Căutare

Toate procedurile

Schimba ora Programări

Inchide

Programează Consultație

Atenție! Data și ora exactă a programării va fii stabilită telefonic, apoi vă va fi comunicată verbal dar si pe e-mail.

Programează serviciu medical

Cerere o ofertă medicală

Cerere serviciu medical

Analiza detaliată

Analiza detaliată

Răspuns

Răspuns


Autismul-consecințele întârzierii tratamentului

NewsMed
NewsMed

18 Sep 2017

eye-glyph Vizualizări: 927

Distribuie Articolul

Date statistice

Autismul este tulburarea neuropsihiatrică principală din cadrul tulburărilor din spectrul autist. Această tulburare afectează din ce în ce mai mulţi copii, incidenţa crescând din 2008 până în 2014 cu 14%. În America, în anul 2014, 1 din 68 de copii era diagnosticat cu autism. În România, în anul 2013, 1 din 100 de copii a fost diagnosticat cu autism, conform precizărilor făcute de Ministerul Sănătății.

Cum până în prezent nu a fost dezvoltat un tratament pentru tratarea autismului, folosindu-se medicamente pentru tratarea schizofreniei, multe neadministrându-se la copii mici, terapiile cognitiv-comportamentale sunt cele mai utilizate şi cele care oferă cele mai bune rezultate. Eficienţa acestor terapii este multiplicată dacă diagnosticul se pune timpuriu, dacă acestea sunt implementate cât mai devreme în viaţa copilului, iar părinţii sunt foarte implicaţi în aplicarea acestora pe tot parcursul zilei. Așadar, impactul terapiilor timpurii asupra dezvoltării copiilor cu autism este cu atât mai benefic, cu cât acestea sunt utilizate mai devreme.

Diagnosticarea autismului

Diagnosticarea autismului se realizează pe baza unor criterii bine stabilite, aşa cum sunt cele din DSM-V (Manualul de Diagnostic şi Clasificare Statistică a Tulburărilor Mentale, Ediţia a V-a) sau ICD-10 (Clasificarea Internaţională a Bolilor).

Diagnosticul se pune dacă se îndeplinesc minimum 6 itemi din cele trei categorii prezentate în DSM-V, după o perioadă de şase luni în care copilul a fost evaluat periodic şi s-a constatat că simptomele au persistat. Cele trei categorii importante de simptome vizate în DSM-V sunt cele care afectează viaţa socială, comunicarea şi comportamentele stereotipe şi repetitive.

Cei mai mulţi dintre copii prezintă următoarele simptome: nu au contact vizual cu persoana care comunică cu ei, au dificultăţi în dezvoltarea relaţiilor sociale, întârzieri în apariţia limbajului, lipsa jocurilor sociale sau a jocurilor simbolice (exemplu: jocuri prin care imită hrănirea păpuşii), mişcări stereotipe şi repetitive (mişcări repetitive ale mâinilor, joaca cu degetele, învârtitul roţii maşinii etc.).

Tratamente şi intervenţii standard

De-a lungul timpului până în prezent s-au dezvoltat şi perfecţionat multe terapii, tratamente şi sisteme de intervenţie cu scopul de a îmbunătăţi abilităţile copiilor cu autism. Unele dintre acestea au avut succesul dorit, altele mai puţin. În continuare, principalele terapii vor fi prezentate, evidenţiind atât avantaje, precum şi dezavantajele acestora.

Analiza Comportamentală Aplicată (ABA)

Printre cele mai aplicate terapii în autism este Analiza Comportamentală Aplicată sau ABA. Această terapie a fost dezvoltată de către Dr. Ivar Lovaas. Încă de la debutul acesteia, rezultatele nu au întârziat să apară. Mulţi dintre cei care au beneficiat de această terapie au dobândit abilităţi noi şi s-au dezvoltat spectaculos din punct de vedere comportamental, social şi cognitiv.

Această terapie are avantajul că este uşor de aplicat de către terapeut și are reguli clare. Prin utilizarea acesteia constant şi consecvent, respectând principiile pe care le are la bază, copiii cu autism manifestă progrese considerabile.

Principiul de bază al aceastei terapii este împărţirea unei sarcini în mai multe sarcini mai uşoare şi mai simplu de realizat. La îndeplinirea acestora se oferă recompense. O altă caracteristică a ABA este implementarea unui program de lucru, precum şi a unor reguli bine stabilite. Acestea au rolul de structura gândirea şi logica copilului. Prin tehnicile practicate, limbajul, abilităţile de comunicare, de socializare şi de comportament înregistrează progrese apreciabile.

