Atenocor 50, 100 mg comprimate – Prospect

1. Denumire, compoziție și clasa de medicamente din care face parte Atenocor

Atenocor este un medicament comercializat sub formă de comprimate. Un comprimat de Atenocor conţine ca substanță activă atenolol 5 mg. Atenolol face parte din clasa beta-blocantelor. Ca și excipienți, Atenocor conține:

  • amidon de porumb
  • lactoză monohidrat
  • celuloză microcristalină
  • povidonă K30
  • amidon pregelatinizat
  • laurilsulfat de sodiu
  • talc
  • stearat de magneziu
  • amidonglicolat de sodiu

2. Indicații și contraindicații Atenocor

Atenocor este un medicament indicat pentru tratamentul hipertensiunii arteriale mai ales la tineri, în condiţii de circulaţie hiperkinetică şi al hipertensiunii arteriale insuficient controlate. De asemenea, medicamentul poate fi utilizat și pentru profilaxia crizelor de angină pectorală sau în cazul infarctului miocardic acut (administrarea îndelungată postinfarct scade mortalitatea cardiovasculară).

Atenocor este recomandat a fi administrat și în tahiaritmii supraventriculare, în special la hipertiroidieni; unele tahiaritmii ventriculare, în cazul sevrajului la alcool sau chiar și în migrene pentru profilaxia acceselor migrenoase. Alte indicații ale medicamentului sunt:

  • tremor esenţial
  • stări de anxietate

Atenocor nu este indicat a fi administrat pacienților ce prezintă hipersensibilitate la atenolol sau la oricare dintre excipienţii produsului, enumerați anterior. De asemenea, medicamentul nu este recomandat pacienților cunoscuți cu astm bronşic şi bronhopneumopatie cronică obstructivă – forme severe, insuficienţă cardiacă care nu răspunde la tratamentul specific sau şoc cardiogen.

Alte situații în care Atenocor este contraindicat sunt următoarele:

  • bloc atrioventricular de grad înalt (II sau III);
  • boală de nod sinusal;
  • angină Prinzmetal (pentru utilizarea atenololului în monoterapie în formele grave);
  • hipotensiune arterială;
  • sindrom Raynaud şi afecţiuni vasculospastice în forme severe;
  • antecedente de reacţii anafilactice.

3. Reacții adverse și supradozaj cu Atenocor

Cele mai frecvente reacții adverse ce au fost raportate în timpul tratamentului cu atenolol sunt:

  • astenie fizică
  • extremităţi reci
  • bradicardie
  • tulburări digestive (epigastralgii, greaţă, vărsături, diaree)
  • insomnie
  • coşmaruri

În afară de acestea, au apărut și alte reacții adverse, însă au avut o frecvență mai mică de apariție. Dintre acestea putem enumera:

  • încetinirea conducerii atrio-ventriculare sau mărirea gradului de bloc atrio-ventricular preexistent
  • insuficienţă cardiacă
  • hipotensiune ortostatică
  • depresie
  • bronhospasm
  • hipoglicemie
  • sindrom Raynaud
  • agravarea unei claudicaţii intermitente preexistente
  • reacţii cutanate diverse (cum ar fi spre exemplu erupţii psoriaziforme).

De asemenea, au fost semnalate câteva cazuri de agranulocitoză, purpură trombocitopenică şi netrombocitopenică după tratament cu beta blocante.

Pot apărea și modificări ale testelor de laborator. Dintre acestea, s-a observat rareori apariţia anticorpilor antinucleari, foarte rar însoţită de manifestări clinice de tip sindrom lupic, care dispar la întreruperea tratamentului. Totodată, administrarea îndelungată a beta blocantelor poate determina modificări nefavorabile ale lipidelor plasmatice: creşterea trigliceridelor si scăderea HDL colesterolului, mai rar creşterea colesterolului total şi a LDL colesterolului şi favorizarea procesului aterogen.

Supradozaj

Supradoza cu Atenocor poate produce bradicardie severă sau scădere marcată a tensiunii arteriale. În acest caz se administrează atropină, glucagon și dacă este necesar isoprenalină. În caz de insuficienţă cardiacă la nou-născutul din mamă tratată cu beta-blocante, se administrează glucagon 0,3 mg/kg; isoprenalina şi dobutamina se administrează în doze mari într-o unitate de terapie intensivă.

