1. Denumire, compoziție și clasa de medicamente din care face parte Betahistin MCC
Betahistin MCC este un produs ce prezintă ca și substanță activă diclordhidratul de betahistină. Ca și excipienți Betahistin MCC conține:
- Celuloză microcristalină PH101
- Povidonă K 30
- Amidon de porumb
- Dioxid de siliciu coloidal anhidru
- Talc
Substanța activă din Betahistin MCC face parte din clasa medicamentelor ce acționează la nivelul sistemului nervos central, fiind un antivertiginos. Betahistina este un analog structural al histaminei endogene. Betahistina face parte din grupul beta 2 piridilalchilaminelor.
2. Indicații și contraindicații Betahistin MCC
Betahistin MCC este un medicament indicat pentru tratamentul sindromului Meniere. Acesta poate prezenta ca simptome: vertij, care este adesea asociat cu greață și/sau vărsături, tinnitus și pierderea auzului.
Modul de acțiune al betahistinei nu a fost încă elucidat. La fel, nici receptorii pe care aceasta acționează nu se cunosc. Cu toate acestea, în urma studiilor s-a observat că betahistina are un efect inhibitor, asupra descărcării de impulsuri din nucleii vestibulari laterali și mediani. De asemenea, la nivelul microcirculației urechii interne exercită o acțiune miorelaxantă pe sfincterele precapilare. Prin intermediul acestui efect, va fi redusă presiunea în spațiul endolimfatic, crescând aportul sangvin la nivelul striei vascularis.
Betahistin MCC este contraindicat în cazul în care prezentați o hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienții enurmerați mai sus.
De asemenea, acest medicament nu este recomandat în cazul în care suferiți de feocromocitom. Medicamentul este contraindicat și în cazul sarcinii și alăptării.
3. Reacții adverse și supradozaj cu Betahistin MCC
Nu a fost raportat un număr crescut de reacții adverse. Cele consemnate au fost împărțite în funcție de frecvența apariției în mai multe categorii.
Reacții adverse care apar rar: palpitații, senzație de apăsare în piept, agravarea unui astm bronșic deja existent, senzație de căldură, eructații, pirozis, flatulență, discomfort și durere la nivel gastric.
Reacțiile adverse întâlnite la nivelul tractului gastrointestinal pot fi evitate prin schimbarea momentului administrării Betahistin MCC. Astfel, acestea nu mai apar dacă luați doza după o masă principală sau în timpul mesei. De asemenea, ele pot dispărea și dacă reduceți doza de Betahistin MCC.
Reacții adverse care apar foarte rar: prurit, erupții cutanate tranzitorii, urticarie temporară, cefalee, somnolență.
Cele mai frecvente simptome întâlnite în cazul supradozajului sunt cele asemănătoare efectului histaminic. Acestea sunt reprezentate de: cefalee, înroșirea feței, tahicardie, spasm bronșic, vertij, edeme. Dintre edeme cel mai frecvent este cel de la nivelul mucoasei respiratorii (edem Quincke).
Cât despre antidotul supradozajului, nu există unul care să acționeze specific împotriva betahistinei. Astfel, dacă există un supradozaj tratamentul este unul simptomatic. Cu toate acestea, cel mai important tratament este cel de stabilizare a pacientului, spre exemplu prin lavaj gastric.
4. Interacțiuni și atenționări speciale
Deoarece poate produce tulburări gastrointestinale ca reacții adverse, este recomandată monitorizarea pacienților care au antecedente de ulcer peptic.
De asemenea, pacienții care suferă de astm bronșic trebuie ținuți sub monitorizare atentă pe parcursul tratamentului cu Betahistin MCC.
La pacienții ce se cunosc cu urticarie, erupții cutanate tranzitorii sau rinită alergică, tratamentul cu Betahistin MCC trebuie indicat cu precauție. Substanța activă conținută de acest medicament poate agrava acest tip de simptome.
Dacă suferiți de hipotensiune arterială marcată este recomandată precauție în timpul tratamentului cu diclorhidrat de betahistină.
Betahistin MCC nu trebuie administrat pacienților ce se află deja sub tratament cu antihistaminice. Studiile farmacologice efectuate pe animale au demonstrat faptul că utilizarea simultană a celor două medicamente poate scădea efectul amândurora.
Cu toate acestea, dacă betahistina este administrată după terminarea tratamentului cu antihistaminice, iar acesta este întrerupt brusc pot apărea simptome de întrerupere. Exemple din această categorie sunt tulburările de somn și agitația, din cauza efectului sedativ al antihistaminicelor. De aceea, este foarte important ca întreruperea tratamentului cu antihistaminice trebuie realizată traptat. De obicei, această procedură are loc pe parcursul a aproximativ 6 zile.
Pe de altă parte, nu există studii care să ofere date în legatură cu interacțiunile Betahistin MCC cu alte medicamente. Dintre acestea putem enumera: vasodilatatoare, medicamente psihotrope (în special sedative, tranchilizante, neuroleptice), parasimpatolitice, vitamine.
5. Doze și mod de administrare Betahistin MCC
Schema de tratament cea mai folosită este indicarea unei doze de 24-48 mg de betahistină. Adminstrarea sa se face în mai multe prize. Astfel, Betahistin MCC 24 mg se ia de două ori pe zi, iar Betahistin MCC comprimate 8 mg se administrează de 3 ori pe zi.
Nu s-au efectuat suficiente studii clinice care să ateste eficacitatea și siguranța utilizării Betahistin MCC la copii și adolescenți cu vârste sub 18 ani. Astfel, pentur că nu există suficiente date această administrare nu este recomandată.
Comprimatele de Betahistin MCC trebuie înghițite, nu mestecate. Trebuie utilizată o cantitate suficientă de lichid, administrarea putându-se realiza înainte sau după masă. După administrarea orală, betahistina este absorbită comple și rapid. După absorbție, substanța este metabolizată și mai apoi eliminată urinar.
În urma a mai multor studii s-a observat că administrarea concomitentă a Betahistin MCC și a alimentelor încetinețte absorbția betahistinei.
Durata tratamentului depinde de starea inițială și de evoluția pacientului. Chiar dacă tratamentul este unul ce ține cont și de variabilele individuale, în mod normal, este unul de lungă durată.
6. Alte informații despre Betahistin MCC
Au fost efectuate teste pe șobolani și pe șobolani gestanți, dovedindu-se că betahistina nu are efect mutagen sau teratogen asupra acestora.
Cu toate acestea, datele obținute din studiile pe animale nu sunt suficiente pentru a permite administrarea la femeile însărcinate. Astfel, medicamentul nu este indicat în timpul sarcinii și alăptării. Nu există date care să ateste siguranța și eficacitatea în acest caz.
Nu au fost realizate studii pe termen lung care să demonstreze efecte negative asupra sistemului nervos central. Astfel că nu se știe cu certitudine dacă Betahistin MCC poate afecta manevrarea de utilaje și condusul. Cu toate acestea, pentru că unele dintre reacțiile adverse care pot apărea sunt cefaleea și somnolența, este recomandata precauție pe parcursul tratamentului.
Betahistin MCC se găsește sub formă de comprimate de 8 mg sau 24 mg. Blisterele ce conțin câte zece comprimate se găsesc într-o cutie pe care este înscrisă și data expirării. Perioada de valabilitate este în mod normal de doi ani.
Este recomandat ca produsul să fie ținut în ambalajul original. A se păstra la temperaturi sub 25 de grade Celsius.
A nu se lăsa la îndemâna copiilor.