Terapeuţii care au utilizat ABA au constatat faptul că progresele cele mai multe erau obţinute la acei copii la care terapia a debutat de la o vârstă mică, imediat cum tulburarea autistă a fost diagnosticată. ABA se poate aplica chiar şi copiilor cu vârste de 1 an şi jumătate. Dacă debutul terapiei ABA nu s-a reallizat de la o vârstă fragedă, aceasta poate fi aplicată chiar şi mai târziu.

Terapia ocupaţională (TO)

Terapia ocupaţională este o formă de terapie ce are ca scop dezvoltarea şi îmbunătăţirea abilităţilor unui individ necesare pentru a efectua activităţi zilnice într-un mod cât mai independent. Metodele aplicate sunt specifice fiecărui copil: se evaluează abilităţile copilului, se realizează un program individual, se aplică programe de lucru potrivite nivelului de dezvoltare al copilului.

Este important a se menţiona că şi în cadrul acestei terapii vârsta copilului influenţează foarte mult progresul acestuia. Cei care au vârste sub 2-3 ani beneficiază de rezultate mai bune într-un timp mai scurt.

Această terapie are ca scop îmbunătăţirea abilităţilor motorii fine şi grosiere, abilităţilor de coordonare mână-ochi, abilităţilor de autoservire (spălat pe dinţi, pe mâini, mâncat, îmbrăcare etc.), atenuarea sau chiar eliminarea problemelor senzoriale (copii nu acceptă atingeri, îmbrăţisări, anumite texturi de materiale etc.), dezvoltarea capacităţii de concentrare, precum şi dezvoltarea altor abilităţi practice.

Toate deprinderile enumerate anterior învăţate de la o vârstă mică pot face diferenţa în viaţa viitorului adult diagnosticat cu autism sau cu o altă tulburare din spectrul autist.

Terapia de integrare senzorială

Acest tip de terapie este foarte utilă în special pentru copii care suferă de anumite deficienţe senzoriale. Exemple de astfel de deficiențe senzoriale sunt următoarele: copilul nu suportă să fie îmbrăţişat, tuns, nu suportă anumite haine, sunete, se autostimulează prin legănare, mişcări repetitive şi stereotipe etc. Aceste comportamente nu sunt deloc eficiente pentru integrarea copilului în societate, dar nici pentru membrii familiei sale. De aceea, prin aplicarea tehnicilor caracteristice acestei terapii, copilul este stimulat să proceseze mai bine informaţiile de factură senzorială.

Cele şase simţuri asupra cărora se focusează această terapie sunt: vizual, auditiv, olfactiv, tactil, vestibular şi proprioceptiv. Dezvoltarea acestor simţuri are efecte benefice asupra întregii dezvoltări a copilului. Copilul este potrivit pentru a începe această terapie la orice vârstă, rezultatele fiind cu atât mai bune, cu cât se începe mai devreme.

Logopedia

Logopedia este o terapie care se practică în cazul copiilor care deţin puţine abilităţi de a pronunţa cuvinte. Aceasta are rolul de a îmbunăţi performanţele copilului în comnicarea verbală.

În acest tip de terapie copilul învaţă pragmatica limbii (modul în care să întrebuinţeze limba pentru a pronunţa corect literele şi cuvintele), diferite exerciţii care să îi uşureze procesul de învăţare. Prin logopedie se pot ameliora sau pot chiar dispărea tulburările de pronunţie, de ritm, precum şi alte tulburări (alalia – incapacitatea de a vorbi sau de a pronunţa unele sunete, bâlbâiala – pronunţie neclară, bradilalia – încetinire anormală a ritmului vorbirii etc.).

Tulburările de limbaj au tendiţa de a se agrava în timp. Consecința acestui fapt este afectarea relaţiilor sociale, al comportamentului şi al întregului mod de viaţă al copilului. Cel mai bun moment de a trata aceste tulburări este în copilărie. În această perioadă copilul are o capacitate imensă de a reţine elemente noi. De asemenea, el îşi poate însuşi noi comportamente mult mai uşor comparativ cu adultul.

