Căutare
Căutare
Toate procedurile
Analiza detaliată
Analiza detaliată
Ai fost vreodată cuprins brusc de o frică intensă? Aveai chiar senzația că te sufoci? Simțeai că pierzi total controlul?
Sunt șanse destul de mari să fi făcut cunoștință cu atacul de panica.
Dar ce este atacul de panică? Sau, mai bine zis, cine este el?
Pentru unii oameni, e un prieten vechi. Pentru alții, e un străin care îi deranjează din când în când. Cert este că e destul de sociabil. Își extinde tot mai mult cercul de cunoștințe. Și face asta când vede oameni stresați. Obosiți. Oameni care au fobii. Sau oameni cuprinși de anxietate.
Atacul de panică preferă mai mult femeile. Pe cele tinere sau la pubertate. Totuși, nu se dă în lături nici de la bărbați. Nu prea îi plac oamenii bătrâni sau copiii. Nu știm de ce. Poate pentru că au mintea mai odihnită.
Un atac de panică durează de la câteva secunde la câteva ore. Majoritatea au o durată de câteva minute. Iată principalele manifestări:
-frică foarte mare, incontrolabilă
-senzația de moarte iminentă
-impresia de pericol
-transpirații
-senzația lipsei de aer
-palpitații
-dureri toracale
-derealizare (impresia că nimic nu e real, că totul e un vis)
-senzație de nod sau corp străin în gât
-depersonalizare (observarea eului din exterior, detașarea de realitate)
-amețeli, slăbiciune
-parestezii.
Cu cât persoana devine mai speriată, cu atât atacul de panică se prelungește.
Există mai multe posibile cauze și factori de risc:
-factori genetici
-stres major sau cronic
-mediul familial: părinții hiper-protectori induc copilului sentimentul de neajutorare și teama de eșec. Aceste trăiri vor prinde rădăcini și se vor manifesta în tinerețe, în situațiile stresante.
-fobiile
-marijuana: studiile arată că 20-30% dintre consumatorii de marijuana au parte de atacuri de panică și de anxietate.
-schimbări majore: decesul unei persoane dragi, divorțul, nașterea unui copil
-abuzul suferit în copilărie (violență, abuz sexual)
-fumatul
-consumul de cafea
Ultimii 2 factori stimulează sistemul nervos simpatic. Acesta este activat în atacul de panică, așa cum vom explica în continuare.
În preajma unui pericol, corpul activează un mecanism numit fugă-sau-luptă. Acesta este un mod de apărare pe care îl avem încă de când locuiam în peșteri. În fața unei situații amenințătoare de viață, acest mecanism automat preia controlul. Instantaneu, corpul este pregătit să acționeze. Acest sistem este util și azi, în viața de zi cu zi. De exemplu, când traversăm strada. Dacă o mașină se indreaptă cu viteză spre noi, în fracțiuni de secundă mărim pasul. Sau chiar fugim. Dacă nu am avea acest mecanism de fugă-sau-luptă, am muri în situații banale.
Pe acest mecanism se bazează anxietatea. Așadar, scopul anxietății este de a ne proteja. Totuși, stresul și alte cauze enumerate mai sus duc la o manifestare exagerată a anxietății. Nu mai este nevoie de un animal fioros sau de pericolul de a fi loviți pentru a ne speria. În cazul unui atac de panică, stimulul este unul minor. De multe ori, nici nu este identificat așa-zisul pericol care a activat mecanismul.
Așadar, ce este atacul de panică? Doar un prieten hiper-protector. Intenția lui este de a ne salva viața. Din nefericire, își face apariția în situații în care mai mult ne încurcă.
Perceperea unui pericol activează, așa cum am zis, răspunsul de tip fugă-sau-luptă. Acesta este dat de stimularea sistemului nervos simpatic. Principalii mediatori chimici sunt adrenalina și noradrenalina. Aceștia sunt eliberați din glanda suprarenală. Ei circulă prin sânge și mobilizează întreg organismul pentru înfruntarea primejdiei.
