Căutare

Toate procedurile

Schimba ora Programări

Inchide

Programează Consultație

Atenție! Data și ora exactă a programării va fii stabilită telefonic, apoi vă va fi comunicată verbal dar si pe e-mail.

Programează serviciu medical

Cerere o ofertă medicală

Cerere serviciu medical

Analiza detaliată

Analiza detaliată

Răspuns

Răspuns

duminică, iulie 03, 2022

Aorta - notiuni de anatomie

Buican
Buican

29 May 2021

eye-glyph Vizualizări: 2146

Distribuie Articolul

Vascularizaţia arterială a toracelui este asigurată de aortă, care împreună cu cele două vene cave, superioară și inferioară, formează marea circulaţie sau circulaţia sistemică și de trunchiul pulmonar, care împreună cu cele patru vene pulmonare formează mica circulaţie sau circulaţia funcţională pulmonară. 

Aorta este cea mai voluminoasă arteră şi prin ramurile sale asigură sângele oxigenat necesar nutriţiei ţesuturilor. Ea pornește de la baza ventricului stâng, nivel la care are un calibru de aproximativ 3 cm şi după un scurt traiect oblic ascendent spre dreapta, se arcuieşte posterior şi spre stânga, peste rădăcina plămânului stâng până la nivelul vertebrei T4. Apoi urmează un traiect descendent pe flancul stâng al coloanei vertebrale toracale şi traversează diafragma prin hiatul aortic, coborând în abdomen până la nivelul vertebrei L4, unde se termină prin cele două artere iliace comune, dreaptă şi
stângă. Ca urmare a acestei dispoziţii, aorta poate fi împărţită în trei segmente: aorta ascendentă, arcul aortic şi aorta descendentă, subdivizată la rândul ei într-o porţiune toracică (aorta toracală) şi o porţiune abdominală (aorta
abdominală).

                         


Aorta ascendentă (Aorta ascendens)


Aorta ascendentă are o lungime de aproximativ 4-5 cm. Îşi are originea în ventriculul stâng, printr-o porţiune dilatată, numită bulbul aortei (Bulbus aortae). Urmează un traiect oblic în sus, anterior şi spre dreapta, până la marginea superioară a celui de-al doilea cartilaj costal drept. La nivelul orificiului aortic (Ostium aortae) de la baza ventricului stâng, prezintă trei valvule semilunare: dreaptă, stângă şi posterioră, care delimitează împreună cu peretele arterial sinusul aortei (Valsalva) (Sinus aortae), format din trei compartimente în formă de cuib de rândunică, poziționate în dreptul fiecărei
valvule. Aorta ascendentă este situată aproape în totalitate în pericard împreună cu trunchiul arterei pulmonare. Cele două vase mari urmează un traiect spiralat, trunchiul pulmonar trecând iniţial anterior, apoi la stânga şi în final posterior faţă de aortă.

Raporturi


Având în vedere că cea mai mare parte a aortei ascendente este situată în sacul pericardic, o putem diviza în două porțiuni: intrapericardică și suprapericardică, foarte scurtă. Ea prezintă următoarele raporturi:
 anterior cu trunchiul pulmonar şi auriculul drept, fiind despărţită mai sus de stern prin intermediul pericardului,
pleurei drepte, marginii anterioare a plămânului drept şi timusului la copil sau ţesutului celulo-adipos cu insule de ţesut timic la adult. Auriculul drept își lasă amprenta pe porțiunea inițială a aortei și formează patul auricular și plica preaortică;
 posterior cu fața anterioară a atriilor și sinusul transvers al pericardului (Theille) şi artera pulmonară dreaptă;
 în partea dreaptă cu vena cavă superioară şi atriul drept;
 în partea stângă cu trunchiul pulmonar și pleura mediastinală și fața mediastinală a plămânului stâng.


Ramuri


Singurele ramuri ale aortei ascendente sunt cele două artere coronare dreaptă şi stângă, care asigură vascularizația arterială a inimii. Ele iau naştere din porţiunea iniţială a aortei, respectiv din bulbul aortic.


