40/24 ore) a unei cantități anormale de scaun, în special de apă (peste 300g/24 ore). Sindromul diareic însumează volume mari de pierderi lichidiene (până la 20 litri/24 ore). Pierderile de lichide pot conduce la dezechilibre hidroelectrolitice, însoțite de tulburari hemodinamice grave, precum colaps cardiovascular, cauzatoare de deces.

Sindromul diareic este însoțit frecvent de sindroamele febril și digestiv, cu inapetență, dureri în abdomen, greață, balonări și meteorism.

Care este procesul epidemiologic în boala diareică acută?

Mecanismul de transmitere în boala diareică acută este fecal-oral. Transmiterea se realizează prin intermediul apei contaminate, a alimentelor, obiectelor, inclusiv al instrumentelor medicale, prin mâini murdare sau de la persoana la persoană, în toate cazurile se produce contaminarea. Receptivitatea în boala diareică acută este generală și variază în funcție de vârstă și agent patogen.

Care sunt cauzele principale în boala diareică acută?

Boala diareică acută poate fi de origine bacteriană, virală, parazitară sau secundară prescripției de antibiotice.

Cauzele principale a îmbolnăvirii cu boala diareică acută sunt reprezentate de:

  • apa potabilă contaminată,
  • utilizarea de produse alimentare nesigure microbiologic,
  • condiții insalubre în producerea, transportul, păstrarea, prelucrarea și comercializarea produselor alimentare,
  • nerespectarea normelor și regulilor sanitaro-tehnice, igienice în unitățile de alimentație publică și de comerț cu produse alimentare, în instituțiile preșcolare și preuniversitare,
  • îndepărtarea și neutralizarea defectuasă a reziduurilor lichide și solide (salubrizarea deficient a teritoriilor).

Care sunt factorii care favorizează boala diareică acută?

Factorii care favorizează boala diareică acută:

  • vârsta, stare imunitară și patologia subiacentă a persoanei;
  • aliementația artificială sau subalimentația copiilor de vârstă fragedă;
  • malabsorbția lactozei sau intoleranța pentru proteinele din lapte;
  • infecțiile intestinale mixte persistente;
  • imunodepresia;
  • starea sanitaro-igienică defavorabilă a teritoriului și a bazinelor de apă;
  • asigurarea nesatisfăcătoare a populației cu apă potabilă de calitate;
  • nerespectarea regulilor sanitaro-igienice în obiectivele de alimentație publică și de comerț cu produse alimentare;
  • nerespectare regimului sanitaro-igienic în colectivele de copii (creșe, grădinițe, școli);
  • calamitățile naturale, precum inundațiile, cutremurele de pământ, etc.;
  • crizele economice grave etc.

Care este fiziopatologia în boala diareică acută?

Fiziopatologic, diareea se explică prin:

  • malabsorbție;
  • hiperpermeabilizarea epiteliului intestinal prin inflamație și obstrucție;
  • secreție activă de anioni prin activarea AMP-ului ciclic;
  • creșterea motilității intestinale (inflamație);
  • înlocuirea epiteliului absorbtiv de la nivelul criptelor cu epiteliu de tip secretor (în viroze).

Tabloul clinic în boala diareică acută este rezultatul acțiunii reciproce a mijloacelor de apărare ale gazdei cu mecanismele de virulență ale germenilor patogeni, care pot fi:

  • eliberarea unei toxine, care stă la originea afectării funcției secretorii;
  • intensitatea caracterului invaziv, cu distrugerea structurilor vilozitare, la originea tulburării funcției de absorbție;
  • ambele mecanisme pot fi asociate.

Care este tabloul clinico-patogenetic în boala diareică acută?

Boala diareică acută durează de la câteva zile, până la două săptămâni. Dacă boala diareică acută depășește cele 14 zile, va fi numită boală diareică persistentă (BDP). Circa 25% dintre cazurile letale de boala diareică acută sunt legate de BDP. Cauzele deceselor în boală diareică persistentă sunt deshidratarea severă și cașexia (tulburare de nutriție).

I. BDA cu un germen toxigen

Germenul toxigen se fixează pe suprafața epiteliului digestiv fără să producă vreo leziune anatomică. Toxina stimulează o secreție activă de electroliți și de apă de către celulele intestinale:

  • enterotoxina vibrio cholerae, toxina termolabilă (TL) a colibacililor enterotoxigeni și toxina anumitor stafilococi enteropatogeni cresc concentrația intracelulară a AMP ciclic (adenozin monosfosfat ciclic) prin intermediul unei stimulări a adenilciclazei.
  • toxina termostabilă (TS) a colibacilului create GMP ciclic (guanozin monofosfat ciclic) în enterocit. Acțiunea toxinei se exercită în special la nivelul intestinului subțire proximal.

