Astmul alergic
Astmul alergic este o patologie înâlnită des în rândul tinerilor

Astm bronșic alergic – cauze, simptome, tratament

Ce este astmul bronșic alergic?

Astmul bronșic alergic este o boală inflamatorie a căilor respiratorii, cu caracter cronic, care se manifestă clinic prin crize periodice caracterizate prin dispnee (lipsă de aer), respirație șuierătoare (wheezing), senzație apăsătoare în piept, torace blocat în inspir, etc. În general, crizele de astm sunt mai grave noaptea și în primele ore ale dimineții.

Componentele majore ale astmului bronșic, indiferent dacă este astm alergic sau declanșat din alte cauze, sunt:

  • Inflamarea musculaturii netede a căilor respiratorii,
  • Bronhospasm puternic,
  • Hipersecreție bronșică vâscoasă.

Astmul bronșic alergic se declanșază la contactul cu diverși stimuli (fum, frig, efort, polen, praf, etc), musculatura netedă bronșică reacționând prin bronhospasm puternic însoțit de hiperactivitatea căilor respiratorii.

Istoricul bolii

Primele relatări despre astmul bronșic au apărut înca din Egiptul antic deși, Hipocrate, în anul 450 î.Hr., l-a catalogat drept o problemă respiratorie. Până atunci se credea că astmul este o boală declanșată pe fond nervos. În ciuda evoluției științei, în anii 1930 astmul era considerat o boală psihosomatică ce necesita ca tratament vizite periodice la psiholog pe lângă tratament medicamentos. Epinefrina este utilizată pentru prima dată în tratarea astmului în 1905. Administrarea orală a corticosteroizilor a început în anul 1950 iar în 1960 au fost introduse pe piață inhalatoarele.

Astm bronsic alergic – Cauze

Din 1960 și până în prezent numărul bolnavilor de astm a crescut dramatic. Majoritatea lor se află în țări dezvoltate, fiind numărate puține cazuri de astm în Asia sau Africa. Explicația oamenilor de știință este că pacienții nu au fost expuși în timpul copilăriei la bacterii și virusuri. O altă ipoteză presupune că datorită numărului mic de membri într-o famlie, a curățeniei excesive, a utilizării antibioticelor în exces pe perioada copilăriei sau chiar și a nașterii prin cezariană organismul nostru să fie sensibilizat. Astfel contactul cu stimuli obișnuiți duce la declanșare crizelor.

Factorul genetic este important în diagnosticarea bolii de asemenea. Părinții sau bunicii care au avut probleme la nivelul aparatului respirator pot transmite mai departe gena sensibilizată.

Astm bronsic alergic – Fiziopatologie

Astmul apare ca urmare a inflamației căilor respiratorii, urmat de contractarea musculaturii netede bronșice. Împreună cu alți factori, cum ar fi secreția bronșică, duce la îngustarea căilor respiratorii, cu apariția wheezing-ului. Îngustarea este reversibilă, cu ajutorul tratamentului de obicei.

Printre alte celule cu funcții în declanșarea astmului, cea mai importantă în diagnosticarea astmului alergic este imunoglobulina E (IgE), imunoglobulină cu rol în declanșarea raspunsului imun al organismului asupra factorilor alergeni.

Astmul bronsic alergic – Diagnostic

Diagnosticul se realizează observând istoricul bolnavului: tuse, dificultate în respirație, agravarea simptomelor la efort fizic. După examenul clinic urmează un test de spirometrie.

Astmul bronsic alergic – Tratament

Din fericire, industria farmaceutică a dezvoltat numeroase tratamente cu rol în prevenția și reducerea intensității și a frecvenței crizelor asmatiforme. Astăzi bolnavii beneficiază de medicamente de ultimă generație ce îi ajută să aibă o viață normală. De obicei trebuie efectuat un tratament personalizat, deși cel mai bun tratament este evitarea stimulilor alergeni.

Medicația se împarte în medicamente de fond, utilizate în tratamentul cronic, și tratament utilizat doar în crize.

Salbutamolul este un bronhodilatator de elecție. Împreună cu medicamentele colinergice are un efect mai puternic. Alt bronhodilatator este adrenalina, ea fiind administrată doar intraspitalicesc. Atropina, extract al plantei Atropa Belladonna, teofilina, oxitropium sau monteleukast sunt recomandate pentru relaxarea mușchilor netezi bronșici.

Ca inhibitoare ale degranulării mastocitelor (celule ce eliberează histamină cu rol în declanșarea răspunsului imun în inflamație) se folosește acidul cromoglicic.

Antiinflamatoarele recomandate în astm sunt, printre altele, hidrocortizonul, prednison sau prednisolon.

Prevenția se realizează încă din stadiul de făt, fiind indicat ca mama să nu fumeze în timpul sarcinii dar și după. Alăptarea, creșterea copilului într-o familie numeroasă sau integrarea sa într-un colectiv, cum ar fi o creșă, încă de la vârste fragede, expunerea la animale de companie sau promovarea activităților în aer liber pot scădea riscul apariției alergiilor.

Contraindicații

  • Antiinflamatoarele nesteroidiene: aspirina, agocalmin, diclofenac;
  • Medicamente ce deprimă centrul respirator: analgezice și antitusive opioide (codeina) și derivați barbiturici (fenobarbital);
  • Medicamente cu potențial alergizant: penicilină, sulfamide;
  • Alte medicamente ce pot deregla homeostazia aparatului respirator.

Adauga comentariu

Apasa aici pentru a adauga comentariu

Suntem pe social media

Like us!