Arterele coronare

 

                  
Artera coronară dreaptă (A. coronaria dextra) ia naştere din compartimentul drept al sinusului aortei, deasupra valvulei semilunare drepte, orientându-se anterior, inferior şi spre dreapta. Trece iniţial între trunchiul pulmonar şi auriculul drept, apoi parcurge partea dreaptă a şanţului coronar anterior, înconjoară marginea dreaptă a inimii,parcurge şanţul coronar  posterior până unde întâlneşte şanţul interventricular posterior, de unde se continuă până la apexul inimii ca ramură descendentă posterioară. În traiectul său, artera coronară dreaptă dă naştere la următoarele ramuri ascendente și descendente destinate în principal pereților atriului și ventriculului drept:
 ramurile atrioventriculare;
 ramura conului arterial;
 ramura nodului sinoatrial;
 ramurile atriale în număr de 4-5;
 ramura marginală dreaptă;
 ramura atrială intermediară;
 ramura interventriculară posterioară dă naştere mai multor ramuri interventriculare septale, dintre care una este destinată nodului atrioventricular;
 ramura posterolaterală dreaptă, inconstantă.

Artera coronară stângă (A. coronaria sinistra) este mai largă decât cea dreaptă, porneşte din compartimentul stâng al
sinusului aortic, deasupra valvulei semilunare stângi, de unde se orientează anterior şi spre stânga, trecând posterior de trunchiul pulmonar, între acesta şi auriculul stâng. După un scurt traiect, ajunge în şanţul coronar anterior, unde se divide în cele două ramuri terminale ale sale: ramura interventriculară anterioară şi ramura circumflexă. Ea vascularizează 75 % din masa miocardului.
 Ramura interventriculară anterioară (Ramus interventricularis anterior) coboară de-a lungul şanţului interventricular anterior până la vârful inimii. Este cea mai importantă ramură, având cel mai vast teritoriu vascularizat (50%). Ea se mai numeşte şi artera morţii subite deoarece este frecvent afectată în infarctul miocardic. În traiectul său, dă naștere la următoarele ramuri:
       - ramura conului arterial;
       - ramura laterală destinată marginii stângi a inimii;
       - ramurile interventriculare septale.

 Ramura circumflexă (Ramus circumflexus) traversează partea stângă a şanţului coronar anterior, marginea stângă a inimii, jumătatea stângă a şanţului coronar posterior, până unde acesta întâlneşte şanţul interventricular posterior şi emite ramificaţii ascendente și descendente în atriul şi ventriculul stâng. Din ramura circumflexă se desprind:
         - ramurile atriale anastomotice;
         - ramurile atrioventriculare;
         - ramura marginală stângă;
         - ramura nodului sinuatrial şi ramura nodului atrioventricular, inconstante.


Arcul aortic (Arcus aortae)

                                         


Arcul aortic continuă aorta ascendentă la nivelul marginii superioare a celei de-a doua articulaţii sternocondrale dreapte, descrie o curbă cu concavitatea în jos înconjurând rădăcina plămânului stâng, pentru a se termina la nivelul flancului stâng al vertebrei T4, de unde se continuă cu aorta descendentă toracală.


Raporturi


Arcul aortic vine în raport:
 Anterior cu pleura şi marginile anterioare ale plămânilor, precum şi cu insule de ţesut timic involuat.
 Lateral stânga și spre anterior, cu plămânul stâng şi pleura mediastinală stângă, precum şi cu nervul frenic stâng, vasele
frenice superioare stângi şi cu nervul vag stâng din care ia naştere nervul laringeu inferior sau recurent stâng.

 Lateral dreapta, spre posterior, intră în raport cu nervul aringeu inferior (recurent) stâng, esofagul, traheea şi ductul
toracic.
 În partea superioară dă naştere trunchiului brahiocefalic, arterei carotide comune stângi şi arterei subclaviculare stângi,
care pornesc din convexitatea arcului.
 În partea inferioară vine în raport cu bifurcaţia trunchiului arterei pulmonare, cu bronhia stângă, ligamentul arterial,
plexul cardiac cu ganglionii cardiaci şi nervul laringeu inferior (recurent) stâng. Ligamentul arterial uneşte segmentul de început al arterei pulmonare stângi de arcul aortic.


Ramuri


Din arcul aortic iau naștere de la dreapta spre stânga trei ramuri: trunchiul brahiocefalic, artera carotidă comună stângă şi artera subclaviculară stângă, destinate capului şi gâtului, membrelor superioare şi o parte a pereţilor toracelui.


Trunchiul brahiocefalic (Truncus brachiocephalicus)
Trunchiul brahiocefalic este cea mai voluminoasă ramură a arcului aortic şi are o lungime de aproximativ 4-5 cm. Ia naştere din originea arcului aortic, la nivelul marginii superioare a celui de-al doilea cartilaj costal drept. De aici se orientează oblic posterosuperior şi lateral dreapta până la articulaţia sternoclaviculară dreaptă, unde se divide în artera carotidă comună dreaptă şi artera subclaviculară dreaptă.