Tabloul clinic are aspect de sindrom holeric. Diareea secretorie în acest caz este apoasă, fără polinucleare, iar mucoasa intestinală este morfologic normală.

II. BDA cu un germen enteroinvaziv

Germenii enteroinvazivi de tip Shigella invadează celulele epiteliale, unde se multiplică până la distrugerea lor. Leziunile mucoasei (initial din secțiunea distală a intestinul subțire, apoi din colon) stau la originea unei reacții inflamatorii intense. Acest fapt explică prezența sângelui, a puroiului și a mucozităților în scaun.

Tabloul clinic are aspect de sindrom dizenteric (diaree invazivă).

III. BDA cu un germen toxigen și enteroinvaziv

Germenii toxigeni și enteroinvazivi de tip Salmonella invadează enterocitul, apoi traversează mucoasa intestinală, fără a o distruge. Germenii penetrează apoi în țesutul submucos unde se multiplică, provocând o reacție inflamatorie. Afectarea se produce esențial la nivelul intestinului subțire.

Tabloul clinic are aspectul unei diarei banale (osmotice), de tipul gastro-enteritei acute. Diareea osmotică în acest caz, este apoasă, cu flatulență. Au loc tulburări de digestive în urma afectării enterocitelor și dificitului de enzime pancreatice.

Care sunt aspectele clinice în boala diareică acută?

Aspecte clinice în boala diareică acută:

  1. sindrom holeriform: diaree apoasă; scaune lichide profuze cu aspect de „apă de orez” foarte frecvente și abundente; vome (uneori); dureri abdominale; semne de deshidratare instalate rapid – grave în cazul holerei; afebrilitate;
  2. sindrom dizenteric: scaune numeroase, afecaloide, cu glere mucosae (mucozități), muco-purulente, uneori cu striuri sanguinolente („spută rectală”); dureri abdominale, colicative, difuze; tenesme (senzații obligatorii de defecare, false); vome; febră în shigelloze, absentă în amibiaze;
  3. sindrom de gastro-enterită (diaree banală) scaune lichide frecvente; dureri abdominale difuze; vome și febrilitate.

Care sunt caracterele și localizarea procesului patologic în tractul digestiv în boala diareică acută?

  • gastrita – se manifestă prin dureri și presiune epigastrală, greață și vome repetate;
  • enterita acută – se manifestă prin garguimente, dureri abdominale periodice, moderat difuze, sacune diareice apoase, spumoase, abundente, cu un miros fetid. Enterita se asociază frecvent cu gastrita și apare în escherichioze cu escherichii enteropatogene și enterotoxigene, salmoneloze, rotaviroze, toxicoinfecții alimentare cu enterobacterii condiționat patogene;
  • colita distală – se manifestă prin dureri spastice în zona infraombilicală stângă, spasm sigmoidian, scaune afecaloide în cantități mici, cu mucus și striuri de sânge, la sugari – anus rezilent sau beant;
  • gastroenterocolita – apare în salmoneloze, shigeloze, toxicoinfecții alimentare în caz de infectare prin alimente contaminate.

Cum se clasifică toxinele bacteriene în boala diareică acută?

Toxinele bacteriene care determină boala diareică acută se clasifică în:

  • citotoxine, care determină diaree cu sânge, inhibă sinteza proteinelor și distruge enterocitul,
  • enterotoxine, care determină diaree apoasă, secreție masivă de lichid în lumenul intestinal.

Exemple: Cl. perfringes (enterotoxină), Cl. dificile  (enterotoxină și citotoxină), Cl. botulinum (toxină termolabilă), V. cholerae (enterotoxină termolabilă), E.coli (enterotoxină termolabilă, enterotoxină Shiga-like, citotoxine și enterotoxine), Stafilococcusul aureus (enterotoxina termostabilă), Salmonella (enterotoxină cholera-like și citotoxină) etc.

Care sunt agenții cauzali virali în boala diareică acută?

Agenții cauzali virali în boala diareică acută provoacă sindromul diareic și sunt reprezentați de către:

  • Rotavirus, 4 tipuri (diarei predominant la copii),
  • Norwalk virus (gastroenterite la adulți),
  • Adenovirus (infecții nosocomiale la copii și la pacienți imunodeprimați),
  • Astrovirus și Calicivirus (focare de BDA la adulți și copii, în spitale și colectivități) etc.

