Căutare
Astmul bronșic – cauze, simptome, tratament
Astmul bronşic este un sindrom cronic inflamator ce afectează căile respiratorii (bronhiile), manifestându-se prin hiperactivitate bronşică la stimuli variabili. Bronhiile sunt ramificaţii ale traheei ce conduc aerul spre plamâni şi spre interiorul acestora. În cadrul astmului bronşic se produc episodic spasme ale bronhiilor, acestea se îngustează brusc şi apare senzaţia de sufocare. Pacientului reuşeste să inspire, însă expirul este îngreunat. Simptomele astmului bronşic sunt mai frecvente noaptea şi dimineaţa devreme.
Astmul este un sindrom, şi nu o boală, în concluzie durează şi trebuie ţinut sub observaţie toată viaţa. Este resimţit numai în timpul crizelor, între acestea pacientul se simte perfect sănătos. Aceasta afecţiune este foarte răspândită. Peste 300 de milioane de cazuri de astm sunt raportate la nivel global.
Aastmul bronșic – Cauze
Astmul este cauzat de mai multe tipuri de factori, ce ţin atât de mediul ambiant, cât şi de persoana afectată şi istoricul medical al acesteia. Aceşti factori influenţează, de asemenea şi reacţia la tratament.
1.Factori de mediu:
Alergenii. Pentru cei mai mulţi, crizele sunt declanşate de aceştia. Dintre cei mai importanţi alergeni reamintim: praful, care conţine microorganisme imposibil de văzut cu ochiul liber (acarieni), cu un potenţial alergizant crescut, produsele de origine animală (părul de pisică sau câine) şi polenul. Crizele care au la bază o alergie la polen apar preponderent în lunile călduroase (mai, iunie, iulie), fiind însoţite de conjunctivită şi strănut.
Fumatul. Nu doar fumatul activ determină apariţia astmului, ci şi cel pasiv. Fumatul în timpul sarcinii şi în perioada alăptării duce la un risc crescut de apariţie a bolii la bebeluşi.
Substanţe nocive din mediul înconjurător (poluanţi atmosferici, coloranţi şi aditivi alimentari, vopsea, formol, acetone, mucegai).
2.Cauze naturale:
Factorii genetici. Persoanele cu o predispoziţie genetică de reacţie exagerată a bronhiilor au un risc mai mare de a dezvolta boala. De asemenea cei care au un istoric familial cu alergii sau astm bronşic sunt mai expuşi riscului. Conform unor studii, copiii care au parinţi cu astm bronşic sunt cu 70% mai predispuşi.
Obezitatea. Atât astmul, cât si obezitatea au o prevalenţă în crestere, mai ales în ultimele două decenii. Creşterea în greutate, sedentarismul şi obiceiurile alimentare nesănătoase, în special în rândul copiilor duc rapid la instalarea obezităţii. Aceasta e un factor de risc important în apariţia astmului bronşic, dar şi în accetuarea crizelor astmatice.
Infecţiile respiratorii virale recurente sau netratate cauzează de asemenea astm. Dintre acestea reamintim: rinita, sinuzita, amigdalita, laringita, pneumonia şi emfizemul pulmonar acut.
Boala de reflux gastro esofagian (BRGE) poate să declanşeze crize astmatice. BRGE este o afecțiune digestivă în care acidul (şi uneori bila) din stomac ajunge în esofag, cauzând simptome precum arsuri şi durere în piept.
3.Medicamentele:
Există unele clase de medicamente care duc la declanşarea unor crize la persoanele senzibile. Medicamente antiinflamatoare, precum aspirina şi ibuprofenul necesită consultul medicului sau farmacistului înainte de administrare în cazul în care suferim de astm. Beta-blocantele administrate pentru migrene, hipertensiune sau angina, pot determina bronhospasmul (contracţia muşchilor din căile aeriene) şi senzaţia de sufocare.
Astm bronșic – Semne si simptome
Astmul se manifestă prin crize de sufocare, dispnee şi respiraţie îngreunată, “ca printr-un tifon”. Crizele sunt însoţite de şuierături în piept (wheezing), tuse şi eliminarea unei spute albe, lipicioase.