PECS (Sisteme de comunicare prin schimb de imagini)

PECS reprezintă o modalitate de comunicare ce se poate utiliza în cazul copiilor care nu au achiziţionat elemente de limbaj. Principiul constă în utilizarea unor cartonaşe pe care sunt imprimate diferite imagini ce desemnează obiecte, acţiuni, verbe etc. Când copilul doreşte să obţină un anumit lucru, utilizează cartonaşul respectiv sau banda de comunicare, care conţine o propoziţie întreagă. Procesul de învăţare nu este unul complicat.

Copii mici învaţă mult mai repede şi obţin randamente mai mari, dar acest sistem poate fi utilizat şi la adolescenţi sau chiar la adulţi.

TEACCH (Tratamentul şi Educaţia Copiilor cu Autism şi Handicapuri de Comunicare Asociate)

TEACCH este o altă metodă utilizată pentru ameliorarea tulburării autismului. În cadrul acestei metode se pune accentul pe structurarea mediului în care se află copilul, dar şi a timpului. De aceea, se elaborează un orar zilnic conform nevoilor acestuia. Schimbarea mediului face referire la o mai bună organizare şi structurare, care să corespundă necesităţilor copilului cu autism.

Un avantaj al acestei terapii este creşterea gradului de independenţă şi de organizare a copilului. Metoda pote fi utilizată şi în şcoli, unele ţări precum Marea Britanie, Norvegia, SUA, Danemarca adoptând-o. Asemănător cu celelalte terapii, şi aceasta are cel mai bun randament dacă se începe cât mai timpuriu.

Impactul terapiilor asupra dezvoltării copilului

Metodele descrise anterior au dovedit o rată mare de succes şi obţinerea unor progrese considerabile ale copiilor cu autism. Cea mai utilizată dintre ele este terapia ABA. Și celelalte terapii pot fi utilizate simultan cu aceasta pentru un randament cât mai bun. Este important a se cunoşte faptul că fiecare copil necesită un plan personalizat de intervenţie. Acesta se realizează prin colaborare cu un psiholog. Până în prezent nu s-a dezvoltat un tratament specific pentru autism. Se pot administra unele medicamente pentru eliminarea impulsivităţii, agresivităţii etc., dar sub stricta supraveghere a medicului specialist.

Terapiile dezvoltate pentru a trata autismul se pot realiza în două moduri: individual sau în grup. Terapia realizată individual pune accentul pe dezvoltarea cognitvă şi nu numai a copilului. În timp ce terapia de grup favorizează comunicarea, îmbunătăţirea relaţiilor sociale şi a comportamentelor potrivite în cadrul societăţii. Ambele tipuri de terapii aduc beneficii atât pe termen scurt, cât şi pe termen lung. De aceea, este recomandat a se utiliza ambele metode.

Conform studiilor efectuate până în prezent, terapiile elaborate de către specialişti influenţează în mare măsură comportamentul şi dezvoltarea copilului. De asemenea, pot conduce chiar şi la integrarea acestuia în societate. Eficienţa acestor terapii este cu atât mai ridicată, cu cât vârsta la care se începe intervenţia este mai mică. Nu se poate spune că un copil este prea mic pentru a face terapie. Specialiştii recomandă a se începe un program de terapie imediat după apariţia simptomelor caracteristice autismului.

Aşadar, vârsta, terapia folosită, o colaborare eficientă între specialişti spre interesul copilului, sprijinul părinţilor, precum şi timpul investit în tratarea sau mai corect spus, în ameliorarea acestei tulburări, sunt factori extrem de importanţi în dezvoltarea copilului cu autism şi în integrarea în societate a viitorului adult.

Adauga un comentariu

Medici care tratează această afecțiune

Dr. Burcovschi Victoria
Diabet zaharat, nutriție și boli metabolice

Dislipidemia , Nefropatia diabetica , Sindromul insulinic autoimun cu hipoglicemie Neuropatia diabetica

Evaluat 0 / 10
Locație: Iaşi
Logo

Site-ul NewsMed.ro se adresează oricărei persoane care prezintă interes cu privire la subiecte din sfera medicală şi care decide să nu rămână nepăsătoare atunci când vine vorba de asigurarea propriei sănătăţi.

Contacts

Colaborare:

colaborare@newsmed.ro

Publicitate:

publicitate@newsmed.ro
Social

Acum ne găsești și pe rețelele de socializare!