Atenolol

1. Denumire, compoziție și clasa de medicamente din care face parte Atenolol

Atenolol 50 mg se comercializează sub formă de comprimate. Fiecare comprimat conține ca și substanță activă atenolol 50 mg. Atenololul face parte din clasa beta-blocantelor. Ca și excipienți, Atenolol conține:

  • amidon de porumb
  • celuloză microcristalină
  • dioxid de siliciu coloidal anhidru
  • laurilsulfat de sodiu
  • povidonă
  • talc
  • stearat de magneziu

2. Indicații și contraindicații Atenolol

Atenolol este indicat a fi administrat pentru tratamentul hipertensiunii arteriale mai ales la tineri, în condiţii de circulaţie hiperkinetică. Poate fi folosit și pentru tratamentul hipertensiunii arteriale insuficient controlate. Deoarece face parte din clasa beta-blocantelor, Atenolol poate fi utilizat și în următoarele tulburări cardiovasculare:

  • profilaxia crizelor de angină pectorală
  • infarct miocardic acut: administrarea îndelungată postinfarct scade mortalitatea cardiovasculară
  • tahiaritmii supraventriculare, în special la hipertiroidieni; unele tahiaritmii ventriculare

De asemenea, atenololul este recomandat a fi administrat și în următoarele situații:

  •  sevraj la alcool
  •  migrenă: pentru profilaxia acceselor migrenoase
  • tremor esenţial
  •  stări de anxietate.

Medicamentul nu este recomandat pacienților cunoscuți cu hipersensibilitate la atenolol sau la oricare dintre excipienţii produsului enumerați anterior. De asemenea, nu este indicat a fi administrat pacienților ce suferă de astm bronşic şi bronhopneumopatie cronică obstructivă, sau insuficienţă cardiacă care nu răspunde la tratamentul specific, şoc cardiogen, bloc atrioventricular de II sau III. Alte situații în care Atenololul este contraindicat sunt următoarele:

  • boală de nod sinusal
  • angină Prinzmetal
  • hipotensiune arterială
  • sindrom Raynaud şi afecţiuni vasculospastice în forme severe
  • antecedente de reacţii anafilactice.

3. Reacții adverse și supradozajul cu Atenolol

În urma tratamentului cu atenolol cele mai frecvent întâlnite reacţii adverse au fost: astenie fizică, extremităţi reci, bradicardie, tulburări digestive (epigastralgii, greaţă, vărsături, diaree), insomnie şi coşmaruri.

În afară de acestea, au apărut și alte reacții adverse, însă au avut o frecvență de apariție mai scăzută. Dintre acestea putem enumera:

  • încetinirea conducerii atrioventriculare
  •  mărirea gradului de bloc atrio-ventricular preexistent
  • insuficienţă cardiacă
  • hipotensiune ortostatică
  • depresie
  • bronhospasm
  • hipoglicemie
  • sindrom Raynaud
  • agravarea unei claudicaţii intermitente preexistente
  • reacţii cutanate diverse (de ex. erupţii psoriaziforme).

De asemenea, au fost semnalate câteva cazuri de agranulocitoză, purpură trombocitopenică şi netrombocitopenică după tratament cu beta blocante. Alte modificări ale testelor de laborator au fost  apariţia anticorpilor antinucleari, foarte rar însoţită de manifestări clinice de tip sindrom lupic, care au dispărut la întreruperea tratamentului. Administrarea îndelungată a beta blocantelor poate determina și modificări nefavorabile ale lipidelor plasmatice: creşterea trigliceridelor si scăderea HDL colesterolului, mai rar creşterea colesterolului total şi a LDL colesterolului şi favorizarea procesului aterogen.

Nu în ultimul rând, cu frecvență necunoscută au fost identificate și tulburări musculo-scheletice și ale țesutului conjunctiv și sindrom Lupus-like.

Supradozaj

Supradozajul cu atenolol poate produce bradicardie severă sau scădere marcată a tensiunii arteriale. În cazul apariției supradozajului trebuie să fie administrate cât mai rapid posibil următoarele:

  • Atropină, 1-2 mg intravenos in bolus
  • Glucagon, în doză de 10 mg lent in bolus
  • Doar dacă este necesar, isoprenalină, 15-85 g injectată intravenos lent. Cantitatea totală nu trebuie
    să depăşească 300 g.

