Beatil

Denumire, compoziție și clasa de medicamente din care face parte Beatil

Beatil este un medicament ce acționează pe aparatul cardiovascular, fiind un hipotensor. Preparatul asociază două substanțe active: perindopril  și amlodipină. Acționând împreună, cele două principii active cresc efectul de relaxare al vaselor de sânge, favorizând astfel fluxul sanguin și ușurând activitatea inimii.

Indicații și contraindicații Beatil

Beatil se folosește pentru a trata valorile presionale arteriale crescute (hipertensiunea arterială). Scăderea valorilor HTA previne apariția accidentelor vasculare cerebrale, infarctelor miocardice și a problemelor renale. Se folosește și în tratamentul bolii arteriale coronariene stabile, prevenind astfel infarctul miocardic.

Pacienților carora le sunt administrate perindopril și amlodipină sub formă de comprimate separate, li se poate
administra în schimb un comprimat de Beatil, care conține ambele substanțe.

Beatil este contraindicat în cazul persoanelor care dezvoltă hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienți. Nu se va utiliza dacă pacientul este alergic la perindopril sau la oricare alt inhibitor al ECA, la amlodipină sau la oricare alt blocant de calciu. Este contraindicat pacienților care au prezentat anterior respirație șuierătoare, umflarea feței sau a limbii, mâncărimi intense sau erupții cutanate în urma unui tratament cu alți inhibitori ai ECA sau dacă alte persoane din familia pacientului au avut angioedem.

Este contraindicat la femeile însărcinate, în special după 3 luni. Se recomandă evitarea acestui medicament și în primele luni de sarcină.

Nu se administrează la copii sau la adolescenți.

Nu se administrează pacienților care au prezentat

• șoc cardiogen (afecțiune în care inima este incapabila sa pompeze suficient sange pentru aprovizionarea corpului)
• stenoza aortica de grad înalt (îngustarea principalului vas care pleacă de la inima)
• hipotensiune arterială severă
• insuficiența cardiacă post infarct miocardic acut
• diabet zaharat
• funcție renală afectată

Nu se va utiliza dacă pacientul este tratat concomitent cu medicamente care conțin aliskiren, un alt medicament folosit pentru scăderea tensiunii arteriale.

Reacții adverse si supradozajul cu Beatil

La fel ca și toate medicamentele, Beatil poate avea unele efecte nedorite, dar nu este obligatoriu ca acestea să apară in cazul tuturor pacientilor cărora le este administrat.

Pot sa apara reacții de hipersensibilitate, caz în care trebuie să vă adresați cât mai repede medicului dumneavoastră. Principalele simptome sunt: -umflarea feței și a buzelor, gurii, limbii sau gâtului, dificultăți la respirație, leșin sau amețeli severe, tahicardie (bătăi rapide ale inimii), tulburări de ritm (bătăi neregulate ale inimii).

Foarte comune (pot afecta mai mult de 1 din 10 oameni):

• cefalee (durere de cap)
• amețeli
• senzație de invârtire
• ințepături și furnicături
• somnolență
• tulburări de vedere
• tinitus (senzație de zgomot în urechi)
• palpițatii (bătăi rapide și neregulate ale inimii)
• inroșirea feței
• confuzie determinată de scăderea tensiunii arteriale
• disgeuzie (alterare a simțului gustativ)
• tuse
• grețuri, vărsături, dureri abdominale, indigestie sau tulburări de digestie, diaree sau constipație
• erupții trecătoare pe piele, mâncărimi
• crampe musculare
• edeme la nivelul membrelor inferioare

Comune (pot afecta 1 din 100 de oameni):

• modificări de comportament și de dispoziție
• tulburări de somn
• tremor
• sincopa
• pierderea sensibilității dureroase
• rinita  (inflamația mucoasei nazale care se manifestă prin nas înfundat sau care curge)
• modificări de tranzit intestinal
• căderea parului
• apariția unor pete roșii sau decolorate pe tegumente
• exantem  (erupție tegumentară)
• prurit
• dureri musculare sau articulare
• dureri în piept
• nevoie frecventă de a urina, mai ales noaptea
• stare generală de rău
• respirație dificilă, șuierătoare
• xerostomie (uscăciunea gurii)
• probleme renale
• impotență
• transpirație abundentă
• ginecomastie 
• creștere sau scădere în greutate

Foarte rare (pot afecta pana la 1 din 10.000 de persoane):

• stare de confuzie
• bătăi neregulate ale inimii, angina pectorală, infarct miocardic acut sau accident vascular cerebral
• pneumonie eozinofilică
• eritem polimorf (erupție care debutează în general cu pete roșii la nivelul tegumentului facial, brațelor sau picioarelor)
• disfuncții ale sângelui, pancreasului, stomacului, ficatului
• neuropatie periferică (determină pierderea sensibilității și incapacitatea de a controla mușchii)
• hipertonie (tonus muscular crescut)
• vasculita (inflamația pereților vaselor de sânge)
• gingivita
• hipoglicemia

Nu există date in literatura științifică referitoare la supradozarea cu Beatil la om. Există însa date separate referitoare la supradozarea cu perindopril și la supradozarea cu amlodipina.