4. Atenționări speciale și interacțiuni cu alte medicamente Atenocor

Administrarea concomitentă de amiodaronă și atenolol este contraindicată, deoarece poate provoca tulburări de contractilitate, de
automatism şi de conducere, prin suprimarea mecanismelor simpatice compensatorii. De asemenea, este recomandată prudența în cazul administrării simultane a Atenocor și a anestezicelor generale inhalatorii halogenate. Beta-blocantele cresc riscul deprimării miocardice şi al hipotensiunii arteriale. Medicul anestezist trebuie atenţionat în cazul în care pacientul este în tratament cu blocante beta-adrenergice. De asemenea, prudență este recomandată și în cazul asocierii dintre Atenocor și următoarele medicamente:

  • Blocante ale canalelor de calciu (bepridil, verapamil şi diltiazem)
  • Clonidină
  • Antiaritmice (propafenonă, chinidină, disopiramidă)
  • Baclofen
  • Insulină şi antidiabetice orale
  • Lidocaină
  • Antiacide gastrice
  • Substanţe de contrast iodate

De asemenea, AINS (antiinflamatoare nonsteroidiene), micşorează efectul hipotensiv al atenololului prin inhibarea sintezei prostaglandinelor vasodilatatoare şi prin retenţie hidrosalină.

Trebuie ținut cont de faptul că întreruperea bruscă a unui tratament îndelungat cu atenolol la bolnavii cu cardiopatie ischemică poate agrava angina, poate declanşa aritmii severe sau chiar poate determina infarct acut de miocard sau moarte subită. De aceea, la întreruperea tratamentului, dozele trebuie reduse treptat.

Utilizarea medicamentului în tratamentul hipertensiunii arteriale secundare din feocromocitom necesită monitorizarea tensiunii arteriale. De asemenea, tratamentul cu beta-blocante poate determina agravarea reacţiilor alergice şi lipsa de răspuns la administrarea de adrenalină în doze uzuale.

La sportivi, atenololul poate determina o reacţie fals pozitivă la testele antidoping.

Sarcina și alăptarea

Atenololul traversează bariera feto-placentară. Nu există studii în ceea ce priveşte administrarea atenololului în primul trimestru de sarcină, de aceea nu poate fi exclusă posibilitatea apariţiei suferinţei fetale. Administrarea atenololului în trimestrul III de sarcină a fost asociată cu hipotrofie fetală.

De asemenea, la nou născuţii mamelor tratate cu atenolol, acţiunea beta-blocantă persistă câteva zile
după naştere. Astfel că, este posibilă o reducere a contractilităţii miocardice care necesită instituirea unei terapii intensive specifice. Totodată, la nou născut pot să apară bradicardie, detresă respiratorie sau hipoglicemie. De aceea este necesară o supraveghere medicală atentă şi specializată (monitorizarea frecvenţei cardiace şi a glicemiei) a nou născutului în primele 3-5 zile de viaţă.

Atenololul se excretă în laptele matern. De aceea, se recomandă evitarea pe cât posibil administrarea de Atenocor pe parcursul alăptării.

5. Doze și mod de administrare Atenocor

Pentru tratamentul hipertensiunii arteriale, doza recomandată este de 100 mg atenolol pe zi dimineaţa. Atenololul se poate asocia cu alte medicamente antihipertensive: diuretice, alfa-blocante sau vasodilatatoare.
Pentru tratamentul anginei pectorale şi tahiaritmiilor, doza uzuală recomandată este de 50-100 mg atenolol pe zi. Iar pentru tratamentul infarctului miocardic acut se recomandă administrarea a 50 mg atenolol (1 comprimat Atenocor 50 mg) la 15 minute de la ultima administrare intravenoasă de atenolol. Această doză se poate repeta la 12 ore. În continuarea tratamentului, doza uzuală este de 100 mg atenolol pe zi.

În cazul pacienților ce suferă de insuficiență renală, doza trebuie ajustată. Iar la vârstnici, tratamentul trebuie început cu doze mici şi efectuat sub supraveghere medicală.

6. Alte informații Atenocor

Atenololul nu are efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

Perioada de valabilitate este de 3 ani.

A se păstra la temperaturi sub 25ºC.

A se păstra în ambalajul original.

Adauga comentariu

Apasa aici pentru a adauga comentariu

Suntem pe social media

Like us!