Arsurile tegumentare- tipuri de arsuri

Introducere în arsuri

Arsurile reprezintă o patologie des întâlnită la nivelul tegumentului. În urmă arsurilor pot apărea atât probleme locale şi generale, cât şi estetice şi funcţionale. Arsurile constituie o problema de interes public, mai ales în sezonul cald, atât prin numărul acestora cât şi prin gravitatea lor.

Tegumentul reprezintă al doilea organ din corpul uman că mărime, având o suprafaţă de aproximativ 2m2 şi o o greutate de aproape 15% din greutatea totală la un adult. El îndeplineşte mai multe funcţii, precum: funcţia de organ protector, funcţia de termoreglare, funcţia de menţinere a homeostazei şi funcţia de ecranare.

Cauzele arsurilor

Arsurile tegumentare pot fi cauzate de agenţi fizici sau chimici.

Ca agenţi chimici amintim diferitele substanţe cu uz caznic precum: soda caustică, fenoli, hipoclorit de sodiu, acid sulfuric etc. Pentru a determina gravitatea arsurii trebuie să cunoaştem:

•                Cantitatea de substanţă chimică care a acţionat la nivelul tegumentului

•                Concentraţia acesteia

•                Tipul substanţei (acid sau baza)

•                Tipul de contact între tegument şi substanţă

•                Puterea de penetrabilitate a substanţei

•                Modul în care a acţionat substanţă

Cunoaşterea acestor aspecte este foarte importantă pentru a pune un diagnostic corect şi pentru un tratament oprim şi prompt.

Arsurile termice sunt leziuni tegumentare produse prin contactul ţesuturilor cu agenţi termici precum: flacăra, lichide fierbinţi, suprafeţe încinse, materiale vâscoase încinse, vapori fierbinţi. Cel mai des întâlnite sunt arsurile provocate de flacăra. Gravitatea lor este dată atât de suprafaţă afectată cât şi de profunzimea lor.

Arsurile provocate de explozii sunt mai rar întâlnite, însă prezintă o gravitate mult mai mare. Ele afectează atât tegumentul pe suprafeţe mari, cât şi căile aeriene superioare prin inhalare de vapori încinşi, dar pot asocia şi alte leziuni precum fracturi de membre, afectarea organelor interne sau diferite plăgi.

Arsurile provocate de lichide fierbinţi sau de suprafeţe încinse sunt limitate că suprafaţă, dar cu o importantă profunzime direct proporţională cu timpul de contact.

Arsurile electrice pot acţiona fie prin contact direct cu sursă de curent electric fie prin arc electric. Gravitatea lor depinde de mai mulţi factori: intensitatea şi tensiunea curentului electric, tipul acetuia, suprafaţă şi timpul de contact. Arsurile electrice au două consecinţe asupra organismului: arsură termică produsă la locul de contact între sursă de curent electric-ţesut şi electrocutia, care determina perturbări ale potenţialului electric al celulelor, cu afectare în principal a ţesutului cardiac şi a ţesutului nervos.

Semne şi simptome

Semnele şi simptomatologia apărute în urmă arsurilor termice diferă în funcţie de gradul arsurii. Acesta este dată de profunzimea arsurilor la nivelul tegumentului. Astfel putem întâlni:

1.         Arsuri de gradul I

Sunt arsurile termice cele mai superficiale. Ele afectează doar epidermul şi se manifestă prin apartitia unei zone roşietice şi dureroase. Poate apărea şi edemul.

2.         Arsuri de gradul II

Acest grad de arsură termică afectează tegumentul până la nivenul dermului superficial(gradul IIA) sau dermul profund (gradul IIB). Durearea şi roşeaţa sunt mai intense, iar pe parcursul evoluţiei pot apărea flictene care conţin un lichid serocitrin(gradul IIA) sau sanghinolent(gradul IIB).

3.         Arsuri de gradul III

Acest tip de arsură afectează dermul în totalitate şi poate duce la afectare vasculară şi nervoasă. De aceea acest tip de arsură este nedureros, aspectul zonei afectate este cartonat, de culoare care variază de la alb la maroniu.

4.         Arsuri de gradul IV sau Carbonizarea

Reprezintă afectarea în totalitate a structuriilor aflate sub tegument.

Arsurile chimice se manifestă în funcţie de tipul substanţei care a acţionat la nivelul tegumentului (acizi sau baze). Arsurile provocate de baze sunt mai grave decât arsurile provocate de acizi, deoarece afectează ţesutul atât în suprafaţă cât şi în profunzime până la dezactivare.

Leziunea specifică arsurii electrice este reprezentată de mărcile de intrare şi de ieşire a curentului electric din organism. Ele se prezintă sub formă unor plăgi punctiforme, de culoare închisă, cu zone de necroză centrală produsă de contactul tegumentului cu sursă electrică.

