Boala Crohn
Boala Crohn este o boala inflamatorie intestinală

Boala Crohn – principii de diagnostic si tratament

Boala Crohn este o boală inflamatorie intestinală, alături de rectocolita ulcero-hemoragică, având o etiologie necunoscută. Această afecţiune prezintă o incidenţă crescută la caucazieni şi evrei, predispoziţia genetică jucând un rol important în declanşarea ei. Factorii de mediu, susceptibilitatea genetică şi răspunsul imun neadecvat sunt 3 factori, a căror interacţiune, poate duce la apariţia bolii. Boala Crohn este bimodală, având vârsta de debut la 15-30 de ani şi un al doilea vârf la 50-70 de ani. Fumătorii au un risc mai mare de a face boala Crohn, spre deosebire de rectocolita ulcero-hemoragică, unde erau mai afectaţi nefumătorii sau cei care au renunţat la fumat. Fiind o afecţiune cronică, are o evoluţie trenantă, cu acutizări şi remisiuni care se pot întinde pe tot parcursul vieţii.

Principalele caracteristici ale bolii Crohn

1) Inflamaţia caracteristică acestei boli se poate localiza la nivelul oricărui segment al tubului digestiv.
2) Afectează toate straturile peretelui intestinal (este transmurală) .
3) Leziunile sunt segmentare, discontinue şi asimetrice, putând exista zone neafectate de boală.
4) Poate determina atât complicaţii intestinale (fistule, stenoze) , cât şi extraintestinale.

Clasificarea bolii Crohn
În funcţie de topografie, boala Crohn se poate prezenta ca:
Boală Crohn ileo-colică (majoritatea cazurilor)
Boală Crohn localizată strict la nivelul intestinului subţire
Boală Crohn localizată strict la nivelul colonului
Boală Crohn perianală
Boală Crohn localizată la nivelul tubului digestiv superior (cea mai rară formă)
În funcţie de aspectul clinico-patologic, există următoarele forme de boală Crohn:
forma inflamatorie
forma stenozantă
forma penetrantă sau fistulizantă

Manifestările clinice în boala Crohn
1) Manifestări digestive: dureri abdominale, scaune moi cu sânge. Mai rar, se pot întâlni: greaţă, vărsături, balonare, constipaţie. Când boala este localizată la nivelul colonului, mai pot apărea:tenesmele şi senzaţia de defecatie imperioasă. Durerea abdominală semnifică inflamatia peritoneului sau pasajul printr-un segment intestinal îngustat.
2) Manifestări sistemice: alterarea stării generale, febra, pierderea în greutate.
3) Manifestări extracolonice: fistule, stenoze, eritem nodos, pyoderma gangrenosum, uveita, episclerita, artrită seronegativa, sacroileita, spondilita anchilozantă, hepatita cronică, ciroză, litiaza biliară, colangita sclerozantă primitivă, evenimente trombembolice, amiloidoza, nefrolitiază, periostita.

Boala Crohn – Tratament  

Diagnosticul bolii Crohn se face prin coroborarea rezultatelor următoarelor investigaţii:

1)Investigaţiile biologice:

-leucocitoză
-anemie: din cauza deficitului de vitamină B12, acid folic, fier
-sindrom inflamator: creşterea VSH şi a proteinei C reactive (PCR)
-scăderea albuminei serice
IMPORTANT: Valoarea proteinei C reactive se corelează cu activitatea bolii Crohn!
-prezenţa anticorpilor ASCA în 40-70% din cazurile de boală Crohn
-prezenţa anticorpilor pANCA la aproximativ 25% din pacienţi.

2)Investigaţiile imagistice:

-Radiologic (examenul radiologic este mai puţin fidel în diagnosticarea bolii Crohn comparativ cu endoscopia):proba Pansdorf semnifică examinarea cu bariu a intestinului subţire şi relevă prezenţa ulceratiilor şi a stenozelor la nivelul ileonului terminal.
-Endoscopia cu capsulă video:se foloseşte doar când nu există stricturi la nivelul tubului digestiv, fiind utilizată pentru aprecierea severităţii şi extensiei bolii.
-CT/RMN: utile, mai ales pentru diagnosticul stenozelor şi fistulelor (complicaţii).
-Ecografia abdominală: prezenţa unui perete intestinal îngroşat, a unor zone stenozate şi a complicaţiilor (fistule).