La nivel cardiovascular, frecvența cardiacă este crescută. Sângele este redistribuit după criterii logice. De exemplu, sângele părăsește sectorul cutanat. De ce? Pentru că în cazul unui atac, leziunile vor sângera mai puțin. În acest mod, se restricționează pierderile sangvine ce pot duce la deces. Din acest motiv, persoanele pot fi palide în timpul atacului de panică. Paresteziile au aceeași explicație. Musculatura este insă bine vascularizată. Corpul este pregătit, în acest mod, pentru acțiune.
La nivel respirator, crește frecvența respiratorie. Astfel, țesuturile primesc mai mult oxigen. Organismul este mobilizat pentru a acționa. Hiperventilația, însă, creează senzația de sufocare. De asemenea, poate apărea un disconfort toracic, până la durere.
Transpirațiile apar, de asemenea, prin stimulare simpatică. Rolul lor este de a face corpul mai alunecos. În felul acesta, prădătorului îi este/era mai greu să ne devoreze.
Întrucât nu este un sistem esențial pentru fugă-sau-luptă, sistemul digestiv își reduce activitatea. Gura devine uscată. Pot apărea greața, senzația de nod în stomac, uneori constipația.
Musculatura este în tensiune.
După un asemenea episod, persoana poate avea dureri musculare. Energia consumată duce la epuizare, oboseală.
Sistemul nervos simpatic poate fi activat fără a exista o cauză palpabilă. Mintea, însă, caută mereu explicații. Întrucât nu găsește un motiv pentru aceste manifestări, persoana ajunge la concluzia că ceva este în neregulă cu ea însăși. Imaginația ia amploare. Apar interpretări precum senzația de moarte iminentă sau de pierdere a controlului. De asemenea, persoana poate avea impresia că a înnebunit. Anumite simptome ale atacului de panică pot fi interpretate drept infarct miocardic.
Important: cum facem diferențierea de un infarct miocardic acut
Uneori, poate fi dificil să diferențiem un atac de panică de un infarct miocardic. Acest lucru este cu atât mai greu cu cât persoana în cauză nu a mai experimentat niciuna dintre cele 2 situații. Simptomele infarctului sunt:
-dispnee
-durere toracică progresivă, a cărei intensitate atinge un maxim după câteva minute
-presiune constantă la nivelul pieptului, disconfort
-durere simțită ca o gheară
-transpirație abundentă
Disconfortul sau durerea pot iradia în următoarele zone: brațe, gât, abdomen, spate, umeri, mandibulă. Acestea se agravează cu efortul fizic.
Anxietatea poate simula un atac de cord. Așadar, persoanele ajung la camera de gardă, împinși de teama că ar putea muri. Totuși, s-a constatat că 25% dintre pacienții care ajung la urgențe cu durere în piept au avut, de fapt, un atac de panică.
Este important să ținem cont de istoricul personal când evaluăm cele 2 posibilități. Au existat episoade de anxietate în trecut? Simptomele se reduc dacă respirăm adânc și ne calmăm? Au aparut spontan? Persoana este tânără? Atunci sunt șanse să fie un atac de panică. Pe de altă parte, când antecedentele personale includ probleme cardiace, ne orientăm mai degrabă către un atac de cord. Șansele să fie vorba de un infarct cresc dacă persoana are și factori de risc: obezitate, fumat, dislipidemie, vârstă înaintată, consum de alcool, sedentarism, diabet, antecedente de infarct miocardic în familie.
Cel mai sigur este, însă, să fiți evaluați de un medic la apariția simptomelor.