Supradozarea cu perindopril

Simptomele determinate de supradozarea cu inhibitori ai enzimei de conversie (ECA) includ hipotensiune arterială, șoc circulator, tulburări electrolitice, insuficiența renală, hiperventilție, tahicardie sau bradicardie, palpitații, amețeli, anxietate, tuse.

Tratamentul supradozării: se administrează o perfuzie intravenoasă de soluție de NaCl 0.9%. În cazul în care apare hipotensiune arterială, pacientul va fi poziționat într-o poziție anti șoc. Dacă este posibil, se va administra și angiotensină II în perfuzie sau se vor administra catecolamine intravenos. Perindoprilul poate fi eliminat din circulație prin dializă. Poate fi luată în considerare implantarea unui pacemaker în cazul în care bradicardia este rezistentă la tratament. Se vor monitoriza continuu semnele vitale, valorile electroliților și valorile creatininei in sânge.

Supradozarea cu amlodipina

Simptomele de supradozare cu blocanți ai canalelor de calciu pot include scaderea marcată a tensiunii arteriale, șoc, tulburări de ritm cardiac, tahicardie sau bradicardie.

Tratamentul supradozării: lavaj gastric, cărbune activat, suport al funcțiilor vitale (administrarea de oxigen, ventilație mecanică, substituție de volum). Tulburările de ritm pot fi tratate simptomatic cu beta simpatomimetice în cazul bradicardiei. Se poate pune un pacemaker temporar daca aceste tulburări reprezintă un pericol sever pentru pacient. Hipotensiunea și vasodilatația se tratează cu 10-20 ml de calciu din soluție de calciu gluconic, administrată lent pe cale intravenoasă. Se poate repeta dacă este necesar. Dacă efectul este insuficient, se pot administra simpatomimetice și vasoconstrictoare (dopamina sau noradrenalina). Dozele se determină în funcție de efectul clinic observat. Acest medicament nu poate fi îndepărtat prin dializă deoarece se leagă în proporție de aproximativ 99% de proteinele plasmatice. Astfel, este puțin probabil ca detoxifierea extracorporală prin hemoperfuzie sau prin plasmafereză să aibă succes. Volumul de distribuție la o persoana de 70 kg este de 300 l.

Interacțiuni și atenționări speciale

Interacțiuni ale medicamentelor inhibitoare ale enzimei de conversie

Administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA, a blocanților receptorilor angiotensină II sau a aliskirenului determină o frecvență crescută a reacțiilor adverse cum ar fi hipotensiunea arterială, hiperkalemia și scaderea funcției renale până la insuficiența renală acută. Astfel, blocarea sistemului renină angiotensină aldosteron (SRAA) prin mai multe căi nu este recomandată. Administrarea unui singur medicament care actionează pe SRAA diminua incidența reacțiilor adverse nedorite.

Nu este recomandată asocierea inhibitorilor ECA cu racecadotril (medicament utilizat împotriva diareei acute). Literatura științifică raportează apariția angioedemului în cazul asocierii celor două preparate.

Pacienții tratați concomitent cu inhibitori ai activarii factorului țintă al rapamicinei la mamifere (mTOR) cum ar fi sirolimus, everolimus sau temsirolimus prezintă un risc crescut pentru apariția angioedemului.

Induc hiperkalemie dacă sunt asociate:

•  aliskiren
• săruri de potasiu
• diuretice care economisesc potasiul
• inhibitori ai ECA
• antagoniști ai receptorilor angiotensinei II
• AINS
• heparine
• medicamente imunosupresoare cum sunt ciclosporina sau tacrolimus
• Cotrimoxazol (trimetoprim/sulfametoxazol)

Nu se recomandă administrarea concomitenta a Beatil cu urmatoarele medicamente:

• Estramustina – crește riscul reacțiilor adverse de tip angioedem
• diuretice economisitoare de potasiu (triamteren, amilorid) – crește riscul de hiperkalemie potențial letală. insuficiența renală
• Perindopril
• Litiu – în asociere cresc concentrațiile plasmatice de litiu pana la intoxicație

Se impune atenție deosebită în asocierea de Beatil cu următoarele medicamente:

