Blitzima – tratament antineoplazic

1. Denumire, compoziţie şi clasa de medicamente din care face parte Blitzima

Blitzima conţine substanţa activă rituximab (10 mg per ml de concentrat). Aceasta face parte din categoria anticorpilor monoclonali şi acţionează prin legarea şi distrugerea limfocitelor B. Celelalte componente care se găsesc în Blitzima sunt: clorură de sodiu, citrat trisodic dihidrat, polisorbat 80 şi apă pentru preparate injectabile.

2. Indicaţii şi contraindicaţii Blitzima

Indicaţii

Blitzima este indicat în tratamentul următoarelor afecţiuni ce implică afectarea limfocitelor de tip B:

  1.           Limfom non-Hodgkin
  •   în asociere cu chimioterapie în cazul pacienţilor cu limfom folicular în stadiul III- IV, netataţi anterior;
  •   ca tratament de întreţinere în cazul pacienţilor cu limfom folicular au au răspuns la terapie de inducţie;
  •   ca monoterapie în cazul pacienţilor cu limfom follicular în stadiul III- IV, chimiorezistent;
  •   în asociere cu chimioterapie în cazul pacienţilor cu limfom difuz cu celulă mare B, cu markerul CD 20 pozitiv.

2.          Leucemie limfocitară cronică (LLC) –  în asociere cu chimioterapie în cazul pacienţilor cu LLC netratată anterior sau cu recăderi/ refractară;

3.         Granulomatoză cu poliangeită (Wegener) sau poliangeită microscopică (MPA) – în asociere cu glucocorticoizi;

Contraindicaţii

  •          Hipersensibilitate la substanţa activă (rituximab) sau la oricare din componentele medicamentului enumerate la punctul 1;
  •          Alergie la substanţe asemănătoare cu rituximab;
  •          Pacienţii care au o infecţie activă severă;
  •          Pacienţii cu un status imunitar afectat;
  •          Insuficienţă cardiacă severă de clasa IV NYHA sau orice altă boală cardiacă severă care nu este controlată medicamentos.

3. Reacţii adverse şi supradozaj Blitzima

Reacțiile adverse vor fi prezentate pe aparate, sisteme şi organe în funcţie de frecvenţă, astfel: foarte frecvente (afectează mai mult de o persoană din 10), frecvente (afectează mai mult de o persoană din 100, dar mai puţin de o persoană din 10), mai puţin frecvente (afectează mai mult de o persoană din 1000, dar mai puţin de o persoană din 100), rare (afectează mai mult de o persoană din 10000, dar mai puţin de o persoană din 1000).

Reacţii adverse apărute la persoanele tratate pentru limfom non-Hodgkin:

a) infecţii şi infestări
  •  foarte frecvent: infecţii bacteriene, infecţii virale;
  •  frecvente: sepsis, pneumonie, herpes zoster, infecţii ale tractului respirator, infecţii febrile, infecţii fungice, sinuzite, hepatită B;
  •  rare: infecţii virale grave, infecţii cu Pneumocystis jirovecii;
  •  foarte rare: LMP (leucoencefalopatie multifocal progresivă).
b) tulburări hematologice şi limfatice
  •  foarte frecvent: neutropenie cu/ fără febră, trombocitopenie, leucopenie;
  •  frecvent: anemie, pancitopenie, granulocitopenie;
  •  mai puţin frecvent: tulburări de coagulare, anemie aplastică, anemie hemolitică, limfadenopatie;
  •  foarte rar: creştere valorilor IgM serice;
  •  frecvenţă necunoscută: neutropenie tardivă.
c) tulburări ale sistemului imunitar
  •  foarte frecvent: angioedem, reacţii datorate perfuziei;
  •  frecvent: hipersensibilitate;
  •  rar: anafilaxie;
  •  foarte rar: sindrom de liză tumorală, boala serului, sindrom de eliberare de citokine;
  •  frecvenţă necunoscută: trombocitopenie reversibilă acută asociată perfuziei.
d) tulburări metabolice şi de nutritive
  •  frecvent: hiperglicemie, scădere în greutate, edem facial/ periferic, creşterea valorilor LDH, hipocalcemie.
e) tulburări ale sistemului nervos
  •  frecvent: parestezii/ hipoestezii, agitaţie, insomnia, ameţeli, anxietate, vasodilataţie;
  •  mai puţin frecvent: alterarea gustului;
  •  foarte rar: neuropatie periferică, paralizia nervului facial;
  •  frecvenţă necunoscută: neuropatie cerebrală, alterarea altor simţuri.
f) tulburări psihice
  •  mai puţin frecvent: depresie şi nervozitate.
g) tulburări oculare
  •  frecvent: conjunctivită, tulburări de lăcrimare;
  •  foarte rar: pierderea vederii.
h) tulburări acustice şi vestibulare
  •  frecvent: tinnitus, otalgie;
  •  frecvenţă necunoscută: pierderea auzului.
i) tulburări cardiace
  •  frecvent: infarct miocardic, aritmii;
  •  mai puţin frecvent: insuficienţă ventriculară stângă, tahicardie ventriculară/supraventriculară, angină pectorală, ischemie pectorală;
  •  rar: tulburări cardiace grave;
  •  foarte rar: insuficienţă cardiacă.
 j) tulburări vasculare
  •  frecvent: hipo/hipertensiune arterială;
  •  foarte rar: vasculită.
k) tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
  •  frecvent: bronhospasm, tulburări respiratorii, dureri toracice, dispnee, rinită, agravarea tusei;
  •  mai puţin frecvent: astm bronşic, bronşiolită obliterantă, hipoxie;
  •  rar: pneumopatii interstiţiale;
  •  foarte rar: insuficienţă respiratorie;
  •  frecvenţă necunoscută: infiltrate pulmonare.
l) tulburări gastro-intestinale
  •  foarte frecvent: greaţă;
  •  frecvent: tulburări ale tranzitului (diaree sau constipaţie), vărsături, dureri abdominale, stomatită,  dispepsie, anorexie, iritaţie faringiană;
  •  mai puţin frecvent: distensie abdominală;
  •  foarte rar: perforaţie gastro-intestinală.
m) afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
  •  foarte frecvent: prurit, erupţii cutanate, alopecie;
  •  frecvent: urticarie, transpiraţii nocturne, afecţiuni cutanate;
  •  foarte rar: afecţiuni buloase, sindrom Steven-Johnson, sindorm Lyell.
n) tulburări musculo-scheletale şi ale ţesutului conjunctiv
  •  frecvent: hipertonie, mialgii, atralgii, dureri cervicale.
o) tulburări renale şi ale căilor urinare
  •  foarte rar: insuficienţă renală.
p) tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
  •  foarte frecvent: febră, cefalee, astenie, frisoane;
  •  frecvent: dureri la nicelul tumorii, hiperemie facială, sindrom pseudo-gripal, stare de rău, fatigabilitate, insuficienţă multiplă de organe;
  •  mai puţin frecvent: dureri la locul perfuziei.
q) investigaţii paraclinice
  •  foarte frecvent: scăderea nivelului imunoglobulinelor serice.

