Anxietatea – tipuri, tratament

NewsMed

30 Nov 2017

Vizualizări: 928

Distribuie Articolul

Anxietatea este starea emoțională pe care am simțit-o cu toții atunci când în subconștient ceva ne provoca neliniște. Anxietatea este un sentiment de ușoară agitație declanșat în diferite situații, cum ar fi un examen, un interviu pentru un job, în prezența unei persoane sau în situații critice. La persoanele normale, anxietatea trece odată cu factorul declanșator dar există persoane pentru care acest sentiment a devenit deja o patologie. Pentru acești oameni sentimentul de agitație ușoară devine tensiune psihică îsoțită de irascibilitate, neîncredere în propria persoană, insomnie și incapacitate de concentrare. În cazuri extreme se instalează fobii.

Tipuri de anxietate

Cu toții am suferit un episod anxios măcar o dată în viață, suflând ușurați că a trecut repede, dar haideți să vedem cum se clasifică anxietatea în funcție de stimulii ce o declanșeză.

Fobia socială manifestată prin frica de a fi judecați de oamenii din jurul nostru. Cei ce suferă de o astfel de teamă nu pot vorbi în public, le este frică în permanență să nu fie judecați iar ca urmare vor manifesta un comportament retras la locul de muncă, școală sau cu prietenii, ducând uneori la izolare.
Fobii specifice declanșate de factori ca: șerpi, păianjeni, câini, pisici, șoareci, sânge, etc. Se poate întâmpla ca un om să simtă o neliniște din motive neîntemeiate (cum ar fi frica de ace) dar în cazul în care această frică este întemeiata, ea poate avansa la tulburare obsesiv compulsivă (ocd) sau tulburare de stres post-traumatic (dspt).
Anxietate generalizată declanșată de muncă, bani, școală, grupul de prieteni, etc. Aceasta se instalează în momentul în care persoana afectată se gândește la factorul declanșator de anxietate în fiecare zi timp de cel puțin 4 luni fără a fi stăpân pe emoțiile sale. Asociate întâlnim simptome precum irascibilitate, insomnie, oboseală, probleme de concentrare.

Desigur trebuie să delimităm diferențele între anxietate și frică. Frica este un răspuns emoțional față de un pericol real, pe când anxietatea se declanșează atunci când ar putea exista un pericol. În timp îndelungat anxietatea duce la dezadaptarea individului în sensul în care acesta nu își va mai îndeplini activitățile normal și va evita acele situații ce îi creează anxietate.

Tratamentul pentru pacienții cu anxietate

Tratamentul anxietății este reprezentat de combinația dintre medicație și psihoterapie cognitiv-comportamentală. Medicația se bazează pe anxiolitice, antidepresive și beta blocante.

Anxioliticele sunt des utilizate. Benzodiazepinele sunt prescrise frecvent datorită numărului mic de efecte secundare. Exemple: diazepam, lorazepam, clonazepam, alprazolam, loprazolam. Acționează la nivelul sistemului nervos central.
Antidepresivele acționează asupra serotoninei, noradrenalinei și a dopaminei. La începutul tratamentului produc mai multe efecte secundare decât benzodiazepinele. Exemple: fluoxetina, sertralina, escitalopramul, paroxetina și citalopramul.
Beta blocantele au efect inhibitor asupra sistemului nervos central. Exemplu: propanololul.
Psihoterapia cognitiv-comportamentală urmărește modificarea gândirii pacientului în fața stresului, înlăturarea senzației de vulnerabilitate, confruntarea cu factorul declanșator și educarea emoțională. Aceasta este terapia standard în tratamentul anxietății, corectând comportamentul ce conduce la apariția anxietății.