Există o serie de boli care seamănă, ca manifestări, cu un atac de panică. Totuși, multe dintre ele pun viața în pericol. De aceea, este nevoie de consultarea unui specialist. Enumerăm câteva exemple:
–astm
-prolaps de valvă mitrală
–pericardită acută
-aritmii cardiace
–hipoglicemie
-hipertiroidism
-embolie pulmonară
–feocromocitom
-hipoparatiroidism
Vestea bună este că nu e foarte greu să ne descotorosim de acest prieten hiper-protector. Dacă ați citit până la această parte din articol, deja primul pas a fost făcut: cunoașterea. Este esențial să înțelegem mecanismul anxietății. În acest mod, când apar simptomele, știm deja că este o reacție fizică normală produsă de activarea sistemului simpatic. Senzația lipsei de aer sau durerea în piept nu mai sunt interpretate drept semnalele unui pericol de moarte.
A conștientiza că se produce un atac de panică plasează persoana respectivă într-o poziție de control asupra situației.
Mai departe, enumerăm următoarele metode ce pot fi aplicate:
În timpul unui atac, persoana în cauză este în hiperventilație – adică respiră foarte repede și superficial. Acest lucru nu face decât să agraveze situația. Este de foarte mare ajutor ca modul în care respirăm să fie conștientizat și controlat. Calmarea se face urmând pașii următori:
1. Inspirați adânc pe nas, rar și expirați pe gura ușor deschisă
2. Inspirul să fie încet, numărând în gând 5 secunde. Țineți respirația 1 secunda. Apoi expirați numărând 4 secunde.
3. Luați pauză 2 secunde, apoi repetați.
4. Repetarea acestor cicluri se face până la instalarea calmului.
Este o altă strategie prin care corpul invață să se relaxeze. Care este mecanismul de bază al acestei tehnici? Încordarea și relaxarea unor grupe musculare variate. În acest mod, se reduce tensiunea generală din corp și nivelul stresului scade.
Se incepe de jos în sus, de la picioare către cap. Care sunt pașii?
1. Încordați grupa musculară în timp ce inspirați adânc.
2. Mențineți mușchii în tensiune câteva secunde. Țineți-vă respirația.
3. Relaxați mușchii odată cu expirul.
Faceți acest exercițiu progresiv, de la picioare, gambe, coapse, fesieri, către abdomen, pectorali, brațe, mușchii feței.
Meditația se poate face într-un mediu liniștit, timp de 15-20 de minute pe zi. Aceasta implică a observa cum apar diverse gânduri și a le lăsa să treacă. Este un exercițiu mental care, în timp, ajută la acceptarea evenimentelor din prezent fix așa cum sunt. Treptat, tendința de a analiza excesiv factorii stresanți din viața noastră dispare.
Terapia cognitiv-comportamentală se poate face cu ajutorul unui terapeut. Aceasta este indicată persoanelor cu atacuri de panică repetate și are efect pe termen lung.
Prin efort fizic, sunt eliberate endorfine. Acestea au un rol important pentru diminuarea durerii și pentru menținerea stării de bine. Exercițiul fizic regulat ajută, așadar, la managementul stresului.
De asemenea, dacă acesta este practicat într-un mediu social, crește încrederea în sine. O incredere crescută ajută psihicul să facă față mai bine situațiilor stresante.
Când apar groaza și simptomele atacului de panică, puteți schimba rapid activitatea pe care o faceți. Dacă stați jos, începeți să vă plimbați. Ascultați muzică. Întâlniți sau sunați un prieten. Faceți o activitate care va face plăcere.
În felul acesta, puteți păcăli anxietatea. Odată ce mintea e ocupată cu altceva, nu mai rămâne loc pentru teamă.
Atacul de panică este un semnal că există o suprasolicitare. Diversele substanțe, abuzul, traumele sau stresul cronic din viața de zi cu zi sunt asociate cu anxietatea. Este foarte important ca atacul de panică să fie recunoscut. Mai departe, fiecare persoană va găsi propria modalitate de a ii face față.
Informațiile prezentate sunt orientative. Recomandarea este adresarea la medic la apariția simptomelor.
© Copyright 2023 NewsMed - Toate drepturile rezervate.