Boala Addison- simptome, diagnostic, tratament

inscriere in comunitate de doctori

Boala Addison, numită și insuficiență corticosuprarenală primară, este o boală endocrină rară ce are drept caracteristică hipofuncția suprarenaliană, cauzată de distrugerea fie completă, fie parțială a glandelor suprarenale. Altfel spus,  prin boala Addison se înțelege afectarea progresivă a glandelor suprarenale, care nu își mai pot desfășura normal activitatea. Boala Addison este însoțită de o secreție insuficientă de hormoni suprarenalieni: glucocorticoizi- cortizol și mineralocorticoizi- aldosteron.

Glandele suprarenale sunt situate la polul apical al rinichilor și aparțin sistemului endocrin, producând hormoni cu acțiune asupra diferitelor organe si țesuturi.

Hormonii deficitari în boala Addison sunt secretați de regiunea periferică a glandelor sau cortexul suprarenalian și fac parte din grupul corticosteroizilor.

Hormonii glucocorticoizi controlează transformarea alimentelor în energie, au rol în producerea inflamației și în răspunsul organismului la stress.

Hormonii mineralocorticoizi ajută la menținerea echilibrului osmotic al organismului, adică a echilibrului dintre sodiu, potasiu și apă, pentru ca tensiunea arterială să fie în limite normale.

Boala Addison poate apărea la orice vârstă, dar s-a demonstrat că este mai des întâlnită între 30 și 50 de ani.

Cauzele in boala Addison

Distrugerea glandelor suprarenale poate avea multiple cauze:

·         Boală autoimună – atunci când sistemul imunitar identifică  glanda suprarenală drept un corp străin și produce anticorpi împotriva acesteia;

·         Tratament de lungă durată cu cortizol;

·         Extirparea glandelor suprarenale sau a unei părți a acestora;

·         Producerea deficitar cantitativă de enzime implicate în sinteza normală de cortizol;

·         O metastază canceroasă, o malformație congenitală, o infecție (tuberculoza îndeosebi, sifilis), o amiloidoză, o hemocromatoză (boală  apărută din cauza excesului de fier din corp);

·         La copii, boala Addison apare din cauza absenței congenitale a dezvoltării glandei suprarenale care se numește aplazie suprarenală.

Simptome

Boala Addison se dezvoltă într-o perioadă mai lungă de timp și simptomele se instalează adesea lent. Cele mai des întâlnite simptome sunt: tulburările digestive caracterizate prin pierderea apetitului, dureri abdominale, greață, vărsături, diaree; oboseală, în special intelectuală și slăbiciune musculară; scăderea în greutate.

Alte simptome frecvente sunt: anemia, hipotensiunea arterială însoțită de lipotimii, vertij, palpitații; poftă de alimente sărate; hiperpigmentarea pielii, mai ales de la nivelul articulațiilor și tegumentului adiacent gurii, nasului; valori scăzute ale glicemiei în sânge; iritabilitate crescută și scăderea puterii de concentrare.

Datorită faptului că simptomele se instalează progresiv, de cele mai multe ori acestea nu sunt depistate până la apariția insuficienței suprarenaliene acute, denumită și criza addisoniană sau adrenergică. Criza addisoniană apare ca urmare a unei infecții, leziuni, traume, a unui procedeu chirurgical sau a deshidratării. Dacă această criză nu este tratată, pacientul poate deceda în urma șocului apărut datorită scăderii bruște a tensiunii arteriale.

Diagnostic

În boala Addison, analizele de sânge indică următoarele: hiponatremie, hiperkaliemie, acidoză metabolică, hipoglicemie, hematocrit crescut, creșterea ureei în sânge, nivelul ACTH-ului ridicat, creșterea numărului anumitor tipuri de leucocite, dar și scăderea cantității de cortizol din sânge. Cu toate acestea, nivelul sangvin al cortizolului nu este factorul decisiv pentru diagnosticarea acestei boli, întrucât un nivel normal nu exclude prezența bolii.

Diagnosticul este cel mai des confirmat pe baza unui test de stimulare cu ACTH, ce presupune injectarea intravenoasă a unui compus de ACTH, ce va stimula secreția cortizolului. Acest test măsoară răspunsul glandei suprarenale la compusul sintetic. Dacă în urma injectării ACTH rezultă un nivel scăzut de cortizol, atunci boala Addison este confirmată. De asemenea, pentru depistarea bolii se folosește și imagistica medicală care include tomografia computerizată (CT) sau rezonanța magnetică nucleară (RMN), care detectează prezența eventualelor anormalități ale glandelor suprarenale.

Dacă diagnosticul este confirmat, sunt investigate și funcțiile glandei tiroide și a paratiroidelor.

Tratamentul 

Tratamentul în cazul acestei boli durează toată viața și se realizează prin administrarea de hormoni pe care suprarenalele nu îi produc deloc sau îi produc în cantități insuficiente. De asemenea, regimul alimentar este deosebit de important, alimentele trebuie să conțină o cantitate de sare normală. Boala Addison determină hiposecreția de aldosteron, astfel  pierzându-se o cantitate mare de sodiu prin urină, rezultând o deshidratare cronică.

Cortizolul și aldosteronul sunt înlocuiți cu hidrocortizon, deoarece această medicație poate înlocui ambii hormoni. Dacă se utilizează în loc de hidrocortizon altă medicație, cum ar fi prednisolon, metilprednisolon sau dexametazonă se va utiliza un compus și pentru substituirea aldosteronului, cum ar fi fludrocortizonul. Hormonii sunt administrați pe cale orală în doze care vor corespunde cantității normale secretate de glandele suprarenale zilnic.

În cazul unei infecții, procedeu chirurgical, stress emoțional puternic sau a unei alte afecțiuni, doza va fi mărită temporar. Se vor evita substituenții de sare ce conțin săruri de clorură de potasiu, deoarece în această boală apare hiperkaliemia. Odată început tratamentul cu hormoni, pacienții ce suferă de boala Addison vor duce o viață normală. Pacienții sunt sfătuiți să se prezinte la controale periodice pentru monitorizarea presiunii arteriale și a simptomelor și să-și efectueze analize periodice pentru ținerea sub control a nivelelor sangvine de sodiu, potasiu și cortizol.

Tratament ambulatoriu (la domiciliu)

Pacienții care suferă de boala Addison trebuie să-și ia zilnic medicația, în același moment al zilei. Nu se vor face restricții de sare în dietă. Este indicat ca bolnavii să aibă la îndemână o injecție cu dexametazonă, acasă sau la serviciu. Este util ca bolnavii cu Addison să poarte o insignă pentru ca personalul medical să poată interveni de urgență în cazul în care bolnavul ar fi inconștient sau ar suferi leziuni severe.

La pacienții cu această boală este necesară monitorizarea greutății și a tensiunii arteriale periodic. Dacă apar edeme și tensiunea arterială crește, dozele de medicamente trebuie reduse. În schimb, dacă apar amețeli când bolnavul se ridică din pat, rezultat al hipotensiunii arteriale, medicația trebuie mărită.

Adauga comentariu

Apasa aici pentru a adauga comentariu

Suntem pe social media

Like us!