Reacţii adverse apărute la persoanele tratate pentru granulomatoză:

a) infecţii şi infestări
  •  foarte frecvent: infecţii la nivelul tractului respirator sau urinar;
  •  frecvente: bronşită, sinuzită, gastroenterită, infecţii parazitare;
  •  foarte rar: LMP (leucoencefalopatie multifocal progresivă), reactivarea hepatitei B.
b) tulburări hematologice şi limfatice
  •   frecvent: neutropenie;
  •   rar: neutropenie tardivă;
  •   foarte rar: reacţii asemănătoare cu boala serului.
c) tulburări ale sistemului imunitar, generale şi la nivelul locului de perfuzie
  •  foarte frecvent: reacţii cauzate de perfuzie (hiper/hipotensiune arterială, greaţă, urticarie, bufeuri, tahicardie, edem perfieric, eritem) ;
  •  mai puţin frecvent: reacţii cauzate de perfuzie (edem laringian/ angioneurotic, anafilaxie, bronhospasm, wheezing).
d) tulburări metabolice şi de nutriţie
  •  frecvent: hipercolesterolemie.
e) tulburări ale sistemului nervos
  •  foarte frecvent: cefalee;
  •  frecvent: migrenă, parestezii, ameţeli, sciatică.
f) tulburări psihice
  •  frecvent: depresie şi nervozitate.
g) tulburări cardiace
  •  rar: angină pectorală, fibrilaţie, insuficienţă cardiacă, infarct miocardic.
h) tulburări gastro-intestinale
  •  frecvent: diaree, dispepsie, dureri abdominale, ulceraţii bucale, reflux gastro-esofagian.
i) afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
j) tulburări musculo-scheletale şi ale ţesutului conjunctiv
  •  frecvent: atralgii, mialgii, artroză, bursită.
k) investigaţii paraclinice
  •  foarte frecvent: scăderea nivelului imunoglobulinelor serice tip M (IgM);
  •  frecvent: scăderea nivelului imunoglobulinelor serice tip G (IgG).

Supradozaj

Până în prezent nu există suficiente date referitoare la supradozajul cu rituximab. Au fost raportate un număr de 5 cazuri de supradozaj, dintre care 3 nu au prezentat reacţii adverse. Celelalte 2 cazuri au raportat simptome asemănătoare gripei (la o doză de 1,8 g rituximab), respectiv insuficienţă respiratorie letală (la o doză de 2 g rituximab).

4. Interacţiuni şi atenţionări speciale

Interacţiuni Blitzima cu alte medicamente

Discutaţi cu medicul dumneavoastră înaintea administrării Blitzima dacă utilizaţi sau aţi utilizat recent orice ale medicamente. În special, anunţaţi medicul dacă urmaţi tratament cu:

  •           Antihipertensive;
  •           Chimioterapice;
  •           Imunosupresoare.