4. Interacțiuni cu alte medicamente și atenționări speciale Atenolol

Este contraindicată administrarea concomitentă de amiodaronă și atenolol. Aceasta poate provoca tulburări de contractilitate, de
automatism şi de conducere, prin suprimarea mecanismelor simpatice compensatorii. De asemenea, este recomandată prudența în cazul administrării simultane a atenololului și a anestezicelor generale inhalatorii halogenate. Beta-blocantele cresc riscul deprimării miocardice şi al hipotensiunii arteriale. Astfel că, medicul anestezist trebuie atenţionat în cazul în care pacientul este în tratament cu blocante beta-adrenergice înaintea efectuării oricărui tip de anestezie. Totodată este recomandată prudență și în cazul asocierii dintre Atenolol și următoarele medicamente:

  • Blocante ale canalelor de calciu (bepridil, verapamil şi diltiazem)
  • Clonidină
  • Antiaritmice (propafenonă, chinidină, disopiramidă)
  • Baclofen
  • Insulină şi antidiabetice orale
  • Lidocaină
  • Antiacide gastrice
  • Substanţe de contrast iodate

AINS (antiinflamatoare nesteroidiene), micşorează efectul hipotensiv al atenololului prin inhibarea sintezei prostaglandinelor vasodilatatoare şi prin retenţie hidrosalină. Blocantele canalelor de calciu de tip dihidropiridinic (nifedipină) în asociere cu atenolol
poate provoca hipotensiune arterială.

Trebuie ținut cont de faptul că întreruperea bruscă a unui tratament îndelungat cu atenolol la bolnavii cu cardiopatie ischemică poate agrava angina, poate declanşa aritmii severe sau chiar poate determina un infarct acut de miocard sau moarte subită. De aceea, la întreruperea tratamentului, dozele trebuie reduse treptat.

Utilizarea medicamentului în tratamentul hipertensiunii arteriale secundare din feocromocitom necesită monitorizarea tensiunii arteriale. De asemenea, tratamentul cu beta-blocante poate determina agravarea reacţiilor alergice şi lipsa de răspuns la administrarea de adrenalină în doze uzuale. La sportivi, atenololul poate determina o reacţie fals pozitivă la testele antidoping.

Sarcina și alăptarea

Atenololul este un medicament ce traversează bariera feto-placentară. Nu există studii în ceea ce priveşte administrarea atenololului în primul trimestru de sarcină, de aceea nu poate fi exclusă posibilitatea apariţiei suferinţei fetale. Administrarea atenololului în trimestrul III de sarcină a fost asociată cu hipotrofie fetală. De aceea, nu este recomandată utilizarea medicamentului pe parcursul sarcinii.

De asemenea, la nou născuţii mamelor tratate cu atenolol, acţiunea beta-blocantă persistă câteva zile după naştere. Astfel că, este posibilă o reducere a contractilităţii miocardice care necesită instituirea unei terapii intensive specifice. Totodată, la nou născut pot să apară bradicardie, detresă respiratorie sau hipoglicemie. De aceea, este necesară o supraveghere medicală atentă şi specializată a nou născutului în primele 3-5 zile de viaţă.

Totodată atenololul se excretă în laptele matern. De aceea, se recomandă evitarea pe cât posibil administrarea acestui medicament pe parcursul alăptării.

5. Doze și mod de administrare Atenolol

Pentru tratamentul hipertensiunii arteriale, se începe cu o doză de 50 mg atenolol (un comprimat Atenolol 50 mg) o dată pe zi crescând după nevoie la intervale de 4-5 zile. Doza recomandată este de 100 mg atenolol pe zi, de preferat dimineața.

Pentru tratamentul anginei pectorale și a tahiaritmiilor, doza uzuală recomandată este de 50-100 mg (1-2 comprimate Atenolol 50 mg) pe zi. La nevoie doza poate fi crescută la 200 mg pe zi.

Pentru tratamentul infarctului miocardic acut, se utilizează inițial forme farmaceutice injectabile. Administrarea orală poate fi inițiată cu o doză de 50 mg (1 comprimat Atenolol 50 mg) la 15 minute de la ultima administrare intravenoasă de atenolol. Această doză se poate repeta la 12 ore. După 24 de ore se poate continua terapia cu o doză zilnică de 100 mg.

La pacienţii cu insuficienţă renală, doza de atenolol se ajustează în funcție de clearance-ul creatininei sau de creatininemie.

Comprimatele se administrează oral, de preferat dimineața, în priză unică, cu o cantitate suficientă de lichid. Dozele trebuie ajustate în funcție de frecvența cardiacă, care trebuie menținută la o valoare de aproximativ 60 bătăi pe minut.

Nu este recomandată administrarea medicamentului la copii.

6. Alte informații Atenolol

Atenololul nu are efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

Perioada de valabilitate este de 3 ani.

A se păstra la temperaturi între 15-25ºC.

A se păstra în ambalajul original.

Adauga comentariu

Apasa aici pentru a adauga comentariu

Suntem pe social media

Like us!