Raporturi. Trunchiul brahiocefalic prezintă următoarele raporturi:
 anterior cu manubriul sternal, muşchii sternohioidian şi sternotiroidian, țesut timic restant și venele tiroidiene drepte
inferioare;
 posterior cu traheea;
 lateral dreapta cu vena brahiocefalică dreaptă, vena cavă
superioară, nervul frenic drept şi pleura și plămânul drept;
 lateral stânga cu tesutul timic restant, artera carotidă comună stângă, venele tiroidiene inferioare şi traheea.


Ramuri. De regulă, trunchiul brahiocefalic nu emite ramuri colaterale. Ocazional poate da naștere arterei tiroidiană ima (A. thyreoidea ima) și uneori unei ramuri timice sau bronhice. Artera tiroidiană ima mai poate lua naştere ocazional direct din arcul aortic, din carotida comună dreaptă, din subclaviculară sau din toracica internă. La nivelul articulaţiei sternoclaviculare, trunchiul brahiocefalic se împarte în cele două ramuri terminale ale sale:
 artera subclaviculară dreaptă (A. subclavia dextra);
 artera carotidă comună dreaptă (A. carotis communis dextra).

Artera carotidă comună stângă (A. carotis communis sinistra)
Ia naştere de pe faţa superioară a arcului aortic între emergenţa trunchiului brahiocefalic şi cea a arterei subclaviculare stângi. De la origine, urmează un traiect oblic superior, lateral şi posterior, iese din torace prin apertura toracică superioară şi la fel ca artera carotidă comună dreaptă, urcă vertical, paralel cu traheea. Având în vedere originea diferită a celor două artere carotide comune, artera carotidă comună stângă are un traiect intratoracic mai lung decât cea dreaptă cu aproximativ 3cm.

Raporturi. Fiind situată în compartimentul arterial al etajului superior al mediastinului anterior, artera carotidă comună stângă vine în raport:
 anterior cu vena brahiocefalică stângă, cu timusul la copil, sau ţesutul celuloadipos la adult şi prin intermediul lui cu sternul;
 posterior cu arterele subclaviculară stângă şi vertebrală stângă şi cu ductul toracic;
 medial cu traheea, esofagul şi trunchiul brahiocefalic;
 lateral cu nervul vag stâng, nervul frenic stâng, pleura mediastinală şi faţa mediastinală a plămânului stâng.


Ramuri. În torace, artera carotidă comună stângă nu dă nici o ramură
colaterală.


Artera subclaviculară stângă (A. subclavia sinistra)
La fel ca şi celelalte două ramuri ale arcului aortic, ia naştere tot de pe faţa superioară a acestuia. Este mai lungă decât artera subclaviculară dreaptă şi în torace, urmează un traiect vertical ascendent până la apertura toracică superioară, după care trece peste cupola pleurală.

 

                               


Raporturi. Artera subclaviculară stângă vine în raport:
 anterior cu artera carotidă comună stângă , nervul vag stâng şi vena brahiocefalică stângă;
 posterior cu vertebrele toracale T1 şi T2, prin intermediul muşchilor prevertebrali;
 medial cu traheea, esofagul, ductul toracic şi nervul laringeu inferior stâng;
 lateral cu pleura mediastinală şi faţa mediastinală a plămânului stâng.


Ramuri. Artera subclaviculară dă naştere la patru ramuri colaterale:
 artera vertebrală;
 artera toracică internă;
 trunchiul tirocervical;
 trunchiul costocervical.
Dintre aceste ramuri, doar artera toracica internă şi trunchiul costocervical vascularizează pereţii trunchiului.

Aorta descendentă (Aorta descendens)


Aorta descendentă, cea de-a treia porţiune a aortei, continuă arcul aortic la nivelul vertebrei T4 şi se termină la nivelul vertebrei L4 prin cele două ramuri terminale: arterele iliace comune, dreaptă şi stângă. Aorta descendentă străbate diafragma prin hiatul aortic, nivel care o divizează în două segmente: toracal şi abdominal.


Aorta toracală
Aorta toracală este prima porţiune a aortei descendente, fiind situată în compartimentul pre- şi laterovertebral al mediastinului posterior. Îşi are originea în partea stângă a marginii inferioare a vertebrei T4, unde continuă arcul aortic şi se termină la nivelul hiatului aortic al diafragmei, anterior de vertebra T12. Astfel, ea parcurge un traiect descendent, oblic de la stânga spre dreapta, inițial plasându-se în stânga coloanei vertebrale pentru ca ulterior să se situeze anterior față de aceasta.