Atenţionări

Înainte de administrarea Blitzima, anunţaţi medicul dacă:

  •           Este posibil să suferiţi de hepatită;
  •           Aţi avut sau aveţi probleme cu respiraţia;
  •           Aţi avut sau aveţi probleme cardiace (palpitaţii, angină pectorală etc);
  •           Urmează să vi se administreze un vaccin în viitorul apropiat;
  •           Dacă aveţi sub 18 ani.

Precauţii

  • Sarcina şi alăptarea: Nu există date suficiente privind administrare acestui medicament la femei în timpul sarcinii sau alăptării. În urma studiilor pe animale s-a observat prezenta efectelor toxice asupra funcţiei de reproducere. Astfel, Blitzima nu este indicat în timpul sarcinii decât dacă este absolut necesar, iar beneficiile depăşesc riscurile. Datorită potenţialului pentru reacţii adverse, în timpul tratamentului cu Blitzima nu este indicată alăptarea până la minim două luni de la ultimă doză.
  • Contracepţia la femei: Este indicat că femeile să nu rămână gravide pe parcursul tratamentului cu Blitzima. Este necesară utilizarea de către femei a unor metode contraceptive eficace în timpul administrării acestui medicament, cât şi minim 12 luni de la încetarea tratamentului.
  • Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor: Nu există date suficiente privind capacitatea de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje în timpul tratamentului.

5. Doze şi mod de administrare Blitzima

Administrare medicamentului Blitzima se face de către un cadru medical specializat în utilizarea acestui medicament.

Doze

Dozele sunt diferite în funcţie de patologie, astfel:

Limfom non-Hodgkin
  •      în asociere cu chimioterapie în cazul pacienţilor cu limfom follicular în stadiul III- IV, netataţi anterior: 8 cicluri a câte 375 mg/ m2 suprafaţa corporală per ciclu;
  •      ca tratament de întreţinere în cazul pacienţilor cu limfom folicular au au răspuns la terapie de inducţie: 375 mg/m2 suprafaţa corporală, o dată la 3 luni, pentru maxim 2 ani;
  •      ca monoterapie în cazul pacienţilor cu limfom follicular în stadiul III- IV, chimiorezistent: 375 mg/ m2 suprafaţa corporală, o dată pe săptămână, timp de 4 săptămâni.
  •      repetarea tratamentului în monoterapie la pacienţii care au răspuns la tratamentul anterior cu Blitzima pentru limfom follicular recidivant/ refractar: 375 mg/ m2 suprafaţa corporală, o dată pe săptămână, timp de 4 săptămâni.
Limfom non-Hodgkin difuz cu celula mare B
  •      8 cicluri a câte 375 mg/ m2 suprafaţa corporală per ciclu, în asociere cu chimioterapie;
Leucemie limfocitara cronică (LLC)
  •     în asociere cu chimioterapie în cazul pacienţilor cu LLC netratată anterior sau cu recăderi/ refractara: 375 mg/ m2 suprafaţa corporală în ziua 0 a primului ciclu de tratament, urmată de doză de 500 mg/m2 în ziua 1 a fiecărui ciclu ulterior, pentru 6 cicluri totale.
Granulomatoză cu poliangeită (Wegener) sau poliangeită microscopică (MPA)
  •      375 mg/ m2 suprafaţa corporală, o dată pe săptămână, timp de 4 săptămâni.

Mod de administrare

Blitzima se administrează sub formă de perfuzie intravenoasă. Nu se administrează intravenos rapid sau în bolus.

Premedicaţie

Înaintea începerii tratamentului cu Blitzima se administrează o serie de medicamente (premedicaţie) pentru prevenirea apariţiei unor reacţii adverse sau reacţii la perfuzia care va fi administrată:

  •           Corticosteroizi (de exemplu dexametazonă);
  •           Antipiretice;
  •           Antihistaminice.

Administrarea la categorii speciale de pacienţi

  • Vârstnici: Nu este necesară ajustarea dozei la această categorie de pacienţi.
  • Utilizarea la copii şi adolescenţi: Nu a fost stabilită până în prezent siguranţă privind administrarea acestui medicament la copii şi adolescent cu vârsta sub 18 ani.

6. Alte informaţii

Cum se păstrează Blitzima

  • Flacon nedeschis: valabilitate 3 ani.
  • Medicament nediluat: soluţia preparată pentru perfuzie trebuie administrate imediat. Dacă nu, se poate păstra la frigider (2-8 grade Celsius) şi poate fi utilizată în maxim 24 de ore,
  • Blitzima se păstrează la frigider (la temperaturi între 2 şi 8 grade Celsius), în cutia de carton pentru a fi protejat de lumină.

Atenţionări speciale

  • Nu utilizaţi medicamentul după data de expirare înscrisă pe ambalaj.
  • Nu lăsaţi medicamentul la vederea sau la îndemână copiilor.
  • Nu înlăturaţi medicamentul pe calea apei menajere sau a reziduurilor menajere.

Conţinutul ambalajului

Blitzima se găseşte sub formă de flacon de sticlă cu dop de cauciuc ce conţine o soluţie limpede, incoloră, sub formă de concentrat pentru soluţie perfuzabilă.

Adauga comentariu

Apasa aici pentru a adauga comentariu

Suntem pe social media

Like us!