Care sunt agenții cauzali parazitari și fungici în boala diareică acută?

Agenții cauzali parazitari în boala diareică acută provoacă sindromul diareic și sunt reprezentați de către:

  • Tr. spiralis, din grupa Trichinella (sindrom diareic ce precede manifestări sistemice),
  • G. lamblia, din grupa Giardia (sindrom diareic în infestările hidrice),
  • E. histolytica, din grupa Entamoeba (dizenterie amoebiană),
  • Criptosporodium spp., din grupa Criptosporodium (sindrom diareic la imunodeficienți).

Agenții cauzali fungici în boala diareică acută provoacă:

  • enterocolite, colonizare post-antibiotice (Candida spp.);
  • diarei prelungite la bolnavii SIDA (Criptosporidium).

Care sunt particularitățile diagnosticului etiologic în boala diareică acută?

Diagnosticul pozitiv în boala diareică acută:

  • pe baza anchetei epidemiologice (circumstanțele apariției bolii diareice acute, contact cu, cazuri similare, caracterul izolat sau existența unei toxiinfecții alimentare familiare sau colective, vârsta bolnavului, nerespectarea normelor de igienă și sanitaro-antiepidemice, călătorii în zone endemice sau tropicale, antibioticoterapie recentă, situația epidemiologică în zonă, sezonalitatea);
  • pe baza tabloului clinic (semne clinice specifice, termenul de apariție și manifestare maximă, durata lor), a anamnezei bolnavului și a bolii (vârsta, starea imunitară și patologia subiacentă);
  • pe baza datelor paraclinice.

Un element orientativ important în diagnosticarea bolii diareice acute constă în evidențierea tipului de aliment potențial contaminant (carne incomplet coaptă, scoici, cârnați, zarzavaturi nespălate, produse din lapte nepasteurizate, ouă, produse de patiserie, înghețată) și intervalul de timp scurs de la ingestia alimentului, până la debutul sindromului diareic.

Diagnostic diferențial al boala diareică acută se face cu:

  • intoxicație alimentară: ciuperci, vegetale veninoase, pești;
  • tulburări funcționale intestinale și diareea falsă a constipatului;
  • diarei iatrogene-laxative;
  • diarei alergice;
  • diarei cu malabsorbtie;
  • diarei legate de boli intestinale inflamatorii: rectocolită hemoragică, maladia Crohn, diverticuloză;
  • diarei tumorale: cancer de colon, tumoră viloasă, intestinală, polipoză;
  • diarei endocrine: suprarenaliene, tiroidiene, Zollinger-Ellison, Werner-Morrison, tumori carcinoide;
  • diarei neurologice: diabet, afecțiuni encefalo-medulare, neuropatii amiloide.

Care este metodologia investigării de laborator în boala diareică acută?

Metodologii:

  • convenționale: izolarea și identificarea agentului etiologic prin cultivare – coprocultura, cultivare de virusuri,
  • neconvenționale: punerea în evidență a agentului etiologic sau structurilor sale carcateristice prin metode imunologice sau genetice.

Bacteriile diareigene se diagnostichează utilizând prelevate diferite (fecale, lichid diareic, vome, sânge, urină, alimente, apă contaminată), medii de transport și conservare, metode și tehnici obișnuite, însă în funcție de germeni se vor utiliza medii și metode diferite.

Cum se prelevă probele de mase fecale pentru analizele de laborator?

Prelevarea probelor trebuie făcută cât mai aproape de debutul bolii și înaintea inițierii unui tratament antimicrobian.

  • Prelevarea din scaun emis spontan. Se indică în toate formele de diaree acută. Pentru defecare se utilizează containere sterile de unică folosință din material plastic.

-Pentru examinări bacteriene și parazitare prelevarea din masa fecaloida se face cu tamponul sau „lingurița” coprorecoltorului. Se prelevă prioritar porțiunile lichide, îndeosebi cele mucoase și/sau sanguinolente. Volumul recoltei trebuie sa fie minimum 3-5 cm3.

-Pentru izolari și examene virologice se prelevă 5-10 cm3 materii fecale care se refrigereaza și se păstrează la +4°C până în momentul examinării.

  • Prelevarea rectală. Se indică în shigeloze cronice, deoarece raclarea mucoasei rectale cu tamponul sau cu sonda oferă șanse mai mari izolarii. Se recomandă și la investigarea purtatorilor de Shigella și Salmonella, cu exceptia celor de S. typhi.