Tratamentul arsurilor

Pentru a aplica tramentul corect trebuie să stabilim tipul arsurii, cunoscând modul producerii acesteia, precum şi urmărind semnele şi simptomele mai sus prezentate.

În cazul arsurilor de gradul I, este necesară aplicarea de comprese reci sau menţinerea zonei afectate sub jet de apă rece pentru câteva minute. Apoi, zona afectată este curăţată pentru a preveni eventualele complicaţii. Se pot administra antibiotice sub formă de cremă pentru a evita infectarea zonei. La nevoie se poate administra medicaţie antialgică. Se pot utiliza şi sprayuri cu hidrocortizon. În general se vindecă spontan în aproximativ 7 zile. Nu necesită spitalizare.

Arsurile profunde necesită tratamentul medical intraspitalicesc. Medicul va îndepărta corpii străini, va exciză ţesutul devitalizat şi în final va spală plagă cu ajutorul soluţiilor antiseptice. De asemenea flictenele trebuie îndepărtate de către medic în mediu steril.

În cazul arsurilor mai profunde dacă cicatrizarea nu apare rapid, atunci se recurge la tratament chirugical de reconstruire a tegumentului afectat. Acesta constă în îndepărtarea ţesuturilor necrotice şi acoperirea zonei cu grefe de piele. Această tehnică oferă rezultate funcţionale şi estetice mai bune decât cicatrizarea spontană. Aceasta tehnica are două avantaje majore în faţă cicatrizării spontane şi anume:

  1.         Riscul de infecţie locală şi generală scade prin îndepărtarea ţesutului necrozat
  2.          Scade pierderea de substanţe esenţiale organismului prin acoperirea precoce a defectului.

Arsurile de gradul III pot pune în pericol viaţă victimei şi necesită tratament de specialitate imediat. Este necesară administrarea de lichide pe cale venoasă şi de oxigen pe masca pentru a combate şocul provocat de arsură. Se recurge la tratament chirugical de excizie grefare precoce. Îngrijirea postoperatorie este foarte importantă pentru o evoluţie favorabilă a leziunii. De asemenea este necesară o dietă care să acopere necesarul caloric, proteic şi nutritional pentru o vindecare corespunzătoare. În unele cazuri din cauza şocului apărut în urmă accidentului care a produs arsură, precum şi a videcarii prelungite, poate apărea depresia, necesitând tratament de specialitate.

Primul ajutor în cazul arsurilor

În primul rând victima trebuie scoasă din zona periculoasă, având în vedere siguranţă salvatorului. Trebuie sunat de urgenţă la 112. Apoi dacă hainele victimei încă ard, trebuie stinse flăcările cu ajutorul apei, spumei din extinctor sau a unui material textil. Trebuie să avem în vedere oprirea alimentării flăcării cu oxigen.

După această etapă se recurge la evaluarea respiraţiei, a pulsului şi a stării de conştientă a victimei. Dacă este nevoie se recurge la resuscitare primară a victimei (masaj cardiac şi/sau respiraţie gură la gură).

Imobilizarea victimei şi transportul în siguranţă la o unitate spitalicească cu ajutorul unei ambulanţe.

Până la stabilirea unui diagnostic de certitudine, victima este considerată că fiind politraumatizată.

Complicaţiile arsurilor

Arsurile superficiale rareori pot prezenţa în evoluţia lor complicaţii.

În schimb arsurile de gradul II sau III pot necesită mai mult timp de vindecare, putând apărea ţesut cicatricial vicios, care aflat în apropierea unui încheieturi, poate afecta funcţionalitatea acesteia. De asemenea ţesutul cicatricial vicios poate pune probleme estetice şi nu doar funcţionale.

În cazul arsurilor severe şi extinse poate apărea deshidratarea prin pierderi lichidiene şi plasmatice. Prin accentuarea acesteia se poate instala şocul hipovolemic.

Prin distrugere musculară şi eliberare de mioglobină, pot fi afectaţi rinichii.

Suprainfectarea zonei afectate este o altă complicaţie de temut. Ea se poate extinde în organism, putând provoca şoc septic şi chiar decesul. Apariţia acesteia poate duce la prelungirea spitalizării. Suprainfectarea poate apărea şi preoperator, intraoperator sau postoperator.

Stresul apărut în urmă accidentului ce a provocat arsură, dar şi cel din timpul procesului de vindecare pot duce la apariţia ulcerului gastric de stres putând ajunge până la ulcerul Curling, manifestându-se prin hemoragie digestivă şi migrarea florei digestive în spaţiul interstitial.

Adauga comentariu

Apasa aici pentru a adauga comentariu

Suntem pe social media

Like us!