Raporturi.


Aorta toracală vine în raport:
 anterior cu plămânul stâng, nervul vag stâng, esofagul, bronhia principală stângă şi diafragma;
 posterior cu simpaticul toracal stâng, iar mai jos cu ductul toracic, coloana vertebrală toracală şi venele hemiazigos;
 în partea dreaptă, superior este în raport cu flancul stâng al corpului vertebrelor toracale, ductul toracic şi esofagul, iar mai jos cu vena azigos;
 în partea stângă cu pleura mediastinală şi faţa mediastinală a plămânului stâng.
 la nivelul hiatului aortic al diafragmei, aorta toracală vine în raport posterior cu ductul toracic.
Ramurile aortei toracale. În traiectul ei, aorta toracală dă naştere la două tipuri de ramuri: viscerale şi parietale.
Ramurile viscerale sunt reprezentate de:
 ramurile pericardice (Rr. pericardici) sunt câteva ramuri de dimensiuni reduse, care sunt distribuite feţei posterioare a
pericardului fibros;
 arterele bronhice (Aa. bronchiales) variază ca număr, mărime şi origine. Cea mai constanta ramură este artera bronhică dreaptă. Arterele bronhice stângi sunt de obicei două: superioară și inferioară. Arterele bronhice acompaniază bronhia corespunzătoare și asigură vascularizaţia nutritivă a plămânului;
 arterele esofagiene (Aa. esophageales) 5-6 ca număr, pornesc de pe faţa anterioară a aortei şi coboară oblic spre esofag, de-a lungul căruia realizează o reţea anastomotică;
 ramurile mediastinale (Rr. mediastinales) vascularizează nodurile limfatice, pericardul fibros, pleura mediastinală şi se
pierd în ţesut conjunctiv al mediastinului posterior. Unii autori le consideră ca făcând parte din ramurile parietale ale aortei toracale.
Ramurile parietale sunt reprezentate de:
 arterele intercostale posterioare (Aa. intercostales posteriores) sau arterele intercostale aortice, de obicei sunt în
număr de nouă perechi. Acestea pornesc de pe faţa posterioară a aortei toracale şi sunt destinate spaţiilor intercostale începând cu al treilea până la al unsprezecelea, primele două spaţii intercostale fiind vascularizate de artera intercostală
supremă, ramură a trunchiului costocervical al arterei subclaviculare. Fiecare arteră se divide apoi într-o ramură
anterioară şi una posterioară. Ramura anterioară se anastomozează anterior cu arterele intercostale anterioare din
artera toracică internă şi, respectiv din artera musculofrenică. Fiecare arteră intercostală este acompaniată de o venă
intercostală şi de un nerv intercostal. Ramurile anterioare emit la rândul lor următoarele ramuri: intercostale colaterale,
musculare, cutanate laterale şi mamare. Ramura posterioară se orientează posterior și emite o ramură spinală care intră în canalul vertebral şi două ramuri cutanate (medială şi laterală) care vascularizează muşchii spatelui şi tegumentele regiunii vertebrale.
 arterele subcostale sunt situate sub ultima coastă și pot fi considerate a douăsprezecea pereche de arterele intercostale, în torace având origine, traiect şi raporturi identice cu cele ale arterelor intercostale posterioare. Fiecare arteră fiind însoţită de cel de-al doisprezecelea nerv toracic. Se anastomozează cu artera epigastrică superioară, ultima arteră intercostală posterioară şi arterele lombare. Fiecare arteră subcostală emite o ramură dorsală şi o ramură spinală, cu o destinaţie similară ramurilor omonime ale arterelor intercostale posterioare.
 arterele frenice superioare (Aa. phrenicae superiores) sau arterele diafragmatice superioare, au dimensiuni reduse şi se distribuie porţiunii posterioare a feţei superioare a diafragmei. Arterele frenice superioare se anastomozează cu arterele musculofrenice şi cu cele frenice (diafragmatice) inferioare.

 

Trunchiul pulmonar (Truncus pulmonaris)


Trunchiul pulmonar transportă sângele venos din ventriculul drept al inimii spre plămâni. Este un vas scurt, de aproximativ 5 cm, şi cu un diametru de 2-3 cm, care porneşte din conul arterial al ventriculului drept. La acest nivel
trunchiul pulmonar prezintă orificiul trunchiului pulmonar prevăzut cu trei valvule semilunare orientate anterior, spre dreapta şi spre stânga. Valvulelesemilunare au forma unui cuib de rândunică şi formează cu peretele intern al
trunchiului pulmonar sinusul trunchiului pulmonar (Valsalva). Urmează un traiect oblic ascendent şi posterior, trecând iniţial în faţa şi apoi la stânga aortei ascendente. Ea se termină sub arcul aortic, la nivelul discului intervertebral
dintre vertebrele T5 şi T6, unde se divide în cele două ramuri terminale: artera pulmonară dreaptă şi artera pulmonară stângă.