-La prelevarea rectală se indică folosirea sondelor Nelaton (nr. 14-16) sau a unor tampoane adecvate. Pot fi utilizate și dispozitive comerciale conținând tampoane în tuburi de plastic cu sau fără mediu de conservare. Tamponul umectat în prealabil cu solutie salină izotonă se penetreaza în sfincterul anal (fără a folosi geluri lubrifiante) prin rotare lenta și se introduce intrarectal aproximativ 15 cm. Dacă se utilizează sonda Nelaton, se adapteaza o seringă de 10 ml cu care se fac 1-2 aspirații. Dupa prelevare, sondele sau tampoanele se introduc în tuburi sterile cu dop sau eprubete cu mediu de conservare, preferabil lichid.

Care sunt examenele de laborator utilizate în boala diareică acută?

• examenul scaunului:

  • cercetarea leucocitelor – prin testul cu albastru de metilen – examinat între lamă și lamelă,
  • permite diferențierea diareelor invazive (> 5 leucocite/câmp), de cele toxinice (coprocitograma);

• coproculturile:

  • sunt efectuate din scaun sau după recoltarea cu sonda rectală (Nelaton);
  • germenii izolați sistematic sunt: Salmonella, Shigella, Yersinia, Campylobacter; V. cholerae – după un sejur în zona endemică; Clostridium difficile (diaree apărută după administrarea unor antibiotice).

Izolările de germeni patogeni au importanță:

  • epidemiologică – se stabilește sursa de infecție și a filiațiunii cazurilor;
  • antibiograma necesară reevaluării terapeutice a unor cazuri trenante.

Virusurile se determină prin microscopie electronică sau prin aglutinarea cu particule de latex (rotavirusuri la copil);

Examenul coproparazitologic se indică pentru identificarea Giardia intestinalis (Lamblia) și Entamoeba histolytica; la un pacient infectat cu HIV: cryptosporidium, microsporidii, Isospora belli, Lamblia și Candida.

Examene sanguine se indică în caz de deshidratare importantă sau la pacienții cu risc (sugari, vârstnici, renali, etc). Pentru reechilibrarea hidro-electrolitică și acido-bazică: se determină urea, creatinina sanguină, ionograma, EAB; hemoculturi (în sindromul infecțios sever).

Examenele endocopice (rectoscopia și colonoscopia) se indică în proctite și colite: amibiază, colită pseudomembranoasă sau infecții transmise genito-anal.

Care sunt semne de gravitate în boala diareică acută?

Semnele de gravitate în boala diareică acută:

  • evaluarea deshidratării: pierderea în greutate, cearcăne periorbitare, pliul cutanat, uscăciunea mucoaselor, tensiunea arterială;
  • semne generale de sepsis;
  • bilanț biologic pentru dezechilibrul hidro-electrolotic și acido-bazic: hemoconcentrație, hipokaliemie, acidoză – pentru rehidratare.

Cum putem preveni boala diareică acută?

Măsuri profilactice Generale:

  • Supravegherea epidemiologică populațională;
  • Asigurarea cu apă potabilă de calitate, produse alimentare sigure din punct de vedere epidemiologic;
  • Salubrizarea așezărilor umane;
  • Crearea condițiilor pentru neutralizarea și evacuarea apelor uzate, pentru irigații și pentru îndepărtarea reziduurilor solide;
  • Crearea condițiilor pentru respectarea cerințelor și regulilor privind producerea, transportul, păstrarea, prelucrarea și comercializarea produselor alimentare;
  • Controlul lucrătorilor din sectorul alimentar și din cel cu aprovizionare centralizată cu apă potabilă;
  • Asigurarea continuă a respectării normelor și regulilor sanitaro-tehnice și igienice în unitățile de alimentație publică și de comerț a produselor alimentare, în instituțiile preșcolare și preuniversitare, etc.
  • Protecția turiștilor pentru zonele cu endemicitate înaltă pentru boala diareică acută;
  • Respectarea igienei personale și educația igienică continuă a populației;
  • Vaccinarea populației conform calendarului de vaccinări, a bovinelor și altor rumegătoare.

BIBLIOGRAFIE:

  • Galina Rusu și coaut., Boli infecțioase la copii, Tipografia Centrală, Chișinău, 2012;
  • Dumitru Buiuc, Marian Neguț, Tratat d emicrobiologie clinică, Ediția a II-a, Editura Medicală, București, 2008;
  • Madelena I. Drăgan, Boli infecţioase pentru studenţii facultăţilor de stomatologie, Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1998;
  • Aurel Ivan, Tratat de epidemiologie a bolilor transmisibile, Editura Polirom, Iași, 2002.

Adauga comentariu

Apasa aici pentru a adauga comentariu