3)Investigaţiile endoscopice 

-Endoscopia digestivă inferioară (colonoscopia) este o metodă care aduce mai multe informaţii decât examenul radiologic, putând evidenţia următoarele modificări: mucoasă nefriabilă cu aspectul de tip “piatră de pavaj” (cobblestoning) , fisuri profunde, ulcere aftoase, ulcere serpiginoase şi liniare, pseudopolipi (care sunt nespecifici), leziuni segmentare cu afectare transmurală.
Biopsia este indispensabilă pentru diagnostic, fragmentele prelevate fiind ulterior examinate microscopic.Printre cele mai importante modificări observate, enumerăm: inflamaţie transmurală cu infiltrat limfo-plasmocitar, granuloame de tip sarcoid necazeificate (la mai puţin de 25% din biopsiile efectuate), ulceraţii, fibroză, fistule, fisuri, mucoasă normală între ulceraţii.

Boala Crohn – Complicații

Cele mai importante complicaţii ale bolii Crohn sunt:
Stricturile: mai ales la nivelul intestinului subţire şi pot merge până la ocluzie (manifestată prin durere abdominală severă postprandială)
Fistulele: perianale, rectovaginale, enteroenterică, enterocutanată
Boala perianală: la aproximativ 30% din pacienţi, prezentând fistule, fisuri, abcese
Abcesele: determina leucocitoză, febră fiind raportate ca mase abdominale sensibile
Malabsorbtia: aceasta determină numeroase patologii, precum:litiaza renală, osteopenie, litiaza biliară
Starea septică

Boala Crohn – Tratament

1)Tratament igieno-dietetic: evitarea fructelor, legumelor crude şi a lactatelor.
2)Tratament medicamentos:
-Sulfasalazina şi Mesalazina:  se pot administra atât oral, cât şi local (supozitoare, microclisme).
Există pacienţi care prezintă reacţii adverse importante la administrarea acestor medicamente:febră, greaţă, vărsături, pneumonie, pancreatită, miocardită, pericardită, nefrită, trombocitopenie, febra, anemie hemolitică. Sulfasalazina se poate administra concomitent, atât ca preparat oral, cât şi topic.
-Corticosteroizii: se pot administra oral, local (supozitoare, microclisme), dar şi parenteral.
Prednisonul şi budesonidul sunt utilizate cel mai frecvent, majoritatea pacienţilor răspunzând la această terapie, în 7-28 de zile.
-Imunomodulatoare: prezintă numeroase reacţii adverse (pancreatită, diferite infecţii, supresie medulară, toxicitate hepatică/neurologică/renală).

Imunomodulatoarele folosite în tratamentul bolii Crohn sunt:azatioprina, 6-mercaptopurina, metotrexat, ciclosporina.

-Antibiotice: un singur tip de antibiotic (metronidazol, ciprofloxacină) sau o asociere de antibiotice. Se folosesc în tratamentul complicaţiilor supurative (stenoze, fistule), determinând şi scăderea concentraţiei de bacterii şi fungi din intestine.
-Agenţii biologici (Infliximab şi Adalimumab) oferă rezultate bune, dar duc la apariţia unor reacţii severe alergice, precum şi a unor riscuri de infecţii sistemice şi tuberculoză.
-Probiotice: se folosesc în formele uşor-moderate şi sunt microorganisme selecţionate viabile, capabile să restabilească flora microbiană intestinală, menţinând integritatea barierei intestinale. Cele mai folosite specii sunt cele de Lactobacillus şi Saccharomyces.
3)Tratamentul chirurgical: se efectuează în formele refractare la tratamentul medicamentos, în formele cu reacţii adverse la tratamentul medicamentos, precum şi în prezenţa complicaţiilor.Intervenţiile efectuate sunt:stricturoplastii ( în formele complicate cu stricturi) , drenajul abceselor, fistulectomii.

Adauga comentariu

Apasa aici pentru a adauga comentariu

Suntem pe social media

Like us!