Boala poate avea diferite grade de severitate. Dacă este uşoară, crizele sunt rare şi trec de la sine. Când aceasta este severă, crizele apar frecvent, mai ales în timpul nopţii. Pacientul acuză oboseală în eforturi mici, tubulrări de somn, tuse permanentă şi înţepături în piept.
Inflamaţia bronhiilor este permanentă, deoarece boala este una cronică, dar simptomele sunt resimţite numai în timpul crizelor. Perioadele de agravare sunt adesea activate de expunerea la alergeni şi de virozele respiratorii.
Diagnostic diferenţiat în astmul bronșic
Astmul bronşic este dificil de diagnosticat deoarece este deseori confundat cu alte boli, cum ar fi infecţiile virale respiratorii, datorită simptomelor care sunt comune. Pentru stabilirea corectă a diagnosticului se fac următoarele teste:
–Efectuarea unei spirograme. Aceasta se face cu un aparat numit spirometru ce măsoară capacităţile respiratorii. Este cunoscut faptul ca un astmatic are VEMS-ul (volum expirator maxim pe secundă) scăzut. Creşterea sau normalizarea VEMS-ului după administrarea unui spray bonhodilatator indică că aveam de-a face cu astm bronşic
–Electrocardiograma (EKG) este utilizată pentru a exclude boli ale inimi, precum insuficienţa cardiacă, care prezintă simptome similare.
–Bronhoscopia permite examinarea căilor aeriene cu ajutorul unui tub flexibil. Uneori alte afecţiuni ca tumorile sau corpii străini în bronhii pot prezenta simptome asemanătoare cu astmul bronsic. Prin aceasta tehnica se pot efectua biopsii pentru observarea unor modificări ale peretelui bronhiilor.
–Radografia toracică. Prin intermediul unei radiografii se poate determina dacă simptomele nu sunt cauzate de alte boli pulmonare sau de prezenţa ţesutului fibros. (întâlnit în fibroza pulmonară).
Aastm bronșic – Tratament
Există în prezent tratamente care ţin sub control boala şi crizele de astm. În cazurile severe, lipsa administrării tratamentului este fatală. Împreună cu medicul trebuie construit un tratament potrivit pentru fiecare pacient în parte, în funcţie de factorii de risc declanşatori, frecvenţa şi severitatea crizelor. Astmul este una dintre afecţiunile ce necesită o monitorizare atentă, iar în cazul agravării oricăruia dintre simptome, trebuie anunţat medicul.
Medicaţiile pentru astm sunt împărţite astfel:
1. Medicaţie de salvare (urgenţă)- cu efecte terapeutice puternice, sunt administrate direct in căile respiratorii în cazul înrăutăţirii simptomelor asociate astmului.
2. Medicaţie de control– se administrează regulat pentru a ţine sub control simptomele bolii şi prevenţia crizelor astmatice. Deoarece astmul este o afecţiune variabilă, uneori acest tip de tratament trebuie schimbat, în funcţie de expunerea la factorii de risc.
Pe lângă tratamentul medicamentos adecvat sunt necesare luarea unor măsuri igienice. Camera astmaticului trebuie să fie curată şi bine aerisită, la fel şi aştenuturile, pentru a evita contactul cu produşii alegenici (praful, mucegaiul). Este indicat să se evite plantele de interior, mai ales cele cu flori. Un alt aspect de care trebuie ţinut cont sunt animalele. Părul acestora (pisică, câine) şi hrana (purecii cu care sunt hrăniti peştii) duc la exacerbarea crizelor de astm.
Medici care tratează această afecțiune
Dr. POPESCU LELIA MARIA
PneumologieBronhopneumopatia cronica obstructiva (BPOC)
Evaluat
0 / 10
Locație: Craiova
Dr. RUSU CAMELIA
NeonatologieSindromul de detresa respiratorie a nou-nascutului
Evaluat
0 / 10
Locație: Oradea
Dr. Timofte Claudia
PediatrieBronșita acută , Infectia cu citomegalovirus la copil , Infectii urinare la copii Răceala la copii
Evaluat
0 / 10
Locație: Iaşi
Articole sugerate
Site-ul NewsMed.ro se adresează oricărei persoane care prezintă interes cu privire la subiecte din sfera medicală şi care decide să nu rămână nepăsătoare atunci când vine vorba de asigurarea propriei sănătăţi.
© Copyright 2023 NewsMed - Toate drepturile rezervate.