Raporturi
Trunchiul arterei pulmonare este situat intrapericardic și prezintă următoarele raporturi:
 anterior, prin intermediul pericardului, cu pleura şi plămânul stâng și cu porţiunea stângă a peretelui toracic anterior;
 posterior, iniţial cu aorta ascendentă şi mai sus cu atriul stâng, de care este separat prin intermediului sinusului transvers al pericardului.
 lateral, dreapta şi stânga, cu cei doi auriculi (drept și stâng) şi cu arterele coronare dreaptă şi respectiv stângă.


Artera pulmonară dreaptă (A. pulmonalis dextra)
Artera pulmonară dreaptă mai lungă şi mai largă decât cea stângă, merge transversal prin mediastin, posterior de aorta ascendentă şi vena cavă superioară, şi anterior de bronhia dreaptă, până la rădăcina plămânului drept, unde se divide în două ramuri: superioară şi inferioară, ce acompaniază bronhiile corespunzătoare. Ramura superioară se distribuie lobului pulmonar superior, în timp ce ramura inferioară se distribuie lobilor pulmonari mijlociu
şi inferior ai plămânului drept. Ramura superioară vascularizează lobul superior și dă naştere la cinci ramuri segmentare:
 ramură apicală (R. apicalis) pentru segmentul apical;
 ramură anterioară ascendentă (R. anterior ascendens) și ramură anterioară descendentă (R. anterior descendens) pentru segmentul anterior;
 ramură posterioară ascendentă (R. posterior ascendens) și ramură posterioară descendentă (R. posterior descendens)
pentru segmentul posterior.
Ramura inferioară vascularizează:
 lobul pulmonar mijlociu prin ramura segmentară medială (R. medialis) şi respectiv laterală (R. lateralis), destinate
segmentului medial și respectiv lateral;

 lobul pulmonar inferior prin ramura superioară sau apicală (R. superior) şi ramura inferioară (Pars basalis) din care se
desprind ramurile bazală medială (R. basalis medialis), bazală anterioară (R. basalis anterior), bazală laterală (R. basalis
lateralis) si bazală posterioară (R. basalis posterior), destinate segmentelor omonime.

 

                              


Artera pulmonară stângă (A. pulmonalis sinistra)
Artera pulmonară stângă mai scurtă şi mai puţin voluminoasă decât cea dreaptă, trece orizontal în faţa aortei descendente şi a bronhiei stângi, până la rădăcina plămânului stâng, unde se divide în două ramuri, superioară și
inferioară, corespunzătoare fiecărui lob al plămânului stâng. Superior, artera pulmonară stângă vine în raport cu concavitatea arcului aortic şi ligamentul arterial. Inferior, este unită de vena pulmonară stângă superioară prin ligamentul venei cave. Ramura lobului superior se împarte în cinci ramuri segmentare:
 ramura apicală (R. apicalis) şi ramura posterioară (R. posterior) destinate segmentului apicoposterior;
 ramura anterioară ascendentă (R. anterior ascendens) şi ramura anterioară descendentă (R. anterior descendens) destinate segmentului anterior;
 ramura lingulară (R. lingularis) cu ramurile ei lingulară superioară (R. lingularis superior) şi lingulară inferioară (R.
lingularis inferior) destinate segmentelor lingulare superior și inferior.
Ramura lobului inferior se împarte în:
 ramura superioară a lobului inferior (R. superior lobi inferioris) destinată segmentului omonim;
 ramura inferioară (Pars basalis) destinată celorlalte segmente ale lobului inferior: bazală medial (R. basalis medialis), bazală anterioară (R. basalis anterior), bazală lateral (R. basalis lateralis) și bazală posterioară (R. basalis posterior).

Adauga un comentariu

Medici care tratează această afecțiune

Logo

Site-ul NewsMed.ro se adresează oricărei persoane care prezintă interes cu privire la subiecte din sfera medicală şi care decide să nu rămână nepăsătoare atunci când vine vorba de asigurarea propriei sănătăţi.

Contacts

Colaborare:

colaborare@newsmed.ro

Publicitate:

publicitate@newsmed.ro
Social

Acum ne găsești și pe rețelele de socializare!