• antidiabetice (insulina sau antidiabetice orale hipoglicemiante) – crește efectul de scădere a glicemiei care poate ajunge pâna la hipoglicemie severă. Mai frecvent în primele săptămâni de administrare sau la pacienții cu insuficiență renală. Se impune monitorizarea atentă a glicemiei.
• Baclofen – crește efectul antihipertensiv. Se impune monitorizarea atentă a tensiunii arteriale și ajustarea dozelor de medicament antihipertensiv dacă este necesar.
• diuretice care nu economisesc potasiul – scăderea tensiunii arteriale la inițierea tratamentului mai ales la pacienții cu depleție volemică sau salină. Acest efect poate fi diminuat prin întreruperea administrării diureticului, creșterea consumului de lichide sau de sare, inițierea tratamentului cu doze mici de perindopril care vor fi apoi crescute treptat. La pacienții cu insuficiență cardiacă congestivă tratată cu diuretice, tratamentul cu perindopril va fi inițiat cu doze foarte mici. Funcția renală va fi monitorizată atent în primele săptămâni de asociere a acestor medicamente (valorile creatininei).
• Diuretice care economisesc potasiul (eplerona sau spironolactona) în doze cuprinse între 12,5 mg și 50 mg pe zi
  și cu doze mici de inhibitori ECA – risc de apariție a hiperkalemiei potențial letale la pacienții cu insuficiență cardiacă clasele II-IV (NYHA) cu o fracție de ejecție <40%. Anterior inițierii tratamentului ce asociază aceste clase de medicamente se vor monitoriza valorile creatininei și a potasiului în sange și se vor exclude semnele de insuficiență renală. Kalemia și creatininemia vor fi monitorizate la început o dată pe săptămână in prima lună, iar apoi o data pe lună
• Antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), inclusiv acidul acetilsalicilic ≥3 g/zi – scade efectul antihipertensiv și crește riscul de deteriorare a funcției renale, putand duce la insuficiență renală acută și la creșterea kalemiei la pacienții cu funcție renală deja diminuată. Se asociază cu prudență mai ales la vârstnici. Pacienții trebuie hidratați in mod corespunzător.

Asocierea de Beatil cu urmatoarele medicamente necesită atenție:

• antihipertensive și vasodilatatoare – poate crește efectul hipotensiv. Nitroglicerina sau alți nitrați pot reduce suplimentar tensiunea arterială.
• Gliptine (linagliptin, saxagliptin, sitagliptin, vildagliptin) – crește riscul de apariție a angioedemului din cauza activității scăzute a dipeptidil-peptidazei IV (DPP-IV) de către gliptina.
• Antidepresive tricilice, antipsihotice, anestezice – pot reduce suplimentar valorile tensiunii arteriale
• Simpatomimetice – pot reduce efectul antihipertensiv
• Aur administrat injectabil (aurotiomalat de sodiu) – rar pot să apară reacții de tip nitric: eritem facial tranzitoroiu, grețuri, vărsături și hipotensiune arteriala.

Interacțiuni datorate amlodipinei

Inhibitorii CYP3A4 (inhibitori de protează, antifungice de tip azoli, macrolide cum sunt eritromicina sau claritromicina, verapamil sau diltiazem) administrați concomitent pot determina cresterea expunerii la amlodipină cu risc de apariție a hipotensiunii arteriale severe. Apare mai pronunțat la varstnici. Poate fi necesară ajustarea dozelor.

Administrarea amlodipinei cu grapefruit sau suc de grapefruit nu este recomandata deoarece crește biodisponibilitatea acesteia, scăzând marcat tensiunea arterială. Inductorii CYP3A4 [rifampicina, preparate pe baza de sunatoare (Hypericum perforatum)] pot determina concentrații plasmatice mai reduse ale amlodipinei.

Administrarea de Dantrolen (soluție perfuzabilă) în asociere cu amlodipina a demonstrat în studiile realizate pe animale apariția fibrilației ventriculare letale și a colapsului cardiovascular și a hiperkalemiei. Se recomandă evitarea acestei asocieri mai ales la pacienții susceptibili de hipertermie maligna.

Există un risc de creștere a concentrațiilor tacrolimusului în sange atunci când acesta este administrat concomitent cu amplodipină. Acest mecanism farmacocinetic nu este pe deplin inteles. Pentru a se evita toxicitatea tacrolimusului, se impune monitorizarea concentrațiilor tacrolimusului în sange și ajustarea dozelor atunci când este necesar.
La pacienții cu transplant renal cărora li se administrează amlodipină și ciclosporină se impune monitorizarea nivelelor de ciclosporină, deoarece concentrația acesteia poate crește variabil între 0 și 40%. Poate fi necesară reducerea dozei de ciclosporină în funcție de necesități.  Nu au fost efectuate studii de interacțiune medicamentoasă cu ciclosporină și amlodipină la voluntari sănătoși.
Administrarea concomitentă a unor doze multiple de amlodipină 10 mg cu simvastatină 80 mg au evidențiat cresterea cu 77% a expunerii la simvastatină în comparaţie cu simvastatina în monoterapie. Doza de simvastatină în această asociere ar trebui limitată la 20 mg pe zi.
Studiile clinice de interacțiuni medicamentoase nu au relevat interacțiuni între amlodipină și atorvastatină, digoxină sau warfarină.

