1. Denumirea, compoziția și clasa de medicamente din care face parte
Azitromicina 500 mg este un antibiotic. Fiecare comprimat filmat este alcătuit din substanța activă numită azitromicină și excipienți. Azitromicina este un antibiotic din clasa macrolidelor (generația a II-a, subclasa azalide) și poate fi eliberat doar cu prescripție medicală.
2. Indicații și contraindicații
Acest medicament acționează prin oprirea multiplicării bacteriilor ce fac parte din spectrul său de acțiune. Fiind un antibiotic cu spectru îngust de tip benzilpenicilină, azitromicina este activă pe cocii gram-pozitivi, cocii gram-negativi și bacilii gram-pozitivi. Deși bacteriile sensibile sunt asemănătoare cu cele din spectrul eritromicinei, avantajul azitromicinei este acțiunea asupra H. influenzae, Moraxella catarrhalis, Legionella, Neisseria și Bordetella.
Astfel, azitromicina este indicată în tratamentul următoarelor afecțiuni:
· infecții ale tractului respirator superior: faringită, amigdalită, sinuzită, otită medie;
· infecții ale tractului respirator inferior: bronșită, preumonie interstițială și alveolară;
· infecții cutanate și ale țesuturilor moi: eritem cronic migrator (prima fază a bolii Lyme), erizipel, impetigo, piodermie secundară;
· boli cu transmitere sexuală, infecţii uretrale necomplicate şi infecţii cervicale produse de Chlamydia trachomatis;
· infecții gastrice și duodenale cauzate de Helicobacter pylori;
· infecții din sfera stomatologică.
Azitromicina nu este eficientă în tratamentul răcelii comune, gripei sau altor infecții produse de virusuri.
Acest medicament este contraindicat în următoarele situații:
· alergie la orice medicament din clasa macrolidelor sau ketolidelor;
· alergie la oricare dintre excipienți;
· copii cu greutatea sub 25 kg;
· insuficiență hepatică severă.
3. Reacții adverse și supradozajul cu Azitromicina
Ca orice medicament, azitromicina poate avea anumite efecte secundare mai mult sau mai puțin frecvente.
Printre reacțiile adverse frecvente se numără:
Ø greață;
Ø vărsături;
Ø diaree;
Dacă aceste simptome sunt ușoare, atunci este posibil ca ele să dispară în câteva zile sau săptămâni. Dacă severitatea lor este ridicată sau reacțiile persistă, atunci este recomandată consultarea medicului sau farmacistului.
Reacțiile adverse mai puțin frecvente includ:
Ø tulburări hepatice, care se manifestă prin oboseală sau slăbiciune, pierderea apetitului, dureri abdominale superioare, urină închisă la culoare, colorația galbenă a pielii și a albului ochilor (icter);
Ø febră, frisoane;
Ø amețeli, dureri de cap (cefalee);
Ø prelungirea intervalului QT, ce poate cauza bătăi rapide și neregulate ale inimii;
Ø reacții alergice, ce pot apărea ca dificultăți în respirație, umflarea pleoapelor, buzelor, limbii sau gâtului, urticarie, reacții severe ale pielii;
Ø probleme auditive;
Ø probleme de vedere.
Dacă aceste simptome apar este recomandat să contactați de urgență un medic și, în cazul unei reacții alergice, să evitați acest medicament pe viitor.
În ceea ce privește supradozajul, efectele acestuia sunt similare reacțiilor adverse apărute la administrarea dozelor uzuale. Printre simptomele tipice ale abuzului de antibiotice macrolide se numără pierderea reversibilă a auzului, greaţă, vărsături şi diaree. În astfel de cazuri se recomandă administrarea de cărbune activat, tratament simptomatic şi de susţinere a funcţiilor vitale.
4. Interacțiuni și atenționări speciale atunci când utilizați Azitromicina
Este important ca medicul care prescrie acest antibiotic să cunoască medicamentele administrate concomitent sau recent, cu sau fără prescripție medicală. Astfel poate fi evitată orice interacțiune care ar putea să scadă efectele azitromicinei sau să crească riscul apariției reacțiilor adverse.
Printre interacțiunile relevante se numără cele cu:
o anticoagulante (cum ar fi warfarina sau fenprocumona), căci poate crește riscul sângerării;
o medicamente utilizate pentru tratamentul migrenei: ergotamina, dihidroergotamina;
o medicamente utilizate în tratamentul infecţiei cu HIV: Zidovudină sau Nelfinavir;
o altele: Ciclosporină, Digoxin (pentru insuficienţa cardiacă), antiacide (pentru indigestie), disopiramidă (pentru aritmii), Alfentanil (analgezic), Astemizol (pentru tratamentul alergiilor), Cisapridă (intensifică şi coordonează motilitatea gastro-intestinală), Teofilină (pentru tratamentului astmului bronşic), Terfenadină (pentru tratamentul febrei fânului), Rifabutin (pentru tratamentul tuberculozei).
De asemenea, azitromicina trebuie administrată cu precauție pacienților cu următoarele afecțiuni:
o prelungirea intervalului QT;
o colită.
În ceea ce privește influența azitromicinei asupra conducerii unui autovehicul sau folosirii unui utilaj, nu există date concludente.
5. Doze și mod de administrare Azitromicina
Azitromicina trebuie administrată conform indicațiilor medicului prescriptor.
În general, doza indicată pentru copii (peste 45 kg) și adulți, inclusiv vârstnici este de 500 mg în prima zi în priză unică, apoi câte 250 mg/zi timp de 4 zile. O altă posibilitate este administrarea de 500 mg/zi, timp de 3 zile. În uretrita cu Chlamydia și în infecțiile cu transmitere sexuală se recomandă o doză unică de 1g.
Comprimatele filmate trebuie luate o dată pe zi, cu minim 1 oră înainte de masă, sau la 2 ore după masă. Dacă o doză este omisă, continuaţi cu dozele recomandate până la sfârşitul tratamentului.
Este important ca tratamentul să fie administrat complet, chiar dacă simptomele dispar. Astfel sunt prevenite atât reapariția infecției, cât și sporirea rezistenței bacteriei la antibiotic.
6. Alte informații despre Azitromicina
În cazul sarcinii și alăptării, azitromicina poate fi administrată doar dacă medicul consideră că avantajele depășesc riscurile. În prezent nu există date care să confirme siguranța utilizării acestui antibiotic în situațiile menționate.