Se impune atenție deosebită la administrarea de Beatil concomitent cu urmatoarele medicamente:

• Baclofen – potenteaza efectul antihipertensiv. Este necesara monitorizarea tensiunii arteriale si a functiei renale si ajustarea dozelor de antihipertensiv daca este necesar.
• beta blocante si vasodilatatoare – pot creste efectul hipotensiv al perindoprilului si al amlodipinei. Utilizarea concomitenta de nitroglicerina si alti nitrati sau alte vasodilatatoare poate reduce in plus tensiunea arteriala.
• Corticosteroizi si tetracosactida – scad efectul antihipertensiv, deoarece corticosteroizii induc retentie salina si hidrica
• Alfa blocante (prazosin, alfuzosin, doxazosin, tamsulosin, terazosin) – cresc efectul antihipertensiv si riscul de a dezvolta hipertensiune arteriala ortostatica
• Amifostina – potenteaza efectul antihipertensiv al amlodipinei
• Antidepresive triciclice, antipsihotice si anestezice – cresc efectul antihipertensiv si riscul de hipotensiune arteriala ortostatica

Doze și mod de administrare Beatil

Beatil se găseste sub formă de comprimate ce conțin 4 mg de perindopril și 10 mg de amlodipină (4mg/10mg). Doza este de un comprimat pe zi, administrat în priză unică. Se administrează oral, de preferință dimineața, înainte de mâncare.

Această combinație de doze nu este recomandată în tratamentul inițial.

Dacă este necesară ajustarea dozelor, aceasta se va realiza treptat, pentru fiecare component în parte.
Combinaţia de doze fixe nu este potrivită pentru tratamentul iniţial.

Ajustarea dozelor:

• în insuficiența renală și la vârstnici – eliminarea perindoprilului este redusă la această categorie de pacienți, ca urmare dozele vor fi ajustate în funcție de valorile sanguine ale creatininei si ale potasiului. Poate fi administrat la pacienții cu un clearance al creatininei ≥ 60 ml/min. Nu este indicat la pacienții cu un clearance al creatininei < 60 ml/min, caz în care dozele vor fi ajustate treptat, în parte pentru fiecare componentă. Modificarile concentrațiilor plasmatice ale amlodipinei nu sunt corelate cu gradul insuficienței renale. Blocantele canalelor de calciu nu pot fi eliminate prin dializă.
• în insuficiența hepatică – nu există date științifice referitoare la acest aspect, prin urmare Beatil se va administra cu prudență la această categorie de pacienți.
• la copii și la adolescenți – nu se administrează această combinație deoarece nu a fost stabilită eficacitatea la această categorie de pacienti.

Alte informatii despre Beatil

Efectele Beatil asupra fertilității: Perindoprilul nu are niciun efect cunoscut asupra funcției de reproducere și asupra fertilității. În cazul amlodipinei, au fost raportate modificări biochimice reversibile ale capului spermatozoizilor. Acestea pot conduce la disfuncții spermatice. În studiile pe șobolani au fost observate reacții adverse asupra fertilității masculine.

Beatil în sarcină: Nu se recomandă utilizarea de perindopril în primul trimestru de sarcină. Trimestrul al doilea și al treilea de sarcină reprezintă o contraindicație absolută. Studiile științifice au evidențiat un risc de teratogenitate. Cu excepția cazurilor în care tratamentul cu inhibitori ai ECA este considerat esențial pentru mamă, acesta ar trebui întrerupt la femeile care vor să rămână însărcinate sau schimbat cu un tratament antihipertensiv alternativ.

Amlodipina este contraindicată la femeile gravide. În studiile pe animale s-a demonstrat că are efect malformativ asupra fătului în doze toxice. În concluzie, Beatil este contraindicat în timpul sarcinii.

Beatil la femeile care alăpteaza: Nu există date științifice referitoare la utilizarea perindoprilului pe parcursul alăptării. Se recomandă evitarea acestuia și se preferă tratamente alternative, al căror profil de siguranță în timpul alăptării este cunoscut.

Blocantele canalelor de calciu sunt excretate în laptele matern, astfel sunt contraindicate femeilor pe durata alăptării. Nu există date științifice care să estimeze efectele acestui medicament la copii. În concluzie, Beatil este contraindicat la femeile care alăptează.